Decizie nr. 11 din 26.01.2021

La originea cauzei se află sesizările nr. 171g/2020 și nr. 191g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a textului „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din articolul 229 2 alin. (2), punctele 4 4 și 20 1 ale articolului 6, precum și a articolelor 93 alin. (2) pct. 9), 229 2 alin. (1) și 258 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic și dl reprezentant Igor Cirimpei, în interesele B.C. „Victoriabank” S.A., în dosarul nr. 12r-73/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, și, respectiv, în dosarul nr. 10-1586/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dnii Ion Bulhac și Mihail Diaconu și dna Maria Negru, și, respectiv, dl judecător Victor Sandu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, atribuindu-i numărul „171g/2020”. A. Circumstanțele litigiilor principale 1. Circumstanțele cauzei penale nr. 12r-73/20

Pe 29 iulie 2020, dl procuror Octavian Iachimovschi a înaintat un demers la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, privind autorizarea punerii sub sechestru, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune și eventualei confiscări, a mai multor bunuri ce aparțin B.C. „Victoriabank” S.A., în cauza penală nr. 2014978151.

Printr-o încheiere din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost admis demersul procurorului.

Responsabilitatea executării acțiunii de urmărire penală a fost pusă în sarcina procurorului și a ofițerilor de urmărire penală din cadrul Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale.

Dl avocat Gheorghe Malic și dl Igor Cirimpei au contestat, în interesele B.C. „Victoriabank” S.A., încheierea menționată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

În cadrul ședinței de judecată, reprezentanții recurentului au ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din articolul 229 2 alin. (2), punctele 4 4 și 20 1 ale articolului 6, precum și a articolelor 93 alin. (2) pct. 9), 229 2 alin. (1) și 258 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. 2. Circumstanțele cauzei penale nr. 10-1586/2020

Pe 8 septembrie 2020, dl avocat Andrei Pântea a depus, în interesele B.C. „Victoriabank” S.A., la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, o plângere împotriva acțiunilor organului de urmărire penală, în cauza penală nr. 2014978151.

În cadrul examinării plângerii, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat, în interesele B.C. „Victoriabank” S.A., excepția de neconstituționalitate a textului „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din articolul 229 2 alin. (2), punctele 4 4 și 20 1 ale articolului 6, precum și a articolelor 93 alin. (2) pct. 9), 229 2 alin. (1) și 258 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 9 octombrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile și libertățile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.” Articolul 21 Prezumția nevinovăției „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. […] (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. […].” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 6 Termeni și expresii utilizate în prezentul cod „Termenii și expresiile utilizate în prezentul cod au următorul înțeles, dacă nu este o mențiune deosebită: [...] 4 4 ) bun infracțional – bun care poate fi pus sub sechestru în conformitate cu prevederile prezentului cod, precum și bun care poate fi supus confiscării speciale sau confiscării extinse; […] 20 1 ) investigații financiare paralele – totalitatea acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigații desfășurate cu scopul acumulării probelor referitoare la bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat, la patrimoniul acestuia și bunurile pe care le deține în calitate de beneficiar efectiv, la patrimoniul proprietarului și administratorului bunurilor deținute de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat în calitate de beneficiar efectiv, în vederea recuperării bunurilor infracționale; […].” Articolul 93 Probele „[…] (2) În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: […] 9) procesele-verbale de consemnare a rezultatelor investigațiilor financiare paralele și procesele-verbale de consemnare a opiniei organului de control de stat al activității de întreprinzător, emisă conform prevederilor art. 276 1 dacă nu a fost expusă într-un proces-verbal de control. […].” Articolul 229 2 Urmărirea bunurilor infracționale și acumularea probelor „ (1) În vederea urmăririi bunurilor infracționale și acumulării probelor cu privire la bunurile respective, organul de urmărire penală desfășoară investigații financiare paralele. (2) În cazul urmăririi penale cu privire la una sau mai multe infracțiuni dintre care cel puțin una este prevăzută la art. 141, 144, 158, 164, 165, 165 1 , 166 1 , 167, 168, 181 2 , 206, 217 1 , 217 3 , 218, 220, 239-240, 242 1 -244, 248, 249, 259, 260, 260 2 -260 4 , 260 6 , 279, 283, 284, 324-329, 330 1 , 330 2 , 332-335 1 , 352 1 și 362 1 din Codul penal, precum și în cazul infracțiunilor comise cu folosirea situației de serviciu prevăzute la art. 190 și 191 din Codul penal, organul de urmărire penală dispune, prin delegație, Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod .” Articolul 258 Extinderea competenței teritoriale și delegațiile organului de urmărire penală „[…] (3) Organul de urmărire penală dispune, prin delegație, Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale efectuarea investigațiilor financiare paralele în vederea urmăririi bunurilor infracționale, acumulării probelor cu privire la acestea și indisponibilizării lor în cazurile prevăzute la art. 229 2 alin. (2). Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale informează, prin procesul-verbal de consemnare a rezultatelor investigațiilor financiare paralele, organul de urmărire penală despre măsurile întreprinse în baza delegației. Termenul de executare a delegației dispuse Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale nu poate depăși termenul rezonabil al urmăririi penale, înștiințând-se, la fiecare 60 de zile, organul de urmărire penală despre rezultatele investigațiilor financiare paralele desfășurate în vederea recuperării bunurilor infracționale.” ÎN DREPT A. Argumentele autorilor sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate

Autorii sesizărilor susțin că prevederile contestate din Codul de procedură penală sunt imprevizibile.

Totodată, aceștia consideră că definiția noțiunii de „bun infracțional” din articolul 6 pct. 4 4 ) din Codul de procedură penală contravine prezumției nevinovăției și prezumției caracterului licit al dobândirii bunurilor. În particular, în contextul aplicării sechestrului într-o cauză penală concretă se pornește de la ideea preconcepută că bunurile vizate au o proveniență infracțională.

Autorii sesizărilor afirmă că definiția noțiunii de „investigații financiare paralele” din articolul 6 pct. 20 1 ) din Codul de procedură penală este neclară, pentru că legislatorul a omis să stabilească pentru Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale limite previzibile de exercitare a acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigație și o procedură în acest sens.

De asemenea, autorii sesizărilor pretind neconstituționalitatea articolului 93 alin. (2) pct. 9) din Codul de procedură penală, pentru că acest articol nu stabilește că datele de fapt obținute prin investigațiile financiare paralele pot fi admise ca probe doar în cazul în care au fost administrate și verificate în modul corespunzător, ele fiind, astfel, incontestabile.

În cele din urmă, autorii sesizărilor susțin că prevederile articolelor 229 2 alin. (1) și textul „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din alin. (2), și 258 alin. (3) din Codul de procedură penală îi conferă Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale atribuții nelimitate și necontrolabile de efectuare a acțiunilor procedurale, a măsurilor speciale de investigație și de urmărire penală, inclusiv de a emite ordonanțe de sechestru, în condițiile în care aceasta nu este organ abilitat să exercite urmărirea penală sau activitatea specială de investigații.

În opinia lor, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 21, 23 , 26, 46 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentanții unei părți din proces. Astfel, sesizările sunt formulate de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie definițiile noțiunilor de „bun infracțional” și, respectiv, de „investigații financiare paralele” din articolul 6 punctele 4 4 ) și 20 1 ) din Codul de procedură penală.

Astfel, conform acestor prevederi, prin „bun infracțional” se înțelege orice bun care poate fi pus sub sechestru în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, precum și orice bun care poate fi supus confiscării speciale sau confiscării extinse.

Totodată, „investigații financiare paralele” semnifică totalitatea acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigații desfășurate cu scopul acumulării probelor referitoare la bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat, la patrimoniul acestuia și bunurile pe care le deține în calitate de beneficiar efectiv, la patrimoniul proprietarului și administratorului bunurilor deținute de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat în calitate de beneficiar efectiv, în vederea recuperării bunurilor infracționale.

De asemenea, autorii excepției de neconstituționalitate contestă următoarele prevederi: - articolul 93 alin. (2) pct. 9) (conform căruia „în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesele-verbale de consemnare a rezultatelor investigațiilor financiare paralele și procesele-verbale de consemnare a opiniei organului de control de stat al activității de întreprinzător, emisă conform prevederilor art. 276 1 dacă nu a fost expusă într-un proces-verbal de control”); - articolul 229 2 alin. (1) (care stabilește că „în vederea urmăririi bunurilor infracționale și acumulării probelor cu privire la bunurile respective, organul de urmărire penală desfășoară investigații financiare paralele”); - articolul 258 alin. (3) (potrivit căruia „organul de urmărire penală dispune, prin delegație, Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale efectuarea investigațiilor financiare paralele în vederea urmăririi bunurilor infracționale, acumulării probelor cu privire la acestea și indisponibilizării lor în cazurile prevăzute la art. 229 2 alin. (2). Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale informează, prin procesul-verbal de consemnare a rezultatelor investigațiilor financiare paralele, organul de urmărire penală despre măsurile întreprinse în baza delegației. Termenul de executare a delegației dispuse Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale nu poate depăși termenul rezonabil al urmăririi penale, înștiințându-se, la fiecare 60 de zile, organul de urmărire penală despre rezultatele investigațiilor financiare paralele desfășurate în vederea recuperării bunurilor infracționale”); și - textul „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din articolul 229 2 alin. (2) (acest articol prevede cazurile când organul de urmărire penală dispune, prin delegație, Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în două dosare în care Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale a efectuat investigații financiare (în baza unei delegații a organului de urmărire penală) și, respectiv, a aplicat sechestrul (în baza unei încheieri judecătorești) în privința mai multor bunuri în contextul unei cauze penale. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în dosarele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19).

Curtea constată că autorii afirmă că prevederile contestate încalcă articolele 4 [ drepturile și libertățile omului ], 21 [ prezumția nevinovăției ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 26 [ dreptul la apărare ], 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 21 și jurisprudența citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorii excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturi substanțiale garantate de Constituție ( ibidem ).

Sub acest aspect, cu privire la incidența articolului 21 din Constituție, Curtea observă că definiția noțiunii de „bun infracțional” nu impune Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale sau organului de urmărire penală să se pronunțe în contextul aplicării sechestrului pe anumite bunuri asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în competența instanțelor judecătorești. În acest sens, articolele 6 punctul 4 4 ), 204 și 205 din Codul de procedură penală stabilesc bunurile care pot fi puse sub sechestru și, respectiv, temeiurile de punere sub sechestru, inclusiv în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

De asemenea, Curtea notează că definiția noțiunii de „bun infracțional” din articolul 6 punctul 4 4 ) din Codul de procedură penală are o semnificație autonomă în contextul procesului penal. Această noțiune nu inversează sarcina probei și nu afectează prezumția caracterului licit al dobândirii bunurilor garantată de articolul 46 din Constituție. În materie penală, sarcina probei îi revine acuzării, iar situațiile îndoielnice sunt interpretate în favoarea celui acuzat ( in dubio pro reo ). În cele din urmă, instanței de judecată îi revine sarcina de a lua decizia în fiecare caz particular dacă bunurile au sau nu o proveniență infracțională.

Cu privire la incidența articolului 26 din Constituție, Curtea reține că, potrivit articolului 305 alin. (8) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucție prin care s-a autorizat aplicarea unei măsuri de constrângere poate fi contestată cu recurs la curtea de apel. Prin urmare, partea apărării dispune de o cale de atac prin care poate să-și prezinte poziția, să conteste demersul procurorului și să combată constatările primei instanțe.

Curtea observă că autorii sesizărilor au făcut uz de acest remediu legislativ în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.

Totodată, Curtea reține că în baza articolului 209 din Codul de procedură penală este posibilă contestarea actului de punere sub sechestru, iar articolul 210 din același Cod prevede cazurile în care bunurile pot fi scoase de sub sechestru.

Astfel, prevederile contestate nu reclamă vreo problemă de constituționalitate din perspectiva prezumției de nevinovăție, a dreptului de proprietate, precum și a dreptului la apărare. În consecință, nu există ingerințe în articolele 21, 26 și 46 din Constituție.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 4, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Totodată, Curtea reține că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr. 63 din 25 aprilie 2019, §§ 16-17; DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 17; DCC nr. 118 din 13 octombrie 2020, § 24).

Mai mult, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea și la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorii sesizărilor își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate și aplicate textele contestate într-o cauză penală concretă.

Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 26 și jurisprudența citată acolo). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibile sesizările nr. 171g/2020 și nr. 191g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a textului „urmărirea bunurilor infracționale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condițiile art. 258 din prezentul cod” din articolul 229 2 alin. (2), punctele 4 4 și 20 1 ale articolului 6, precum și a articolelor 93 alin. (2) pct. 9), 229 2 alin. (1) și 258 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic și dl Igor Cirimpei, în interesele B.C. „Victoriabank” S.A., în dosarul nr. 12r-73/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, și, respectiv, în dosarul nr. 10-1586/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 26 ianuarie 2021 DCC nr. 11 Dosarul nr. 171g/2020