Decizie nr. 23 din 02.03.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a punctului 42 alineatul trei literele e), f) și g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013, ridicată de către dl avocat Victor Balmuș, în dosarul nr. 3-211/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Tatiana Avasiloaie din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se află acțiunea în contencios administrativ depusă de către dna Victoria Balmuș împotriva Agenției Servicii Publice, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului din sectorul Râșcani, cu privire la constatarea respingerii neîntemeiate a cererii, constatarea încălcării dreptului la libera circulație, obligarea perfectării și eliberării pașaportului copilului minor fără acordul tatălui, precum și repararea prejudiciului moral cauzat prin actul administrativ pretins ilegal și prin neexecutarea în termenul legal a cererii prealabile de către pârât.

Pe 24 aprilie 2019, dl avocat Victor Balmuș a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale punctului 42 alineatul trei literele e), f) și g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013, care reglementează condiții procedurale de depunere a cererii pentru eliberarea pașaportului copilului minor.

Prin încheierea din 7 mai 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013 (redacția în vigoare la data apariției litigiului), sunt următoarele:

Cererea pentru eliberarea pașaportului este însoțită de următoarele documente:

Autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse la articolele 23 alin. (2), care garantează dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle, 27, care garantează dreptul la libera circulație, și 54, care prevede restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul menționează că prevederile contestate generează incertitudini pentru că nu este clar reglementată procedura de depunere a cererilor privind eliberarea pașaportului copiilor minori. Astfel, autorul consideră că dispozițiile contestate nu reglementează în mod detaliat situația eliberării pașaportului copilului minor, în cazul în care în calitate de solicitant acționează unul dintre părinții divorțați la organul de stare civilă, în temeiul declarației comune a soților, deoarece normele contestate nu prevăd explicit prezentarea actului care se referă la desfacerea căsătoriei de către organul de stare civilă. De asemenea, nu sunt clar reglementate situațiile care să prevadă depunerea declarației de către ambii părinți, în cazul când sunt divorțați, din care să rezulte acordul acestora pentru eliberarea pașaportului copiilor minori.

La fel, autorul susține că prevederile contestate comportă un caracter primar și instituie condiții neprevăzute de lege la depunerea cererii pentru eliberarea pașaportului minorului. Astfel, în cazul emiterii prevederilor criticate, Guvernul și-a depășit competența de reglementare consacrată în articolul 102 din Constituție, care se referă la actele Guvernului.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit următoarele condiții de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate:

Prima condiție de admisibilitate este întrunită, deoarece, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova (în continuare – Regulamentul), ține de competența Curții Constituționale.

Cu referire la a doua condiție, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Victor Balmuș, în dosarul nr. 3-211/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, și, astfel, sesizarea a fost formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pentru a determina dacă este întrunită cea de-a treia condiție de admisibilitate, Curtea trebuie să stabilească dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei pendinte în instanța de contencios administrativ. În acest context, deși în sesizare se solicită controlul de constituționalitate a prevederilor punctului 42 alineatul trei literele e), f) și g) din Regulament, Curtea reține că la soluționarea cauzei respective, instanța de judecată va aplica prevederile lit. e) din alineatul trei al punctului 42 din Regulament, în special, atunci când va examina contestațiile referitoare la procedura de depunere a cererii pentru eliberarea pașaportului copilului minor de către unul dintre părinții divorțați la organul de stare civilă, în temeiul declarației comune a soților. Curtea constată că prevederile punctului 42 alineatul trei literele f) și g) din Regulament nu sunt aplicabile soluționării cauzei pendinte în instanța de judecată. Astfel, obiect al examinării prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile punctului 42 alineatul trei lit. e) din Regulament.

Curtea notează că și a patra condiție de admisibilitate este întrunită, în condițiile în care prevederile punctului 42 alineatul trei lit. e) din Regulament anterior n-au constituit obiect al examinării constituționalității.

Curtea va analiza dacă dispozițiile criticate cuprinse în punctul 42 alineatul trei lit. e) din Regulament, care prevăd cazurile și modul de depunere a declarației de către reprezentantul legal din care să rezulte consimțământul acestuia pentru eliberarea pașaportului minorului, limitează dreptul la libera circulație și dacă, în acest caz, așa cum pretinde autorul excepției, există incidența dispozițiilor constituționale din articolul 27 în coroborare cu cele din articolele 23, 54 și 102.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că articolul 27 din Constituție garantează, cu titlu de principiu, dreptul cetățeanului la libera circulație în interiorul statului, precum și de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară (a se vedea,

Curtea reamintește faptul că dreptul la libera circulație, astfel cum este recunoscut în articolul 27 din Constituție,

În ceea ce privește respectarea condiției ca ingerința să fie prevăzută de lege, Curtea menționează că prevederile contestate fac parte din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, iar Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013, prin care a fost aprobat acest Regulament, a fost adoptată în scopul executării prevederilor articolului 4 alin. (1) din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, articolului 3 alin. (1) din Legea nr. 269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova și ale articolului VII alin. (3) din Legea nr.187 din 11 iulie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Curtea constată că legislatorul a împuternicit Guvernul să reglementeze procedura de eliberare a actelor de identitate naționale, inclusiv să determine care acte suplimentare, în anumite cazuri, sunt necesare pentru obținerea pașaportului copilului minor.

Astfel, la aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 125 din 18 februarie 2013, Guvernul n-a depășit competența sa de reglementare, consacrată în articolul 102 alin. (2) din Constituție. Prin urmare, Regulamentul respectiv, inclusiv prevederile contestate, de principiu, întrunesc condiția constituțională de a fi „prevăzută de lege”.

Cu referire la critica autorului, precum că dispozițiile contestate nu reglementează în mod clar condițiile și procedura eliberării pașaportului copilului minor, atunci când în calitate de solicitant acționează unul din părinții divorțați la organul de stare civilă, Curtea reține că prevederile contestate operează cu noțiunea de divorțați, însă nu specifică modalitățile de desfacere a căsătoriei. În acest context, Curtea relevă că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente. Astfel, articolul 35 din Codul familiei prevede în mod clar modalitățile de desfacere a căsătoriei: de către organul de stare civilă sau pe cale judecătorească, iar în condițiile prevăzute la articolele 41 și 42 din Legea nr.246/2018 privind procedura notarială – de către notar.

În ceea ce privește argumentele autorului excepției referitoare la neclaritatea reglementării modalității de depunere a declarației reprezentanților legali din care să rezulte acordul acestora pentru eliberarea pașaportului persoanei reprezentate, Curtea menționează că, potrivit dispozițiilor punctului 42 alineatul trei lit. e) din Regulament, pentru eliberarea pașaportului copilului minor se prezintă declarația unuia dintre reprezentanții legali, depusă în scris în fața persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de alte persoane abilitate prin lege. Astfel, Curtea observă că în anumite situații, potrivit prevederilor menționate, este necesar de a prezenta doar declarația unui reprezentant legal. Prin urmare, dispozițiile contestate stabilesc cu suficientă claritate modalitatea de depunere a declarației de către reprezentatul legal, însă modul în care sunt aplicate aceste prevederi de către autoritățile competente nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

Mai mult, Curtea notează că, în opinia prezentată, Agenția Servicii Publice a menționat că dispozițiile contestate nu prevăd expres prezentarea acordului ambilor soți la perfectarea pașaportului copilului minor. Consimțământul ambilor soți este obligatoriu, potrivit articolului 1 alin. (4) din Legea nr. 269 din 9 noiembrie 1994 cu privirea la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, doar în cazul în care minorul pleacă să domicilieze în străinătate.

În acest sens, Curtea menționează că măsurile instituite, care prevăd prezentarea declarației reprezentantului legal la eliberarea pașaportului copilului minor, de rând cu alte acte care au legătură cu această procedură, nu încalcă dreptul la libera circulație, ci dimpotrivă, sunt justificate într-o societate democratică și urmăresc scopul de apărare a drepturilor și libertăților persoanei, inclusiv de a asigura protecția copilului, în special pentru a fi protejat împotriva scoaterii ilicite din țară, precum și a garanta dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Astfel, Curtea notează că prevederile contestate sunt de ordin procedural, care stabilesc condiții de eliberare a pașaportului copilului minor, și nu îngrădesc dreptul reprezentantului legal de a-l obține.

În acest context, Curtea reține că instituirea prin dispozițiile contestate a unor condiții procedurale la eliberarea pașaportului copilului minor nu sunt de natură să afecteze substanța dreptului la libera circulație, în particular a dreptului de a ieși din țară, și se încadrează în limitele de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, potrivit articolului 54 din Constituție.

Prin urmare, Curtea relevă că excepția de neconstituționalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce țin de interpretarea și de aplicarea legii ( a se vedea DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19, DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 24, DCC nr. 19 din 13 februarie 2020, §22).

În baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.