Decizie nr. 77 din 09.07.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a punctelor 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, ridicată de către dl Vitalie Bîzgu, parte în dosarul nr. 3a-602/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe 25 iunie 2018, de către un colegiu civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află apelul declarat de către dl Vitalie Bîzgu împotriva hotărârii judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 12 februarie 2018, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată a acestuia împotriva Inspectoratului General de Poliție al MAI.

În cadrul ședinței de judecată din 7 iunie 2018, dl Vitalie Bîzgu a ridicat excepția de neconstituționalitate a punctelor 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017.

Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, sunt următoarele:

Funcționarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este în drept:

La finalizarea anchetei de serviciu, persoana sancționată disciplinar, în baza unei cereri scrise înaintate pe numele persoanei care a dispus desfășurarea anchetei de serviciu, este în drept să ia cunoștință de ordinul și materialele anchetei, cu respectarea legislației privind secretul de stat și protecția datelor cu caracter personal. Cererea se anexează la materiale anchetei de serviciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia menționează că prevederile criticate contravin cerințelor de calitate a legii și că, nefiind clare, sunt aplicate de către funcționarul care efectuează ancheta de serviciu în mod discreționar.

De asemenea, autorul menționează că punctele 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne încalcă dreptul la un proces echitabil al angajaților din poliție atunci când este efectuată ancheta de serviciu.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Vitalie Bîzgu, parte în dosarul nr. 3a-602/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie punctele 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, care definesc noțiunea de abatere disciplinară și reglementează drepturile funcționarului audiat în cadrul anchetei de serviciu.

Curtea observă că autorul excepției pretinde că dispozițiile legale contestate nu sunt clare și contravin principiilor unui proces echitabil.

Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată și să descrie obiectul și circumstanțele pe care subiectul își bazează cerințele.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta nu este motivată, iar autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul în care au fost aplicate dispozițiile punctelor 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne de către persoana care a efectuat ancheta de serviciu și conducătorul subdiviziunii care a dispus inițierea acesteia.

Curtea reține că raporturile juridice de muncă trebuie să se desfășoare într-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancțiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau nefondate, dispuse de angajator, profitând de situația sa dominantă.

Cu privire la câmpul de aplicare al principiilor unui proces echitabil, Curtea amintește că prin hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în cauza

Totodată, Curtea Europeană a menționat că, atunci când autoritățile publice învestite cu atribuții de cercetare a abaterilor disciplinare și de sancționare a acestora nu îndeplinesc exigențele unei instanțe independente și imparțiale, legislația statului trebuie să permită accesul la o instanță judecătorească care prezintă toate garanțiile prevăzute de articolul 6 din Convenție (

Astfel, Curtea menționează că, potrivit cadrului legal existent, actul de aplicare a unei sancțiuni disciplinare nu este exclus de la controlul judecătoresc. La sesizarea părții interesate, instanța de judecată trebuie să se pronunțe cu privire la legalitatea sancțiunii aplicate.

De asemenea, Curtea constată că, potrivit punctului 101 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcționarul sancționat este în drept să conteste legalitatea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare la instanța competentă de contencios administrativ, în condițiile legii. Aceste dispoziții ale legii reprezintă o reiterare a prevederilor constituționale ale articolului 53, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Totodată, Curtea menționează că eventualele greșeli de aplicare a legii pe parcursul desfășurării anchetei de serviciu nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de către Curte, ci sunt de competența instanței de judecată, care are prerogativa de a interpreta faptele care constituie abateri disciplinare și de a analiza în mod efectiv sancțiunea contestată cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

Din analiza conținutului normativ al dispozițiilor punctelor 39, 69 și 70 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special, Curtea reține că aceste texte prevăd ce fapte săvârșite de funcționarul public cu statut special constituie abateri disciplinare și ce drepturi are acesta în cadrul anchetei de serviciu. Cu privire la critica de neconstituționalitate a acestor prevederi, formulată din perspectiva unei lipse de claritate și previzibilitate, Curtea constată că aceasta este nefondată.

În cauza de față, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate prevăd suficient de clar că faptele (acțiune sau inacțiune ale) funcționarului săvârșite cu vinovăție, prin care au fost încălcate prevederile Statutului disciplinar, ale actelor normative în vigoare, restrângerile, interdicțiile și incompatibilitățile stabilite de legislația în vigoare, ordinele și dispozițiile superiorilor, regulamentul intern, sub a căror incidență se înscrie specificul funcției, precum și cerințele fișei postului deținut constituie abateri disciplinare, că funcționarul public cu statut special are anumite drepturi în cadrul anchetei de serviciu și că la finalizarea anchetei de serviciu, persoana sancționată disciplinar, în baza unei cereri scrise, înaintate pe numele persoanei care a dispus desfășurarea anchetei de serviciu, este în drept să ia cunoștință de ordinul și materialele anchetei.

Astfel, Curtea menționează că prevederile legale criticate au un conținut normativ clar și precis pentru a putea fi aplicate și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de față, funcționarul public cu statut special - să înțeleagă sensul lor, să își adapteze conduita și să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.

Prin urmare, Curtea reține că legislația în vigoare prevede suficiente garanții jurisdicționale împotriva arbitrarului unei autorități publice, care are competența de a cerceta abaterile disciplinare, prin reglementarea posibilității contestării actului de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, și constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.