Decizie nr. 11 din 09.02.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 231, 233 și 308 alin. (3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Chiriac, în dosarul nr. 16-1960/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 12 ianuarie 2018 de către judecătorul Svetlana Tizu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

La 30 septembrie 2017, A. Cojocari a fost reținut, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolele 46 și 248 alin. (5) lit. b) și d) din Codul penal, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 2 octombrie 2017 i-a fost aplicată măsura arestului preventiv, care a fost prelungită succesiv.

La 28 noiembrie 2017, la demersul procurorului de caz, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a dispus prelungirea arestului preventiv cu 30 de zile. Prin decizia din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a menținut încheierea judecătorului de instrucție.

La 22 decembrie 2017, procurorul a depus la judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, un nou demers prin care a solicitat prelungirea termenului arestării preventive.

În cadrul ședinței de judecată din 27 decembrie 2017, avocatul Igor Chiriac a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 231, 233 și 308 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din aceeași dată, instanța a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251, art. 699) sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că dispozițiile art. 231, 233 și 308 alin. (3) din Codul de procedură penală nu corespund exigențelor de calitate a legii, deoarece acestea generează incertitudini în ceea ce privește calcularea termenului de 5 zile în care demersul de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de instrucție.

Astfel, autorul excepției susține că, în speță, instanța de judecată a acceptat argumentul procurorului precum că art. 233 din Codul de procedură penală este aplicabil la calcularea termenului pentru depunerea demersului de prelungire a arestării prevăzut de art. 308 alin. (3), deși acest termen urma a fi calculat prin prisma prevederilor art. 231 alin. (3) din cod. Or, în opinia autorului, la calcularea acestui termen, nu trebuie să se ia în calcul ziua în care expiră arestul și ziua în care demersul se depune la instanța de judecată.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse la art. 23 alin. (2), privind dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle, art. 26, referitor la dreptul la apărare, și art. 25, privind libertatea individuală și siguranța persoanei, combinat cu art. 54, care vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală nr. 122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de avocatul Igor Chiriac, în dosarul nr. 16-1960/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

În speță, Curtea constată că autorul sesizării solicită controlul constituționalității prevederilor articolelor 231, 233 și 308 alin. (3) din Codul de procedură penală din perspectiva neclarității modalității de calculare a termenului de 5 zile pentru depunerea demersului de prelungire a arestării preventive.

Curtea reține că autorul excepției, invocând încălcarea articolelor 23 alin. (2), 25, 26 și 54 din Constituție, a pretins, în esență, că normele contestate nu corespund exigențelor de calitate a legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că articolul 308 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează termenul de depunere de către procuror la judecătorul de instrucție a demersului de arestare și a demersului de prelungire a arestării. Astfel, în cazul demersului de prelungire a arestării, norma prevede că acesta se depune cu cel puțin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

Curtea menționează că modul de calculare a termenelor procedurale pe ore, zile, luni și ani, momentul de la care pornește calcularea termenelor și momentul expirării acestora sunt reglementate de articolul 231 din Codul de procedură penală. Potrivit alineatului (3) al acestui articol,

Totodată, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut o modalitate

În acest context, Curtea menționează că prevederile art. 231 din Codul de procedură penală se referă la termenele procedurale care sunt instituite în considerarea unor drepturi și interese procesuale, reglementarea lor disciplinând activitățile ce se includ în sfera procesului penal, iar dispozițiile art. 233 din același cod vizează termenele substanțiale care garantează respectarea unor drepturi extraprocesuale, precum dreptul la libertatea individuală și siguranța persoanei.

Așadar, Curtea relevă că la calcularea termenului de 5 zile prevăzut la articolul 308 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt incidente normele prevăzute la articolul 231 din cod, deoarece acest mod de calcul este de natură a garanta exigențele pentru care a fost instituit termenul respectiv, implicit acordarea unui timp suficient necesar pregătirii apărării.

Având în vedere cele enunțate

În speță, Curtea constată că autorul de fapt pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii. Or, verificarea respectării termenului de depunere a demersului de prelungire a arestării preventive,

De asemenea, potrivit atribuțiilor care i-au fost conferite prin articolul 135 din Constituție, Curtea Constituțională exercită controlul constituționalității legilor și nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, o anumită interpretare izolată a conținutului normativ al textului, întrucât

Ținând cont de cele menționate mai sus, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.