Hotărâre nr. 19 din 28.06.2007

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vladimir Filat, depusă la 25 ianuarie 2007, în conformitate cu prevederile art.24 și art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art.38 și art.9 din Codul jurisdicției constituționale.

La 28 decembrie 2006 Parlamentul a adoptat Legea nr.448-XVI “Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”1.

____________________

1 M.O. nr.203-206 din 31.12.2006, art.1001.

În sesizare, din această lege, se contestă art.I punctul 4 alineatul trei, prin care a fost completat cu alineatele (3) și (4) articolul 280 din Codul fiscal2, și art.II punctul 1 alineatul doi, prin care s-a modificat articolul 4 al Legii nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal3.

_____________________

2 Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997, republicat în M.O., 2005, ediție specială.

3 M.O. nr.127-129 din 12.10.2000, art.886.

Operînd cu normele tehnicii legislative, Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie dispozițiile art.280 alin.(3) și (4) din Codul fiscal și art.4 alin.(3) din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal.

Dispozițiile contestate ale art.280 din Codul fiscal prevăd următoarele:

(3) Autoritatea reprezentativă a administrației publice locale, inclusiv din localitățile ce fac parte din componența municipiului Chișinău, cu excepția municipiului Chișinău, stabilește cota concretă a impozitului în mărimea ce va asigura majorarea obligației fiscale în medie cu 10% față de anul precedent. Prin derogare de la alin.(1) și (2), în municipiul Chișinău, cu excepția localităților din componența acestuia, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se stabilește în mărime de 0,02% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

(4) În cazul în care suprafața totală a bunului imobiliar (locuință, construcție principală - construcție înregistrată cu drept de proprietate a persoanei fizice, care este utilizată ca locuință și nu este antrenată în activitatea de întreprinzător) depășește 100 m2 inclusiv, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se majorează după cum urmează:

- de la 100 m2 la 200 m2 - de 3 ori;

- peste 200 m2 - de 28 de ori.

Potrivit art.4 alin.(3) din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, prevederile alin.(2) nu se extind asupra bunurilor imobiliare cu destinație locativă (apartamente și case de locuit individuale) din municipii și orașe, inclusiv din localitățile aflate în componența acestora, cu excepția satelor (comunelor), bunuri a căror impunere, începînd cu 1 ianuarie 2007, se efectuează conform prevederilor Codului fiscal.

Autorul sesizării consideră că prevederile legale criticate vin în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art.16 alin.(2), privind egalitatea în drepturi, și ale art.58 alin.(2), privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

În motivarea sesizării se susține că fixarea unei cote concrete pentru mun.Chișinău lipsește autoritatea locală reprezentativă de dreptul de a determina cota impozitului în regim similar cu alte localități, ceea ce duce la aplicarea diferențiată a impozitului pe bunurile imobiliare în mun.Chișinău și în alte localități; stabilirea unui sistem diferențiat de aplicare a impozitelor afectează principiul egalității cetățenilor și drepturile lor patrimoniale, iar impozitarea conform unui coeficient majorat, fără luarea în considerare a numărului de imobile, aduce atingere principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, deoarece deținătorul a două sau al mai multor imobile va achita impozite pentru fiecare din ele în parte fără să i se aplice grila de majorare pentru spațiul cumulativ.

De asemenea, autorul sesizării consideră că excepția impusă de lege pentru satele sau comunele care intră în componența municipiilor creează o situație de inechitate între contribuabili, afectînd principiul aplicării legii în spațiu și în timp.