Hotărâre nr. 1 din 12.01.2012

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 26 decembrie 2011 în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin.(1) lit. g) din Codul Jurisdicției Constituționale de deputatul în Parlament, dl Mihai Godea, privind controlul constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova.

Autorul sesizării a pretins că, deoarece o parte din deputați au demonstrat buletinul de vot cu opțiunea exprimată, până la introducerea buletinului în urna de vot, nu a fost respectat caracterul secret al votului în procesul desfășurării alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, fiind astfel încălcate articolele 1, 2, 7, 8, 15, 39, 68, 71, 77, 78

În ședința plenară publică, autorul sesizării a extins obiectul sesizării, solicitând verificarea constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Președintelui Republicii Moldova.

Prin decizia Curții Constituționale din 30 decembrie 2011 sesizarea a fost declarată admisibilă,

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opinia Parlamentului, Guvernului și Președintelui interimar al Republicii Moldova. Nici una din autoritățile solicitate nu au prezentat Curții opiniile lor scrise.

La ședința plenară publică a Curții, autorul sesizării a participat personal. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcției juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiției.

Prin Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000, Parlamentul a revizuit Constituția Republicii Moldova, modificând, între altele, articolul 78. Astfel, dacă până la acea dată Președintele era ales direct de către cetățeni, în urma revizuirii constituționale, Parlamentul a fost abilitat cu dreptul de a alege Președintele Republicii Moldova prin votul secret a 3/5 din deputați (61 de deputați).

La 2 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 239 prin care a stabilit data de 16 decembrie 2011 pentru desfășurarea alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova. Potrivit aceleiași Hotărâri, Comisia specială de desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, constituită prin Hotărârea Parlamentului nr. 200 din 20 octombrie 2011, a fost reactivată.

În conformitate cu Legea cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova, la 13 decembrie 2011 Comisia specială a înregistrat în calitate de candidat unic pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova pe dl Marian Lupu.

În cadrul procesului de votare pentru alegerea Președintelui, o parte din deputați au demonstrat buletinul de vot cu opțiunea exprimată, până la introducerea buletinului în urna de vot.

La 16 decembrie 2011 a avut loc ședința specială a Parlamentului pentru alegerea Președintelui Republicii Moldova. Potrivit procesului-verbal al Comisiei speciale, în urma votării s-a stabilit următoarele: 58 voturi - pro, 3 - contra și 1 buletin gol (nevalabil).

La 23 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 266 prin care s-a luat act de informația privind totalizarea rezultatelor votării în cadrul alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova desfășurate la 16 decembrie 2011, prezentată de Comisia specială de desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova. Prin această hotărâre, de asemenea, Parlamentul a constatat că, în rezultatul alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Președintele Republicii Moldova nu a fost ales.

Prin Hotărârea nr. 287 din 28 decembrie 2011, Parlamentul a fixat data de 15 ianuarie 2012 pentru desfășurarea alegerilor repetate pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova.

Prevederile relevante ale Constituției (M.O. nr. 1, 1994) sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 1234 din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova (M.O. nr. 139-140/996, 2000):

Prevederile relevante ale Legii nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (M.O. nr. 81-82/765, 1996, republicată M.O. nr. 50/237, 2007):

La 23 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 266 prin care s-a luat act de informația privind totalizarea rezultatelor votării în cadrul alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova desfășurate la 16 decembrie 2011, prezentată de Comisia specială de desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova. Prin această hotărâre, de asemenea, Parlamentul a constatat că, în urma alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Președintele Republicii Moldova nu a fost ales.

Autorul sesizării consideră că actul contestat este neconstituțional, deoarece confirmă alegerile din 16 decembrie pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, care s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor constituționale privind votul secret, prevederilor Legii cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova, precum și cu încălcarea procedurii de vot, stabilită de Comisia specială de desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova.

Curtea reține faptul că, în esență, sesizarea vizează respectarea de către Parlament a procedurii de alegere a Președintelui, prevăzută de articolul 78 din Constituție.

În acest context, Curtea reține că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție privind controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului presupune stabilirea corelației dintre actele contestate și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia.

În același timp, Curtea reține că, în conformitate cu articolul 6 alin. (2) din Codul Jurisdicției Constituționale, Curtea Constituțională  își stabilește ea însăși  limitele de competență.

În acest context, pentru a stabili respectarea articolului 78 din Constituție, Curtea constată că este necesară verificarea respectării procedurii constituționale de alegere a Președintelui.

În același context, Curtea reamintește că, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.e) din Constituție, Curtea Constituțională are atribuția de a confirma rezultatele alegerii Președintelui Republicii Moldova. În acest sens, Curtea are atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea alegerilor Președintelui, conform principiilor democratice, cu respectarea dispozițiilor constituționale, legale și standardelor internaționale în domeniu. În înțelesul prevederii constituționale menționate, soluționarea sesizărilor care îi sunt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea alegerilor Președintelui ține de sfera sa de competență, în măsura în care soluționarea contestațiilor nu intră în atribuțiile organelor electorale sau ale instanțelor judecătorești.

În partea ce ține de încălcarea modalității de exprimare a votului, prevăzute de articolul 8 alin.(4) din Legea cu privire la procedura de alegere a Președintelui, potrivit căruia „deputații votează ștergând cu o linie din buletinul de vot numele candidaților contra cărora votează", prin substituirea acestei modalități de votare cu bifarea în dreptul candidatului pentru care se votează, Curtea consideră că aceasta nu ridică chestiuni pe terenul constituționalității, ci al legalității.

În lumina celor expuse, Curtea Constituțională va analiza procedura contestată a votării Președintelui prin prisma normelor constituționale invocate de autorii sesizării. În acest sens, Curtea va examina pretinsa încălcare a articolului 78

În partea ce ține de solicitarea de verificare a constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Președintelui Republicii Moldova, formulată în ședința plenară publică, Curtea reține că aceasta este în conexiune directă cu Hotărârea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor „ordinare" pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, data alegerilor „repetate" fiind fixată ca urmare a adoptării acestei hotărâri.

Potrivit autorului sesizării, prin hotărârea contestată Parlamentul a luat act de informația privind totalizarea rezultatelor votării din cadrul alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 16 decembrie 2011, deși votarea s-a desfășurat cu încălcarea caracterului secret al votului, consfințit de articolul 78 din Constituție, care prevede următoarele:

În același timp, autorul sesizării consideră că procedura prin care a avut loc votarea în cadrul alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, de care s-a luat act prin documentul contestat încalcă principiile statului de drept și a democrației, consacrate de articolul 1 din Constituție.

De asemenea, autorul sesizării consideră că, deoarece nu a fost respectată procedura de votare în cadrul alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, actul contestat încalcă articolul 2 din Constituție:

În viziunea autorului sesizării, deoarece procedura votării pentru funcția de Președinte, prevăzută la articolul 78 din Constituție, nu a fost respectată, actul contestat nu are putere juridică potrivit articolului 7 din Constituție, care dispune:

Potrivit autorului sesizării, clauza stabilită în articolul 78 alin.(1) din Constituție, reiterată în articolul 8 alin.(1) din Legea cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova, are un caracter imperativ și trebuie să fie respectată întocmai de către deputații în Parlament care participă la alegerea șefului statului.

Autorul sesizării consideră că modalitatea de exprimare a voinței alegătorului (în cazul dat - deputatul) și trebuie să fie necondiționat secretă, ceea ce înseamnă că deputații în Parlament trebuie să voteze pentru candidații la funcția de Președinte în așa condiții, încât voința lor să nu poată fi cunoscută și influențată de nimeni.

În susținerea poziției sale, autorul sesizării invocă Hotărârea nr. 39 din 4 decembrie 2000

Autorul sesizării pretinde că încălcarea principiului votului secret constituie o viciere de fond a alegerilor din 16 decembrie 2011 pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova și, deoarece numărul de votanți care au încălcat caracterul secret al votului este considerabil, aceste alegeri nu puteau fi confirmate ca fiind desfășurate legal și urmau a fi declarate nule pentru motivul încălcării procedurii de votare.

Autorul sesizării consideră că, în cazul invalidării Hotărârii Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, pe cale de consecință, urmează a fi invalidată și Hotărârea Parlamentului nr.287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Președintelui Republicii Moldova.

Reprezentanții autorităților au recunoscut că există o problemă cu privire la întinderea protecției constituționale a votului secret, solicitând dezvoltarea de către Curte a concluziilor sale statuate în Hotărârea Curții Constituționale nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind  interpretarea  unor prevederi ale articolului 78  alin. (1) din Constituția Republicii Moldova.

Considerații generale

Votul secret este o metodă electorală, prin care se asigură confidențialitatea opțiunii alegătorului, urmărindu-se scopul ca acesta să nu fie intimidat sau influențat.

Votul secret a devenit cunoscut sub numele de „vot australian" și este definit ca având patru elemente: a) un buletin de vot oficial tipărit din fonduri publice; b) pe care sunt înscrise numele tuturor candidaților pentru alegeri și toate propunerile; c) distribuite la secția de votare și d) sunt marcate de către alegători în secret.

Majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei nu impun cerința caracterului secret al votului în Parlament pentru desemnarea în anumite funcții. Totuși, există o serie de state în care pentru anumite decizii în Parlament este prevăzut votul secret: Albania - normă constituțională pentru alegerea Președintelui, Armenia, Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Ungaria, Lituania, Monaco, Olanda, Portugalia, San Marino (Studiul comparat al Comisiei de la Veneția „Privind secretul votului în contextul alegerilor desfășurate de Parlament", 2007).

Potrivit Comisiei de la Veneția, principiul votului secret are menire de a asigura onestitatea electorală, deși, în majoritatea statelor, are forță constituțională doar în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect, și nu există un standard european, care ar putea fi folosit pentru a stabili o excepție generală de la practica votului deschis în timpul ședințelor Parlamentului în cazul numirilor individuale.

În Rezoluția nr.

În timpul procesului electoral și în interiorul secției de votare, secretul votului presupune nu numai dreptul, ci și o obligație pentru alegători să păstreze secretul  votului lor. Odată votul exprimat, nimeni nu poate avea acces la buletine pentru a descoperi cum cineva a votat."

Concluziile Curții

În conformitate cu dispozițiile articolului 78 alin. (1) din Constituție, Președintele Republicii Moldova se alege de către Parlament prin

Curtea observă că procedura de votare a Președintelui Republicii Moldova de către Parlament a constituit obiectul Hotărârii Curții Constituționale nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind  interpretarea  unor prevederi ale articolului 78  alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, în care a statuat următoarele:

În acest context, având în vedere normele constituționale și practica sa anterioară, Curtea reiterează imposibilitatea derogării de la caracterul secret al votului pentru alegerea Președintelui, deoarece acesta derivă dintr-o normă constituțională imperativă.

În același timp, luând în considerație opinia autorităților expusă în ședința publică și ținând cont de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea consideră necesar să dezvolte concluziile sale expuse în Hotărârea nr. 39 din 4 decembrie 2000, menționată

Astfel, Curtea observă că din textul Constituției nu rezultă posibilitatea derogării de la caracterul secret al votării în cazul alegerii Președintelui. O dovadă în acest sens este faptul că, dacă în alte cazuri Constituția utilizează expresia „

În condițiile în care caracterul secret al votării este stabilit expres de Constituție, Curtea consideră că acesta este o condiție

În același timp, Curtea observă că organismele și instrumentele internaționale nu diferențiază garanțiile votului secret în funcție de exprimarea acestuia în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect și în cadrul ședințelor Parlamentului pentru a face numiri individuale.

În acest context, Curtea subliniază că deputații, în calitate de reprezentanți ai poporului și exponenți ai suveranității, urmează să respecte regulile de drept și să constituie un model de comportament civic și politic pentru cetățeni, inclusiv în cadrul exercițiilor electorale.

De asemenea, Curtea reține că secretul votului nu este numai un drept fundamental, dar, de asemenea, o obligație. Prin urmare, renunțarea la dreptul la vot secret nu exonerează deputații de obligația de a asigura secretul votului, or la ea nu se poate renunța. În acest context, funcționarii electorali sunt obligați să ia măsuri pentru a evita orice manifestare care încalcă secretul votului.

Reieșind din cele expuse mai sus, Curtea constată că la desfășurarea procedurii de alegere a Președintelui din 16 decembrie 2011 au fost încălcate în mod flagrant normele articolului 78 și, implicit, ale articolelor 1 și 2 din Constituție. Drept urmare, Hotărârea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcția de Președinte

Având în vedere constatările de mai sus, Curtea nu consideră necesar să examineze încălcarea celorlalte norme constituționale de la articolele 8, 15, 39, 68, 71 și 77, invocate de autorul sesizării.

Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.