CASE OF ASHIKOV v. RUSSIA

În cazul Ashikov c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), judecată în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradodina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 10 martie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu privire la diferitele date indicate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de doamna A. Maralyan, avocat admis să practice în Armenia. Guvernul Rus (“Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTE Lista detaliilor relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lipsa unei revizuiri rapide a licenței detenției sale și a formulat, de asemenea, plângeri suplimentare (a se vedea mai jos) care rezultă din același set de fapte. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 4 din Convenție Reclamantul s-a plâns că apelul său împotriva ordinului de detenție din 8 februarie 2020 nu a fost hotărât rapid. El se bazează pe art. 5 § 4 din Convenție, care citește după cum urmează: „Toată persoana care este privată de libertate prin arestarea sau deținerea are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberarea sa, dacă deținerea nu este legală.” Curtea reiterează că art. 5 § 4 din Convenție, în garantarea persoanelor reținute a dreptului de a institui o procedură de contestare a legalității deținerii lor, își proclamă, de asemenea, dreptul, în urma instituției acestei proceduri, la o decizie judiciară rapidă privind legalitatea deținerii și la ordonarea încheierii acesteia în cazul în care se dovedește ilegală (a se vedea Baranowski c. Polonia , nr. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III). În cazul în care libertatea personală a persoanei este în joc, Curtea are standarde foarte stricte privind respectarea obligației statului de a revizui rapidă a legalității deținutului (a se vedea, de exemplu, Kadem c. Malta, nr. 55263/00, §§ 44-45, 9 ianuarie 2003, în cazul în care Curtea a examinat o perioadă de șaptezeci de zile pentru a decide că licența deținerii reclamantului este excesivă, și Mamedova c. Rusia , nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006, în cazul în care durata procedurii de recurs durată, printre altele, de douăzeci și șase zile, s-a constatat că încălcarea cerinței de „velocitate” de la articolul § 4. În principalele cazuri de Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 161-65, 22 mai 2012, și Khodorkovskiy c. Rusia, nr. 5829/04, §§ 219-48, 31 mai 2011, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind această temă, Curtea consideră că, în cazul instantanei, procedurile de recurs pentru revizuirea legalității detenției reclamantului, astfel cum se prevede în tabelul adăugat mai jos, nu pot fi considerate compatibile cu cerințele prevăzute la art. 5 § 4 din Convenție. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 4 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZATĂ 12. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, despre durata detenției preliminare în temeiul art. 3 din Convenție (a se vedea tabelul adăugat). Această plângere nu este în mod manifestat nefondată în sensul art. (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Dirdizov, §§ 108-11, citat mai sus). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEIONIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, Oravec v. Croația, nr. 51249/11, §§ 78-80, 11 iulie 2017, Ayboğa și alții v. Turcia, nr. 35302/08, §§ 28-30, 21 iunie 2016, Doherty v. Regatul Unit, nr. 76874/11, §§ 113-15, 18 februarie 2016, Albrechtas v. Lituania, nr. 1886/06, §§ 87-89, 19 ianuarie 2016 și Karaosmanoglu și Özden v. Turcia, nr. 4807/08, §§§§ 89-91, 17 iunie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile referitoare la deficiențele procedurii de revizuire a legalității deținerii și a celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile; deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție privind deficiențele procedurii de revizuire a legalității deținerii; că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 31 martie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (deficiențe în procedurile de revizuire a legalității detenției) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tribunalul de primă instanță și data ordinii de detenție Instanța de apel și data hotărârii Deficiențele procedurale Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 63458/19 04/12/2019 ȘI 24910/20 20/06/2020 Ziyavodin Magomedovich ASHIKOV 1967 Maralyan Anna Strasbourg Leninskiy Curtea de district de Valdikavkaz 08/02/2020 Curtea Supremă a Republicii Osetia de Nord - Alaniya 20/03/2020 Lipsa de viteză a revizuirii detenției (Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03 , §§ 154-58, 22 mai 2012) Art. 5 (3) - lungimea excesivă a detenției anterioare - începând cu 13/04/2019 - utilizarea ipotezelor, în absența oricărei baze probatorii, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției; nerespectarea situației personale a reclamantului, reducând riscurile de recidivă, de coluzie sau de abscondare; nu examinarea posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere; nu efectuarea procedurii cu o diligență corectă în timpul perioadei de detenție; ordinele de detenție colectivă. 3.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

ASHIKOV v. RUSSIA

(Applications nos. 63458/19 and 24910/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

31 March 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Ashikov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 10 March 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applicant was represented by Ms A. Maralyan, a lawyer admitted to practise in Armenia.

3.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

4.

The list of the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the lack of speedy review of the lawfulness of his detention. He also made additional complaints (see below) stemming from the same set of facts.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 of the Convention

7.

The applicant complained that his appeal against the detention order of 8 February 2020 had not been decided “speedily”. He relied on Article 5 § 4 of the Convention, which reads as follows:

“Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.”

8.

The Court reiterates that Article 5 § 4 of the Convention, in guaranteeing to detained persons a right to institute proceedings to challenge the lawfulness of their detention, also proclaims their right, following the institution of such proceedings, to a speedy judicial decision concerning the lawfulness of detention and the ordering of its termination if it proves unlawful (see

Baranowski v. Poland

, no. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III). Where an individual’s personal liberty is at stake, the Court has very strict standards concerning the State’s compliance with the requirement of speedy review of the lawfulness of detention (see, for example,

Kadem v. Malta,

no.

55263/00, §§ 44-45, 9 January 2003, where the Court considered a time period of seventeen days in deciding on the lawfulness of the applicant’s detention to be excessive, and

Mamedova v. Russia

, no. 7064/05, § 96, 1

June 2006, where the length of appeal proceedings lasting,

inter alia

, twenty-six days, was found to be in breach of the “speediness” requirement of Article

5

9.

In the leading cases of

Idalov v. Russia

[GC],

no. 5826/03, §§ 154-58, 161-65, 22 May 2012, and

Khodorkovskiy v. Russia,

no. 5829/04, §§ 219-48, 31 May 2011, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the appeal proceedings for the review of the lawfulness of the applicant’s detention, as set out in the table appended below, cannot be considered compatible with the requirements set out in Article 5 § 4 of the Convention.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 4 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant also complained about the length of pre-trial detention under Article

5

§

3 of the Convention (see the appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Dirdizov

, §§

108-11, cited above).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Oravec v. Croatia,

no. 51249/11, §§ 78-80, 11

July 2017,

Ayboğa and Others v. Turkey,

no. 35302/08, §§ 28-30, 21

June 2016,

Doherty v. the United Kingdom,

no. 76874/11, §§ 113-15, 18

February 2016,

Albrechtas v. Lithuania,

no. 1886/06, §§ 87-89, 19

January 2016 and

Karaosmanoglu and Özden v. Turkey,

no. 4807/08, §§

89-91, 17 June 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention and the other complaint under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention concerning the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 31 March 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 4 of the Convention

(deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

First-instance court and date of detention order

Appeal instance court and date of decision

Procedural deficiencies

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

63458/19

04/12/2019

AND

24910/20

20/06/2020

Ziyavodin Magomedovich ASHIKOV

1967

Maralyan Anna

Strasbourg

Leninskiy District Court of Valdikavkaz

08/02/2020

Supreme Court of the North Ossetia Republic - Alaniya

20/03/2020

Lack of speediness of review of detention (Idalov v.

Russia [GC], no.

5826/03

, §§

154-58, 22

May 2012)

Art. 5 (3) - excessive length of pre-trial detention - since 13/04/2019 - use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice; failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding; failure to examine the possibility of applying other measures of restraint; failure to conduct the proceedings with due diligence during the period of detention; collective detention orders.

3,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.