Instanța

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Data

15 decembrie 2022

Stat pârât

RUS

Articole

Articolul 5

Concluzia

Încălcare — Articolul 5

Gashkov și Satirov împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

GASHKOV ȘI SATIROV v. RUSSIA (Aplicații nr. 31147/20 și 772/21) AJUDEMENT Strasburg 15 decembrie 2022 Acest hotărâre este finală, dar poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul lui Gashkov și Satirov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 24 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri.

FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de deficiențele procedurii de revizuire a legalității detenției, de asemenea, au formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 4 din Convenție Reclamanții se plângeau de deficiențele procedurii de revizuire a legalității deținute, care se bazează pe art. 5 § 4 din Convenție, care se referă după cum urmează: „Toată persoana care este privată de libertate prin arestarea sau deținerea are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberarea sa, dacă deținerea nu este legală.” Curtea reiterează că art. 5 § 4 din Convenție, în garantarea persoanelor reținute a dreptului de a institui o procedură de contestare a legalității deținerii lor, își proclamă, de asemenea, dreptul, în urma instituției acestei proceduri, la o decizie judiciară rapidă privind legalitatea deținerii și la ordonarea încheierii acesteia în cazul în care se dovedește ilegală (a se vedea Baranowski c. Polonia , nr. 28358/95, § 68, CEDH 2000-III).

În cazul în care libertatea personală a persoanei este în joc, Curtea are standarde foarte stricte privind respectarea obligației statului de a revizui rapidă a legalității deținutului (a se vedea, de exemplu, Mamedova c. Rusia , nr. 7064/05 , § 96, 1 iunie 2006, în cazul în care durata procedurii de recurs durabile, printre altele În cele douăzeci și șase zile, s-a constatat că încălcarea cerinței de „velocitate” a art. 5 § 4). În principalele cazuri de Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22 mai 2012; Khodorkovskiy v. Rusia, nr. 5829/04, §§ 246-48, 31 mai 2011; și Lebedev v. Rusia, nr. 4493/04, §§§ 95-108, 25 octombrie 2007, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește problemele similare cu cele din acest caz.

După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, procedurile de revizuire a legalității detenției reclamanților, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat mai jos, nu pot fi considerate compatibile cu cerințele prevăzute la art. 5 § 4 din Convenție. 10 Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 4 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABITĂ 11. Reclamanții au prezentat și alte plângeri care au susținut chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat).

Aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea L.M. și alții c. Rusia , nr. 40081/14 și altele 2, §§§ 149-52, 15 octombrie 2015, și M.D. și alții c. Rusia §§ 124-27, 14 septembrie 2021, privind detenția în așteptarea expulzării ordonate în temeiul CAO, care a depășit durata necesară în mod rezonabil pentru scopul urmărit.

APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Mumanzhinova și alții c. Rusia, nr. 724/18 și altele 8, 8 octombrie 2019 (Comitetul)), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. 14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la deficiențele procedurii de revizuire a legalității deținute; declară că a existat o încălcare a convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, ale căror plată va fi efectuată reprezentanților reclamanților în fața Curții, pentru transmiterea ulterioară la reclamanții; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 15 decembrie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar ANNEXĂ Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (deficiențe în cadrul procedurii de revizuire a legalității detenției) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Reprezentantului Hotărâre relevantă a instanței de reexaminare a legalității deținerii Tribunalului de apel și data deciziei Deficiențe procedurale Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Suport acordat pentru daune și cheltuieli morale (în euro) [1] 31147/20 18/06/2020 Sergey Viktorovich GASHKOV 1980 Drozdova Yevgenyevna Georgiyevsk Oktyabrskiy Curtea de District din 11/10/2019, revizuirea legalității detenției reclamantului Curtea regională Stavropol 15/01/2020 privind recursul depus la 15/11/2019 (înregistrat la Curtea Regională la 20/11/2019) Lungime excesivă a procedurilor de revizuire legalitatea detenției reclamantului (a se vedea Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22 mai 2012, Mamedova , nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006) Art. 5 § 1 litera (f) - detenție ilegală.

Punetă în detenție în vederea expulzării de către Curtea de District Oktyabrskiy de Stavropol la 02/03/2019. Eliberată prin hotărârea Curții de District Oktyabrskiy de Stavropol, la 22/03/2021. 10 aprilie 2019, reiterat la 10 ianuarie 2020 și la 9 și 19 martie 2021, că nu pot confirma faptul că reclamantul - care se presupune că a trăit în regiunea Luhank - a avut cetățenia ucraineană, autoritățile ruse nu au evaluat în mod corespunzător dacă îndepărtarea reclamantului în Ucraina sau în altă țară a rămas o „prospectivă realistă”, având în vedere, de asemenea, că a susținut că este apatrid. În acest context, detenția reclamantului timp de aproape doi ani după 10 aprilie 2019 a depășit ceea ce era necesar în mod rezonabil pentru scopul urmărit (a se vedea L.M.

și alții c. Rusia, nr. 40081/14 și altele 2 §§§ 149-52, 15 octombrie 2015, și M.D. și alții c. Rusia, nr. 71321/17 și altele 8 §§§ 27, 14 septembrie 2021. 6.500 772/21 01/12/2020 Sergey Mikhaylovich SATRIROV 1973 Tseytlina Olga Pavlovna St Petersburg 30/03/2020 cerere de eliberare de la detenție în cadrul Curții de District Frunzenskiy din St Petersburg Frunzenskiy Curtea de District Hotărâri din 09/06/2020 și, după anularea cu mandatul la apel, 14/08/2020, respingerea cererii Hotărârile Curții municipale de San Petersburg din 09/07/2020 (a se vedea Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22 mai 2012, Mamedova v. Rusia , nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006) Art. 5 § 1 litera (f) - detenție ilegală - plasament în detenție administrativă în vederea expulzării de către Curtea de District Frunzenskiy din St.

Petersburg, 17/05/2019. Eliberat prin decizia Curții de District Frunzenskii din St. Petersburg, 12/05/2021 (data eliberării 19/05/2021, potrivit reclamantului). În special, după răspunsul autorităților georgiene din 02/09/2019, conform căruia reclamantul nu deține cetățenia georgienă și nu ar emite un certificat de returnare, autoritățile ruse nu au evaluat periodic dacă îndepărtarea reclamantului a rămas o „prospectivă realistică”, având în vedere, de asemenea, că a susținut că este apatrid. În acest context, detenția reclamantului în cadrul termenului de mai sus a depășit ceea ce era necesar în mod rezonabil pentru scopul urmărit (a se vedea L.M. și alții , citat mai sus §§ 149 52 și M.D.

și alții citat mai sus §§ 124 27) . 5,500 [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Plata sumelor acordate trebuie făcută reprezentanților reclamanților în fața Curții, pentru transmiterea ulterioară la solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF GASHKOV AND SATIROV v. RUSSIA (Applications nos. 31147/20 and 772/21) JUDGMENT STRASBOURG 15 December 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Gashkov and Satirov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President , Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 24 November 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention. They also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 of the Convention

The applicants complained of the deficiencies in the proceedings for review of the lawfulness of detention. They relied on Article 5 § 4 of the Convention, which reads as follows: “Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.”

The Court reiterates that Article 5 § 4 of the Convention, in guaranteeing to detained persons a right to institute proceedings to challenge the lawfulness of their detention, also proclaims their right, following the institution of such proceedings, to a speedy judicial decision concerning the lawfulness of detention and the ordering of its termination if it proves unlawful (see Baranowski v. Poland , no. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III). Where an individual’s personal liberty is at stake, the Court has very strict standards concerning the State’s compliance with the requirement of speedy review of the lawfulness of detention (see, for example, Mamedova v. Russia , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006, where the length of appeal proceedings lasting, inter alia , twenty-six days, was found to be in breach of the “speediness” requirement of Article 5 § 4).

In the leading cases of Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22 May 2012; Khodorkovskiy v. Russia, no. 5829/04, §§ 246-48, 31 May 2011; and Lebedev v. Russia, no. 4493/04, §§ 95-108, 25 October 2007, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the proceedings for the review of the lawfulness of the applicants’ detention, as set out in the table appended below, cannot be considered compatible with the requirements set out in Article 5 § 4 of the Convention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11. The applicants submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well ‑ established case-law (see L.M. and Others v. Russia , nos. 40081/14 and 2 others, §§ 149-52, 15 October 2015, and M.D. and Others v. Russia , nos. 71321/17 and 8 others, §§ 124-27, 14 September 2021, concerning detention pending expulsion ordered under the CAO, that exceeded the duration reasonably required for the purpose pursued).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Mumanzhinova and Others v. Russia, nos. 724/18 and 8 others, 8 October 2019 (Committee)), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention concerning the deficiencies in the proceedings for review of the lawfulness of detention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, the payment of which is to be made to the applicants’ representatives before the Court, for subsequent transmission to the applicants; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 15 December 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 4 of the Convention (deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Relevant first-instance court decision on review of lawfulness of detention Appeal instance court and date of decision Procedural deficiencies Other complaints under well-established case-law Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 31147/20 18/06/2020 Sergey Viktorovich GASHKOV 1980 Drozdova Yelena Yevgenyevna Georgiyevsk Oktyabrskiy District Court of 11/10/2019, reviewing the lawfulness of the applicant’s detention Stavropol Regional Court 15/01/2020 on the appeal lodged on 15/11/2019 (registered with the Regional Court on 20/11/2019) Excessive length of proceedings reviewing lawfulness of the applicant’s detention (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22 May 2012, Mamedova , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006) Art. 5 § 1 (f) - unlawful detention. Placed in detention in view of expulsion by the Oktyabrskiy District Court of Stavropol on 02/03/2019. Released by decision of the Oktyabrskiy District Court of Stavropol, on 22/03/2021. Following the Ukrainian authorities’ response of 10 April 2019, reiterated on 10 January 2020 and on 9 and 19 March 2021, that they could not confirm that the applicant - who allegedly lived in Luhank Region - had the Ukrainian citizenship, the Russian authorities did not properly assess whether the applicant’s removal to Ukraine or other country remained a “realistic prospect”, given also that he claimed to be stateless. In this context, the applicant’s detention for almost two years after 10 April 2019 exceeded what was reasonably required for the purpose pursued (see L.M. and Others v. Russia, nos. 40081/14 and 2 others, §§ 149-52, 15 October 2015, and M.D. and Others v. Russia, nos. 71321/17 and 8 others, §§ 124 ‑ 27, 14 September 2021). 6,500 772/21 01/12/2020 Sergey Mikhaylovich SATIROV 1973 Tseytlina Olga Pavlovna St Petersburg 30/03/2020 application for release from detention with the Frunzenskiy District Court of St Petersburg Frunzenskiy District Court decisions of 09/06/2020 and, after quashing with remittal upon appeal, 14/08/2020, dismissing the request St. Petersburg City Court decisions of 09/07/2020 (quashing the first-instance judgment of 09/06/2020 with remittal) and 15/10/2020 Excessive length of proceedings reviewing lawfulness of the applicant’s detention (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22 May 2012, Mamedova v. Russia , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006) Art. 5 § 1 (f) - unlawful detention – placement in administrative detention in view of expulsion by The Frunzenskiy District Court of St Petersburg, 17/05/2019. Released by decision of the Frunzenskiy District Court of St Petersburg, 12/05/2021 (date of release 19/05/2021, according to the applicant). In particular after the Georgian authorities’ response of 02/09/2019 that the applicant does not hold Georgian citizenship and they would not issue a certificate for return, the Russian authorities did not assess at regular intervals whether the applicant’s removal remained a “realistic prospect”, given also that he claimed to be stateless. In this context, the applicant’s detention during the above time frame exceeded what was reasonably required for the purpose pursued (see L.M. and Others , cited above, §§ 149 ‑ 52, and M.D. and Others , cited above, §§ 124 ‑ 27). 5,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. The payment of the amounts awarded is to be made to the applicants’ representatives before the Court, for subsequent transmission to the applicants.