7 — Privind proiectul de Lege pentru modificarea articolului 19 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

Plenul Curții Supreme de Justiție

H O T Â R Â R E

privind proiectul de Lege pentru modificarea articolului 19 al Legii nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

Prin Hotărârea nr.22 din 5 septembrie 2013 Curtea Constituțională a declarat

neconstituțională excluderea prin Legea nr.153 din 5 iulie 2012 a prevederilor, potrivit

cărora “Judecătorul poate fi supus sancțiunilor administrative numai de către instanța

de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul reținut în

cazul în care este bănuit că a săvârșit o contravenție administrativă urmează a fi

eliberat imediat după identificare.” și a dispus revigorarea normelor abrogate.

Prin Hotărârea nr. 26 din 11 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale prevederile art. 19 alin. (52) și (53) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, în redacția Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative

nr. 177 din 25.07.2014.

Potrivit art. 19 alin. (52) din Legea menționată, prin derogare de la prevederile

Codului contravențional al Republicii Moldova în partea ce vizează examinarea

cauzelor contravenționale de către agentul constatator, în cazul în care judecătorul

refuză să semneze procesul-verbal cu privire la contravenție sau dacă acesta solicită

expres, prin mențiune în procesul-verbal cu privire la contravenție, examinarea cauzei

de către instanța de judecată, dosarul contravențional se transmite pentru examinare și

soluționare a cauzei instanței de judecată de la locul unde a fost săvîrșită fapta.

Alineatul (53) stabilește că judecătorul reținut, în cazul în care este bănuit că a săvârșit o

contravenție, urmează a fi eliberat imediat după identificare și întocmirea procesului-

verbal de către agentul constatator, cu informarea Consiliului Superior al Magistraturii

despre faptul reținerii.

Curtea a menționat că este incontestabil faptul că judecătorii sunt responsabili de

săvârșirea faptelor contravenționale. Totodată, în vederea asigurării independenței

judecătorilor, este necesară garanția examinării faptelor contravenționale și aplicării

sancțiunilor contravenționale față de aceștia de către instanțele de judecată.

De asemenea, Curtea a subliniat că implicarea Consiliului Superior al

Magistraturii în procedurile contravenționale față de judecători, și anume acordul

acestuia pentru ca judecătorul să fie supus sancțiunilor contravenționale de către

instanța de judecată, ar putea genera și răspunderea disciplinară a judecătorilor, fapt ce

va contribui la realizarea principiului responsabilizării acestora.

Totodată, Curtea a constatat că, deși noul alineat (53) reia prevederile abrogate și

stabilește că judecătorul reținut, în cazul în care este bănuit că a săvârșit o contravenție,

urmează a fi eliberat imediat, acest alineat suplimentar prevede că judecătorul urmează

a fi eliberat imediat nu doar după identificarea sa, dar și după întocmirea procesului-

verbal de către agentul constatator.

Curtea a mai menționat că prevederile anterioare nu condiționau eliberarea

judecătorului reținut de întocmirea procesului-verbal. Potrivit articolului 433 din Codul

contravențional, reținerea constă în limitarea de scurtă durată a libertății persoanei fizice

și se aplică în cazul: a) contravențiilor flagrante pentru care prezentul Cod prevede

sancțiunea arestului contravențional; b) imposibilității identificării persoanei în a cărei

privință este pornit proces contravențional dacă au fost epuizate toate măsurile de

identificare; c) contravențiilor pasibile de aplicarea măsurii de siguranță a expulzării.

Curtea a reținut că, potrivit art.435 alin.(1) din Codul contravențional, reținerea

nu poate depăși 3 ore. Alineatul (2) al acestui articol stabilește că persoana suspectată de

săvârșirea unei contravenții pentru care sancțiunea prevede arestul contravențional poate

fi reținută până la examinarea cauzei contravenționale, dar nu mai mult decât pe 24 de

ore.

Curtea a mai menționat că prevederile Codului contravențional nu instituie un

termen de întocmire a procesului-verbal, or, fiecare faptă contravențională se

individualizează distinct.

În aceste condiții, Curtea a constatat că reținerea judecătorului pentru întocmirea

procesului-verbal ar putea genera o reținere excesivă susceptibilă să aducă atingere

independenței judecătorului prin crearea unor presiuni în privința acestuia. Respectiva

situație duce la anihilarea prevederii legale de eliberare imediată a judecătorului după

identificare.

Curtea a statuat că deși prevederea alineatului (53) al art.19 în partea ce ține de

eliberarea imediată a judecătorului după identificare, cu informarea Consiliului Superior

al Magistraturii, este constituțională, dispozițiile referitoare la reținerea acestuia până la

întocmirea procesului-verbal atrag neconstituționalitatea normei în ansamblu cu

revigorarea normei anterioare, potrivit căreia: “Judecătorul poate fi supus sancțiunilor

administrative numai de către instanța de judecată, cu acordul Consiliului Superior al

Magistraturii. Judecătorul reținut în cazul în care este bănuit că a săvârșit o

contravenție administrativă urmează a fi eliberat imediat după identificare.”

Curtea Constituțională a constatat că, deși la adoptarea prevederilor contestate

legiuitorul a enunțat că acestea vin în executarea Hotărârii nr.22 din 5 septembrie 2013,

cuprinsul acestora contravine raționamentelor instanței de contencios constituțional.

La fel, Curtea a reiterat că adoptarea legilor este prerogativa Parlamentului, în

conformitate cu prevederile articolelor 60 și 66 ale Constituției. În același timp, Curtea

reține că hotărârile de jurisdicție constituțională, prin care se asigură supremația

Constituției, sunt incontestabile pentru oricine și obligatorii. Curtea a subliniat că

respectarea hotărârilor Curții Constituționale este o condiție necesară și esențială pentru

buna funcționare a autorităților publice ale statului și pentru afirmarea statului de drept.

Decizia de declarare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă.

Până în prezent, legislativul nu a operat modificări la Legea cu privire la statutul

judecătorului pentru a o aduce în câmpul constituțional definit prin hotărârile

menționate ale Curții Constituționale.

Prin urmare, se propune ca articolul 19 alineatele (52) și (53) din Legea nr. 544-

XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 15-17, art.63), cu modificările ulterioare, să fie

expuse în următoarea redacție:

"(52) Judecătorul poate fi supus sancțiunilor contravenționale numai de către

instanța de judecată. Instanțele de judecată informează în mod obligatoriu Consiliul

Superior al Magistraturii despre faptul sancționării contravenționale a judecătorului.

(53) Judecătorul reținut în cazul în care este bănuit că a săvârșit o contravenție

administrativă urmează a fi eliberat imediat după identificare."

Redacția propusă prin proiectul de Lege permite, pe de o parte, respectarea și

executarea hotărârilor Curții Constituționale menționate supra, iar pe de altă parte, va

diminua garanțiile procesuale excesive acordate cândva judecătorilor în procesul tragerii

acestora la răspundere contravențională.

2

Astfel, posibilitatea tragerii judecătorilor la răspundere contravențională de către

instanța de judecată, dar fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii, nu comportă

riscuri cu privire la constituționalitate, dar în același timp, lipsește judecătorii care au

săvârșit delicte contravenționale de orice posibilitate să se eschiveze de răspundere

pentru faptele admise în afara exercitării actului de justiție.

Or, imunitatea acordată judecătorilor nu poate comporta un caracter absolut.

Particularitățile tragerii la răspundere a judecătorilor trebuie să reprezinte acea

„imunitatea funcțională” prevăzută de majoritatea standardelor, documentelor

internaționale, recomandările Consiliului Europei și opiniile Comisiei de la Veneția,

care au susținut constant anume ideea imunității funcționale limitate a judecătorilor.

Promovarea și adoptarea acestui proiect de lege reprezintă și o reacție a

autorității judecătorești la evoluțiile din societate, în special, fiind vorba de diminuarea

dramatică a nivelului de încredere în justiție. Este important ca autoritatea

judecătorească, judecătorii – cei care sânt în prima linie a sistemului de drept din

Republica Moldova, să transmită un mesaj clar că este dispusă să renunțe la privilegii

nejustificate, că nu se ascunde după paravanul imunității, iar judecătorii, de rând cu toți

cetățenii, sânt egali în fața legii.

Tragerea la răspundere contravențională a judecătorilor, necondiționată de

voința CSM, va servi un semnal serios pentru magistrați în primul rând, dar și pentru

societatea civilă, cu privire la înțelegerea faptului că imunitatea judecătorului este

acordată nu judecătorului personal, dar pentru a servi independenței puterii judecătorești

și realizării actului de justiție în condiții echitabile prevăzute de art. 6 din CEDO.

În același timp, informarea obligatorie a Consiliului Superior al Magistraturii

despre aplicarea sancțiunilor contravenționale în privința judecătorilor ar putea genera și

răspunderea disciplinară a acestora, fapt ce va contribui la realizarea principiului

responsabilizării corpului de magistrați.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu prevederile art. 16 lit. f) din

Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul

H O T Ă R Ă Ș T E:

XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Parlamentul Republicii Moldova.

Președinte Mihai Poalelungi

mun. Chișinău,

nr. 7 din 08 mai 2015.

3