4-2rh-1/13 — examinarea cererii de revizuire declarată de reprezentantul A.Jomiru, C.Crețu, Iu.Crețu, L.Jomiru - Vitalie Zama

4-2rh-1/13 — examinarea cererii de revizuire declarată de reprezentantul A.Jomiru, C.Crețu, Iu.Crețu, L.Jomiru - Vitalie Zama (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.4-2rh-1/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

H O T Ă R Î R E

29 aprilie 2013 mun. Chișinău

Plenul Curții Supreme de Justiție, prezidat de vicepreședintele Curții

Supreme de Justiție, Constantin Gurschi ,

examinînd în ședință publică cererea de revizuire împotriva hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, încheierii Curții Supreme de

Justiție din 24 ianuarie 2007, deciziei Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie

2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2007, declarată de

reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana

Jomiru – Vitalie Zama, în cauza civilă intentată la cererea Direcției evidență și

repartizarea spațiului locativ a Primăriei municipiului Chișinău și a Anei Jomiru

împotriva lui Molnic Gheorghe, Molnic Vera cu privire la declararea nulității

actelor administrative și evacuarea din spațiul locativ a familiei Molnic, cu

instalarea în spațiul locativ din strada Bănulescu Bodoni 57, apartamentul nr.54,

municipiul Chișinău, a familiei Jomiru,

CONSTATĂ:

La 3 iulie 1995, Direcția evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei

mun. Chișinău s-a adresat în Judecătoria sectorului Rîșcani, mun. Chișinău cu o

acțiune către Molnic Gheorghe și Molnic Vera privind declararea nulității bonului

de repartiție pentru spațiul locativ nr.064741, eliberat pîrîților pentru apartamentul

nr.54 de pe strada Bănulescu-Bodoni 57 din mun. Chișinău.

În motivarea cerințelor, s-a indicat că bonul cu pricina a fost eliberat familiei

Molnic în baza deciziei Preturii sectorului Centru, mun. Chișinău, nr. 12/30-1 din

27 decembrie 1994.

La 18 mai 1995, Primăria mun. Chișinău, prin decizia nr. 12/3, a anulat, în

baza recursului Procuraturii sectorului Centru, decizia Preturii sectorului Centru nr.

12/30-1 din 27 decembrie 1994. Întrucît bonul de repartiție poate fi declarat

nevalabil doar pe cale judiciară, se solicită admiterea cerințelor din cererea de

chemare în judecată privind declararea nulității bonului de repartiție a spațiului

locativ nr.064741, eliberat familiei Molnic pentru apartamentul nr.54 de pe strada

Bănulescu-Bodoni 57 din mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani din 16 noiembrie 1995,

acțiunea Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun.

Chișinău către Molnic Gheorghe și Molnic Vera privind declararea nulității

bonului de repartiție a spațiului locativ a fost respinsă.

Prin decizia Colegiului civil al Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova

din 2 februarie 1996, au fost respinse recursul Direcției evidență și repartizarea

spațiului locativ a Primăriei mun. Chișinău și al procurorului sectorului Rîșcani,

mun. Chișinău, cu menținerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani,

mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995.

La 31 iulie 1997, Procurorul General al Republicii Moldova a înaintat

Plenului Curții Supreme de Justiție recurs în anulare, prin care a solicitat anularea

hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995 și a

deciziei Colegiului civil al Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 2

februarie 1996, cu remiterea cauzei la o nouă examinare.

Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din

27 octombrie 1997, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General,

anulate hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie

1995 și decizia Colegiului civil al Judecătoriei Supreme din 2 februarie 1996, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău.

Pe parcursul examinării cauzei în Judecătoria sectorului Centru, mun.

Chișinău, reprezentantul Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a

Primăriei mun. Chișinău a renunțat la acțiunea înaintată privind declararea nulității

bonului de repartiție, eliberat familiei Molnic, pe motivul abrogării deciziei

Primăriei mun. Chișinău nr.12/3 din 18 mai 1995, care a servit ca temei pentru

declararea acțiunii, prin decizia aceluiași organ nr.2/15 din 29 ianuarie 1998

(f.d.177), renunțarea fiind respinsă prin încheierea Judecătoriei sectorului Centru,

mun. Chișinău din 4 martie 1998.

Între timp, Jomiru Ana, prin cererea suplimentară de chemare în judecată din

13 ianuarie 1999, a solicitat părții reclamate, Agenției teritoriale de privatizare

mun. Chișinău, terței persoane – Molnic Gheorghe, recunoașterea nulității

contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietare privată a lui

Molnic Gheorghe a apartamentului nr.54 de pe strada Bănulescu-Bodoni 57,

precum și recunoașterea nulității adeverinței de proprietate asupra imobilului

respectiv.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999, au fost admise

integral acțiunea înaintată de Direcția evidență și repartizarea spațiului locativ a

Primăriei mun. Chișinău, dar nesusținută de reprezentantul acesteia pe parcursul

examinării cauzei, precum și cerințele Anei Jomiru, care a susținut și cerințele din

cererea inițială de chemare în judecată. Bonul de repartiție nr.064741, eliberat la

02.01.1995 lui Molnic Gheorghe și membrilor familiei sale pentru instalarea în

apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, a fost recunoscut nul.

Concomitent, a fost anulat contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței cu pricina în proprietatea lui Molnic Gheorghe și celorlalți membri ai

familiei acestuia. Gh. Molnic împreună cu membrii familiei sale au fost evacuați

din spațiul locativ, cu instalarea în acest imobil a Anei Jomiru cu familia sa.

Printr-o încheiere din 31 mai 1999, Judecătoria sectorului Centru, mun.

Chișinău a explicat că, prin hotărîrea adoptată la 4 mai 1999, se are în vedere

evacuarea familiei Molnic fără acordarea altui spațiu locativ, deoarece spațiul

locativ din căminul de pe strada Calea Ieșilor, în care a locuit anterior familia

Molnic, a fost ocupat de alte persoane.

La 22 septembrie 1999, Tribunalul Chișinău, ca instanță de apel, a examinat

apelul declarat de Gheorghe și Vera Molnic și, prin decizia din aceeași dată, a

admis apelul ca fiind întemeiat. Hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun.

Chișinău din 4 mai 1999 a fost casată și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care

acțiunile cu privire la declararea nulității bonului de repartiție, declararea nulității

contractului de privatizare și evacuarea familiei Molnic, cu instalarea familiei

Jomiru în spațiul locativ de pe str. Bănulescu-Bodoni, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel a Republicii Moldova din 14

decembrie 1999, a fost admis recursul declarat de Ana Jomiru, casată decizia

Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999, cu remiterea cauzei la rejudecare în

ordine de apel în Tribunalul Chișinău. Motivul admiterii recursului a constat în

faptul că instanța de apel, prin decizia din 22 septembrie 1999, nu s-a pronunțat

asupra încheierii instanței de fond din 31 mai 1999, prin care s-a explicat că

evacuarea familiei Molnic din apartamentul litigios se efectuează fără acordarea

altui spațiu locativ.

La o nouă examinare în ordine de apel, Tribunalul Chișinău, prin decizia din

11 mai 2000, a respins apelul declarat de Gheorghe și Vera Molnic, cu menținerea

hotărîrii și încheierii Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău, respectiv, din 4 mai

1999 și 31 mai 1999.

Prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, a

fost respins recursul declarat de Gh. Molnic, cu menținerea deciziei Tribunalului

Chișinău din 11 mai 2000.

Prin încheierea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 19

octombrie 2000, a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Gh. Molnic, iar

prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 decembrie 2000, a fost

respinsă contestația în anulare depusă de Gh. Molnic în instanța respectivă.

La 25 ianuarie 2001, Prim-adjunctul Procurorului General, în baza plîngerii

lui Gh. Molnic, în temeiul art. 332-333 Cod de procedură civilă în redacția din

26.12.1964, a declarat recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, prin care a

solicitat anularea deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie

2000 și a altor hotărîri adoptate în cauză, cu remiterea pricinii la o nouă examinare

în instanță de fond.

Prin decizia Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie

2001, recursul în anulare declarat de Prim-adjunctul Procurorului General, însușit

și susținut de Vera Molnic din motivul retragerii acestuia de către Procurorul

General, a fost respins, cu menținerea în vigoare a deciziei Colegiului civil al

Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000.

La 12 noiembrie 2001, Procurorul General, în baza plîngerii Verei Molnic,

în conformitate cu art. 332-333 CPC în redacția din 26.12.1964, a înaintat Plenului

Curții Supreme de Justiție recurs în anulare, prin care a solicitat modificarea

hotărîrilor judiciare emise în cauza dată în partea evacuării familiei Molnic din

apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, mun. Chișinău, fără acordarea

altui spațiu locativ, cu obligarea organelor abilitate de a-i acorda familiei Molnic

un spațiu locativ echivalent cu cel deținut anterior, pînă la instalarea în locuința de

pe str. Bănulescu-Bodoni, sau acordarea încăperii ocupate anterior.

Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001,

recursul în anulare declarat de Procurorul General a fost admis parțial, cu casarea

deciziilor Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001, Curții de Apel din 12

septembrie 2000, Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, a hotărîrii și încheierii

Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999 și, respectiv, 31 mai 1999, în partea

evacuării familiei Molnic din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57,

mun. Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ, cu remiterea la rejudecare în

această latură în primă instanță. În rest, a fost menținută decizia Curții Supreme de

Justiție din 3 octombrie 2001.

Ulterior, la examinarea cauzei în partea în care, prin hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001, pricina a fost trimisă la rejudecare, au

fost adoptate mai multe hotărîri.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 18

decembrie 2002, familia Molnic a fost evacuată din apartamentul nr.54 de pe str.

Bănulescu-Bodoni 57, mun. Chișinău, cu obligarea Companiei de Construcții și

Comerț „Moldagroconstrucția” să-i acorde familiei Molnic spațiu locativ conform

prevederilor art. 42 Cod locativ. S-a dispus ca evacuarea familiei Molnic să fie

efectuată cu condiția acordării altui spațiu locativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2003, a fost casată

hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2002, cu

remiterea pricinii la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2003,

familia Molnic a fost evacuată din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni

57, mun. Chișinău, cu acordarea familiei Molnic, din contul Companiei de

Construcții și Comerț „Moldagroconstrucția”, a unui spațiu locativ – încăpere de

locuit analogică cu cea ocupată anterior – de 16 m.p.

Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție, prin deciziile din 12

mai 2004 și, corespunzător, 22 decembrie 2004, au respins apelul și, respectiv,

recursul familiei Molnic, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 18 decembrie 2003.

La 27 mai 2005, Molnic Vera, Molnic Sergiu, Molnic Olesea (Molnic

Gheorghe a decedat) au înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție o cerere de

revizuire, în care au solicitat anularea tuturor hotărîrilor adoptate în cauză în

defavoarea lor, invocînd, printre altele, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005,

cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic a fost

admisă, fiind casate hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie

2001, decizia Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001,

decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, decizia

Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, decizia Curții de Apel a Republicii

Moldova din 14 decembrie 1999, decizia Tribunalului Chișinău din 22 septembrie

1999, hotărîrea și încheierea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 4

mai 1999 și, respectiv, 31 mai 1999 și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

din 27 octombrie 1997, cu clasarea procedurii în recurs în anulare și menținerea

hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995 și a

deciziei Colegiului civil al Judecătoriei Supreme din 2 februarie 1996.

Admițînd cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic,

Olesea Molnic, Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat următoarele.

Potrivit art.4 din Constituția Republicii Moldova, dispozițiile constituționale

privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță

cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la

care Republica Moldova este parte.

Conform alineatului (2) al aceluiași articol, dacă există neconcordanțe între

pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care

Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările

internaționale.

La 13 iulie 1995, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline

al Consiliului Europei, iar prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din 24

iulie 1997, a fost ratificată Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția), care a intrat în vigoare pentru

Republica Moldova la 12 septembrie 1997.

Conform hotărîrii Curții Constituționale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind

interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituția Republicii Moldova și

hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.17 din 19 iunie 2000 „Privind

aplicarea în practica judiciară de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”,

Convenția constituie o parte integrantă a sistemului legal intern și, respectiv,

urmează a fi aplicată direct ca orice altă lege a Republicii Moldova, cu deosebirea

că, Convenția, prin prisma prevederilor art. 4 alin.(2) din Constituția Republicii

Moldova, are prioritate față de restul legilor interne care îi contravin. În același

sens, aderînd la Convenție, Republica Moldova și-a asumat obligația de a garanta

tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția sa respectarea drepturilor și a libertăților

proclamate de Convenție .

Conform art.6 paragraful 1 din Convenție, „orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil”.

Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată, garantat de

art.6 paragraful 1 din Convenție, urmează a fi interpretat prin prisma preambulului

Convenției, care enunță preeminența principiului supremației dreptului ca element

al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu

trebuie rediscutată.

Astfel, în virtutea celor expuse, odată cu aderarea la Convenția Europeană,

Republica Moldova, prin intermediul activității organelor judecătorești, era

obligată să respecte principiul stabilității raporturilor juridice determinate prin

hotărîri judecătorești irevocabile.

După cum s-a menționat, Plenul Curții Supreme de Justiție, prin hotărîrile

adoptate anterior, a căror anulare s-a solicitat în cererea de revizuire depusă de

familia Molnic, a examinat cazul în fond, în ședințele Plenului, în temeiul

recursului în anulare înaintat de Procurorul General, care avea dreptul de declarare

a recursului în anulare în conformitate cu art.332-333 din Codul de procedură

civilă (red. 1964).

Astfel, Plenul Curții Supreme de Justiție a examinat recursurile în anulare,

declarate de Procurorul General, la 27 octombrie 1997 și 3 decembrie 2001 (f.d.

166-170, 592-594), cu adoptarea hotărîrilor respective de casare a hotărîrilor

irevocabile, cu remiterea cauzei la rejudecare, și de menținere parțială a hotărîrilor,

cu remiterea la rejudecare în parte.

În hotărîrea din 12 decembrie 2005 de admitere a cererii de revizuire ,

Curtea Supremă de Justiție a considerat necesar de a constata că Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), în diferite hotărîri din jurisprudența

sa, a reiterat necesitatea respectării principiului stabilității raporturilor juridice

determinate prin hotărîri judecătorești definitive.

S-a adus ca exemplu hotărîrea Brumărescu contra României, hotărîrea Roșca

împotriva Republicii Moldova, în care CEDO, constatînd că recursul în anulare

este o cale ineficientă de atac, a menționat că procurorul general, care nu era parte

în proces, dispunea de autoritatea de a ataca o hotărîre definitivă printr-un recurs în

anulare, iar în exercițiul autorității sale, procurorului general nu i se impunea nici

un termen. Astfel, se constată că, prin recursul în anulare, se dădea posibilitatea de

a se rediscuta oricînd orice hotărîre, care încalcă principiul stabilității raporturilor

juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat.

Plenul Curții Supreme de Justiție, avînd în vedere adresarea familiei Molnic

la CEDO, cu invocarea încălcării art. 6 din Convenție, prin casarea hotărîrilor

irevocabile în temeiul recursului în anulare depus de Procurorul General, întru

evitarea condamnării Republicii Moldova, a considerat că, atît prin hotărîrea din 3

decembrie 2001, cît și prin hotărîrea din 27 octombrie 1997, s-a încălcat principiul

securității și stabilității raporturilor juridice determinate prin hotărîri judecătorești

definitive, fiind încălcat dreptul familiei Molnic la un proces echitabil, prin

admiterea recursului în anulare înaintat de Procurorul General, care nu era parte în

proces, împotriva unei hotărîri definitive și favorabile familiei Molnic.

Ținînd cont de prevederile alineatului (2) al art.4 din Constituția Republicii

Moldova, de concordanța prevederilor CEDO, privind inadmisibilitatea atentării la

unele raporturi juridice stabilite definitiv, cu normele interne referitoare la recursul

în anulare, existente la moment, Plenul Curții Supreme de Justiție a aplicat în direct

la cazul dat normele internaționale stabilite în Convenție (art.6 paragraful 1), care

s-a considerat că au prioritate față de normele naționale.

Ulterior, prin încheierea Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, a fost admisă cererea de

revizuire depusă de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic și Compania

pentru Construcții și Comerț „Moldagroconstrucția” SA, casată decizia Colegiului

civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22

decembrie 2004, cu reținerea pricinii pentru rejudecarea recursului declarat de

Vera Molnic, Sergiu Molnic și Olesea Molnic în Colegiul civil și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Prin decizia Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 3 mai 2007, recursul declarat de Vera Molnic, Sergiu

Molnic și Olesea Molnic a fost admis, cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 12 mai 2004 și a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie

2003, cu emiterea unei noi hotărîri, de respingere a acțiunii suplimentare a Anei

Jomiru intentate împotriva Verei Molnic, Sergiu Molnic și Olesea Molnic cu

privire la evacuarea din locuință și instalarea familiei Jomiru în acel spațiu locativ.

Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2011,

cererea de revizuire declarată de Procurorul General, în baza sesizării Agentului

Guvernamental, împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12

decembrie 2005, a încheierii Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și a deciziei Colegiului civil și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 3 mai 2007, a fost

respinsă ca inadmisibilă.

La 13 iulie 2012, reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu,

Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, (în baza mandatului nr.0009456 din

05 iulie 2012), a înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție o cerere de revizuire

împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005,

solicitînd admiterea cererii de revizuire și casarea hotărîrii menționate, cu

menținerea hotărîrii Plenului Curții Supreme de justiție din 03 decembrie 2001,

deciziei Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 03 octombrie 2001,

deciziei Curții de Apel al Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, deciziei

Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, deciziei Curții de Apel a Republicii

Moldova din 14 decembrie 1999, deciziei Tribunalului Chișinău din 22 septembrie

1999, hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 mai 1999, încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 mai 1999 și hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție din 27 octombrie 1997.

În susținerea admisibilității cererii de revizuire s-a invocat că, prin decizia

Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000 definitivă și

irevocabilă, revizuenții au obținut o soluție judiciară favorabilă, iar prin hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, prin care s-a admis

cererea de revizuire pe temeiuri neîntemeiate, revizuenții au fost privați/lipsiți de

soluția judiciară respectivă.

La 17 aprilie 2012, CEDO a pronunțat hotărîrea Jomiru și Crețu împotriva

Moldovei (cererea nr.28430/06).

Prin hotărârea din 17 aprilie 2012, Curtea Europeană a constatat că, admițînd

cererea de revizuire prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12

decembrie 2005, a fost violat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1.

Ulterior, la 19 octombrie 2012, reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru,

Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, a depus cerere de

completare a cererii de revizuire, prin care a solicitat casarea încheierii Curții

Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, dosarul nr.2rh-24/07, deciziei Curții

Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din

03 mai 2007, cu menținerea deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie

2004, deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2004 și hotărîrii Judecătoriei

Centru din 18 decembrie 2003.

La data de 26 aprilie 2013, Jomiru Ana a depus o cerere de completare a

cererii de revizuire, prin care a informat Plenul că, potrivit datelor din Cadastrul

bunurilor imobile, intimații Molnic Vera, Molnic Serghei și Molnic Olesea nu sunt

proprietarii apartamentului nr. 54 în litigiu, de pe str. Bănulescu-Bodoni 57 și că

proprietar este Braga Evgheni, care a procurat apartamentul de la intimați în baza

contratului de vînzare – cumpărare nr. 26704 din 30.12.2010.

În cazul în care Plenul va considera că prin admiterea cererii de revizuire,

eventual, se pot încălca drepturile intimaților și/sau a altor persoane, revizuenții

solicită fie anularea tuturor hotărîrilor, prin care, potrivit hotărîrii Curții Europene

de condamnare a R. Moldova, s-a constatat o violare a drepturilor revizuenților la

un proces echitabil, fie încasarea din bugetul de stat a unei despăgubiri, egală cu

costul unui apartament în valoare de 1010000 lei, conform estimărilor efectuate de

Bursa de valori „Lara”.

Reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu,

Liliana Jomiru – Vitalie Zama, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a

susținut cererea de revizuire și a cerut admiterea acesteia în sensul declarat.

Ana Jomiru, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a susținut cererea

de revizuire și a solicitat admiterea ei fie prin acordarea apartamentului cu pricina,

fie prin achitarea unei despăgubiri în suma valorii apartamentului.

Reprezentantul intimatei, Molnic Vera – Dumitru Brașoveanu (în baza

mandatului nr.0104654 din 17 octombrie 2012), în ședința Plenului Curții Supreme

de Justiție, a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Reprezentantul intervenientului accesoriu, CCC „Moldagroconstrucția” SA

– Ariadna Dodi, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a cerut respingerea

cererii de revizuire și menținerea hotărîrilor supuse revizuirii.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, Plenul Curții Supreme de

Justiție consideră că cererea de revizuire urmează a fi admisă, în principiu, din

considerentele care urmează.

Conform art.4 Constituția Republicii Moldova, dispozițiile constituționale

privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță

cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate

internaționale la care Republica Moldova este parte.

Parlamentul Republicii Moldova, prin hotărârea din 24 iulie 1997, a ratificat

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, care este un tratat internațional obligatoriu pentru Republica

Moldova și dispozițiile căruia au devenit parte componentă a legislației naționale,

fiind aplicabile din 12 septembrie 1997.

Conform art. 46 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, înaltele Părți Contractante se angajează să

se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.

În conformitate cu art. 448 alin.(2) și (3) CPC, cererea de revizuire împotriva

unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau

casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care a menținut, a

modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre; cererea de revizuire declarată în

temeiurile prevăzute la art.449 lit.g) și h) CPC se examinează în toate cazurile de

Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu prevederile art.453 CPC.

Potrivit art.449 lit. h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul

Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea

hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Plenul constată că, prin hotărîrea Curții Europene pentru Drepturile Omului

din 17 aprilie 2012 în cauza Jomiru și Crețu contra Moldovei, Curtea a hotărît că,

admițînd cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea

Molnic prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, a

avut loc o violare a articolului 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție ca urmare a casării hotărîrilor judecătorești definitive pronunțate în

favoarea reclamanților.

Înalta Curte Europeană a precizat că este în sarcina Comitetului de Miniștri

de a asigura ca Guvernul Republicii Moldova să se conformeze obligațiilor sale în

temeiul Convenției, privind adoptarea măsurilor necesare în conformitate cu

concluziile Curții adoptate în această hotărîre.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Jomiru și Crețu contra

Moldovei a făcut referire la cauza Panov v. Moldova în care a fost reiterat

principiul enunțat în Former King of Greece and Others v. Greece ([MC]

(satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002), potrivit căruia o

hotărîre în care se constată o violare impune statului reclamat o obligație legală de

a înlătura aceste încălcări și de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat,

într-un așa mod, încît să se restabilească, în măsura posibilităților, situația existentă

înaintea încălcării.

Același principiu a fost ulterior reiterat în una din cele mai relevante cauze

împotriva Moldovei privind neexecutarea unor hotărîri judecătorești definitive (a

se vedea Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 70, ECHR 2004-III (extrase

extracte).

În hotărîrea Panov v. Moldova, Curtea Europeană a amintit că în temeiul

articolului 46 al Convenției Înaltele Părți Contractante s-au angajat să se

conformeze hotărîrilor definitive ale Curții în litigiile în care acestea sînt părți,

executarea fiind supravegheată de către Comitetul de Miniștri.

De aici rezultă, printre altele, că o hotărîre în care Curtea constată o

încălcare, impune statul reclamat, inter alia, să aleagă, sub controlul Comitetului

de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, măsurile individuale pe care

trebuie să le adopte în sistemul legal național, întru a pune capăt încălcării

constatate de Curte și de a înlătura, în limita posibilităților, toate consecințele.

Prin urmare, rezultînd din principiile enunțate, din obligația statului de a

restabili situația existentă înaintea încălcării, Plenul Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite, în principiu, cererea de revizuire declarată și de a

restabili drepturile revizuenților, pe care aceștia le-au avut pînă la admiterea cererii

de revizuire, care a constituit temeiul încălcării, stabilite de Curtea Europeană

pentru Drepturile Omului, însă nu prin anularea hotărîrilor, care a constituit

temeiul încălcării, ci prin acordarea despăgubirilor echivalente, cu restabilirea

dreptului la spațiul locativ nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57 .

Deliberînd astfel, Plenul concluzionează că, în baza principiului enunțat în

Former King of Greece and Others v. Greece ([MC] (satisfacție echitabilă), o

hotărîre în care se constată o violare impune statului reclamat o obligație legală de

a înlătura aceste încălcări și de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, iar

acordarea prejudiciului cauzat nu constă doar în anularea hotărîrilor, pentru care

CEDO a constatat o violare , dar de a asigura că Guvernul Republicii Moldova se

va conforma obligațiilor în temeiul Convenției, de a adopta măsuri necesare în

conformitate cu concluziile Curții în hotărîrea respectivă, adică de a restabili

situația preexistentă, de pînă la încălcare, a persoanei a căror drepturi au fost

încălcate.

În cazul în speță, s-a constatat, prin hotărîrea CEDO, violarea dreptului la un

proces echitabil al revizuenților, prin admiterea cererii de revizuire a familiei

Molnic ș. a., astfel urmînd a fi restabilite drepturile familiei Jomiru, recunoscute

prin hotărîri irevocabile de pînă la admiterea cererii de revizuire.

Restabilirea drepturilor familiei Jomiru presupune redobîndirea drepturilor

acestea stabilite prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999,

menținută în continuare prin decizia Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999,

decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 14 decembrie 1999, decizia

Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, decizia Curții de Apel a Republicii

Moldova din 12 septembrie 2000, decizia Colegiului civil al Curții Supreme de

Justiție din 3 octombrie 2001și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3

decembrie 2001, prin care a fost anulat bonul de repartiție nr.064741, eliberat la

02.01.1995 lui Molnic Gheorghe și membrilor familiei sale pentru instalarea în

apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, anulat contractul de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței cu pricina în proprietatea lui Molnic

Gheorghe și celorlalți membri ai familiei acestuia, cu instalarea în acest imobil a

Anei Jomiru cu familia sa.

Prin urmare, restabilirea drepturilor familiei Jomiru constă în acordarea în

folosință a spațiului locativ din str. Bănulescu-Bodoni 57, ap. 54, cu evacuarea

familiei Molnic din acest imobil.

Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat deja că, în sensul art. 46 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prin obligația statului de a restabili situația existentă înaintea

încălcării, în cazul în care se constată o violare, se are în vedere de a impune statul

reclamat la o obligație legală de a înlătura aceste încălcări și de a acorda

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea de măsuri necesare de a

restabili situația preexistentă, de pînă la încălcare, a persoanei a căror drepturi au

fost încălcate, iar aceste măsuri nu constau, în mod obligatoriu și exclusiv, în

anularea hotărîrilor care au constituit obiectul violării.

Restabilirea situației preexistente poate avea loc și prin acordarea de

despăgubiri, or, statul a cărui condamnare este confirmată printr-o hotărîre CEDO

are o astfel de obligație.

Tinînd cont de conținutul hotărîrii CEDO în cauza Jomiru și Crețu contra

Moldovei, raportat la circumstanțele cauzei, dreptul care urmează a fi restabilit

familiei Jomiru constituie acordarea acestea a unui apartament în chirie în temeiul

hotărîrii judecătorești din 12 septembrie 2000 (decizia Curții de Apel a Republicii

Moldova din 12 septembrie 2000), adică acordarea spațiului locativ, apartamentul

nr. 54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, cu suprafața totală de 68,5 m. p., suprafața

locativă de 37, 5 m.p.

La momentul includerii în rînd pentru îmbunătățirea condițiilor locative,

familia Jomiru locuia într-un spațiu locativ, apartament separat, cu două odăi pe

str. Calea Izvoarelor (actualmente M. Costin) cu suprafața locativă de 27,11 m.p.

(f. d. 50, v. 1), suprafața totală de 47,0 m.p. (f. d. 18, v. 1, partea a doua, dosarul nr.

2-522/95), componența familiei 4 persoane.

În hotărîrea sa, Curtea Europeană a respins pretențiile reclamanților

formulate cu titlu de prejudiciu material solicitate în sumă de 61271 euro, ce ar

constitui costul unui apartament cu trei odăi, analogic cu cel la care are dreptul

familia Jomiru, din motivul că dreptul încălcat al reclamanților constă în acordarea

unui apartament în chirie și nu în proprietate.

Această constatare a CEDO nu împiedică statul, întru executarea obligațiilor

sale, rezultate din condamnare pentru încălcarea drepturilor, de a acorda

despăgubiri, potrivit prevederilor legislației naționale.

Raporturile juridice locative pe tot parcursul derulării litigiului au fost și sunt

reglementate în Republica Moldova de Codul cu privire la locuințe, adoptat la

03.06.83 (Veștile 6/40, 1983), de Regulamentul cu privire la modul de acordare a

încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească Nr.405 din 25.11.87 (Veștile

nr.12/154, 1987) și alte acte normative.

Potrivit art. 42 din Codul cu privire la locuințe, norma spațiului locativ se

stabilește în mărimea de nouă metri pătrați pentru fiecare persoană. Printr-o

hotărîre a Sovietului Miniștrilor al R.S.S. Moldovenești pentru unele orașe poate fi

stabilită o normă mai mare a spațiului locativ.

Încăperea de locuit se acordă în limitele normei spațiului locativ, însă ea nu

poate fi mai mică decît mărimea stabilită de Sovietul Miniștrilor al R.S.S.

Moldovenești.

Norma spațiului locativ pentru mun. Chișinău constituie 12 metri pătrați

pentru o persoană.

În conformitate cu p. 60 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a

încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească, încăperea de locuit se acordă în

limitele normei spațiului locativ, stabilite în partea întîia a articolului 42 din Codul

cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești, însă ea nu poate fi mai mică de 8

metri pătrați la o persoană.

Avînd în vedere componența membrilor familiei Jomiru la momentul

dreptului ei asupra apartamentului nr. 54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, cu

suprafața totală de 68,5 m. p., suprafața locativă de 37, 5 m.p., norma spațiului

locativ pentru mun. Chișinău de 12 metri pătrați pentru fiecare persoană, prin

acordarea acestui spațiu locativ se satisfac integral cerințele ei la spațiu locativ, iar

rîndașul urmează a fi exclus din rînd.

Conform p. 50 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a

încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească, înainte de adoptarea hotărîrii cu

privire la acordarea încăperilor de locuit, cetățenii trebuie să prezinte din nou,

respectiv, la comitetul executiv al Sovietului local de deputați ai poporului, la

administrația întreprinderii, instituției, organizației documentele prevăzute în

punctul 20 al acestui Regulament, consimțămîntul în scris al membrilor majori ai

familiei la includerea lor în ordinul de repartiție, precum și angajamentul în scris al

membrilor majori ai familiei, prin care ei se obligă, ca după acordarea spațiului

locativ se elibereze încăperile de locuit, ocupate mai înainte în casa Sovietului

local de deputați ai poporului, a întreprinderii, instituției, organizației, a

cooperativei de construire a locuințelor sau în casa, ce îi aparține cetățeanului cu

drept de proprietate personală.

În temeiul p. 58 din același Regulament, încăperile de locuit din casele

fondului de locuințe al Sovietelor locale de deputați ai norodului, care se eliberează

în legătură cu primirea de către muncitori și slujbași a altor încăperi de locuit la

locul de muncă, trec la dispoziția acelei întreprinderi, instituții, organizații, unde ei

lucrează, și se acordă lucrătorilor înscriși în lista ordinii de succesiune.

Ca consecință, dispunînd de dreptul la spațiul locativ, apartamentul nr.54 din

str. Bănulescu-Bodoni 57, prin hotărîri judecătorești irevocabile, fiind în situație

de a nu avea posibilitatea de a respecta procedura prevăzută de p. 50 din

Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S.

Moldovenească, familia Jomiru nu a fost obligată să elibereze spațiul locativ cu

două odăi, în care locuia și locuiește pînă în prezent. Or, nici în una din hotărîrile,

adoptate în favoarea familiei Jomiru de acordare a spațiului locativ din str.

Bănulescu-Bodoni 57, nu există o obligație a acestea de a elibera spațiul locativ cu

două odăi cu trecerea la dispoziția acelei întreprinderi, din contul căreia a fost

acordat spațiul locativ.

În afară de aceasta, spațiul locativ acordat din str. Bănulescu-Bodoni 57 de

37, 5 m. p. nu acoperea integral necesitățile familiei Jomiru de îmbunătățire a

condițiilor de trai conform normei spațiului locativ, iar pe parcursul examinării

cauzei nu s-a solicitat, printr-o cerere sau într-un alt mod, eliberarea de către

familia Jomiru a spațiului cu două odăi.

Plenul menționează că dreptul de privatizare a spațiilor locative, primite de

către cetățeni în chirie în modul stabilit, este reglementat, în special, de Legea

privatizării fondului de locuințe nr. 1324-XII din 10.03.93.

Potrivit art. 1 din Legea menționată, privatizarea fondului de locuințe este un

proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuințe

aparținînd statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și-a declarat dreptul

de proprietate, altor asociații și întreprinderi cooperatiste de stat, construite din

contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetățenilor

Republicii Moldova și asociațiilor acestora (societăți pe acțiuni și societăți

economice, alte societăți), pentru satisfacerea necesităților în locuințe și formarea

unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară.

Prin fondul de locuințe în prezenta lege se subînțeleg imobilele și spațiile

locative din construcțiile care aparțin statului, indiferent de apartenența

departamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor întreprinderi agricole de stat,

inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire la privatizare,

precum și locuințele construite din contul mijloacelor de stat de către

întreprinderile și organizațiile cu alte tipuri de proprietate.

În temeiul art. 5 alin. (1) din lege cetățenilor Republicii Moldova pot fi

vîndute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuințele în

care aceștia trăiesc și care aparțin fondului de stat și celui public asupra căruia

statul și-a declarat dreptul de proprietate, precum și în imobilele ce aparțin

unităților, indiferent dacă aceste unități sînt incluse în listele de privatizare.

Prin urmare, familia Jomiru, avînd dreptul de chirie, prin restabilirea acestor

drepturi, la spațiul locativ, apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, în

temeiul legii citate ar fi avut dreptul la privatizarea acestuia în mod gratuit, or în

actele cauzei lipsesc probe că aceasta ar fi privatizat un alt spațiu locativ, iar

imobilul de două odăi în care locuiesc, nu este privatizat pînă în prezent.

Astfel, în caz de privatizare, familia Jomiru, prin restabilirea drepturilor sale,

în temeiul hotărîrii CEDO, ar avea dreptul, prin acordarea de despăgubiri, la costul

de piață a apartamentului cu trei odăi din str. Bănulescu-Bodoni 57.

În cazul în speță, avînd în vedere circumstanțele litigiului, potrivit cărora

familia Molnic a avut locul de trai în apartamentul nr. 54 de pe str. Bănulescu-

Bodoni 57 de un timp îndelungat, că apartamentul în cauză a fost privatizat și că

deposedarea familiei Molnic de proprietatea sa ar putea genera o altă încălcare a

drepturilor ultimei, Plenul consideră necesar de a restabili drepturile familiei

Jomiru, prin acordarea de despăgubiri în mărimea costului apartamentului cu trei

odăi din str. Bănulescu-Bodoni 57.

Mai mult ca atît, din extrasul Registrului bunurilor imobile, Molnic Vera,

Molnic Serghei și Molnic Olesea nu sunt proprietarii apartamentului nr. 54, de pe

str. Bănulescu-Bodoni 57 și că proprietar este Braga Evgheni, care a procurat

apartamentul de la intimați în baza contratului de vînzare – cumpărare nr. 26704

din 30.12.2010, iar admiterea cererii de revizuire prin anularea hotărîrilor, care au

afectat dreptul familiei Jomiru la un proces echitabil, ar putea afecta și drepturile

actualului proprietar al apartamentului, prezumat a fi cumpărător de bună-credință.

Conform certificatului Bursei imobiliare „Lara”, valoarea de piață a unui

apartament cu trei odăi, în mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni 57, cu suprafața

totală de 68,5 m. p. constituie 910000 – 1010000 lei, valoarea medie constituind

960000 lei.

Prin urmare, prezenta cerere de revizuire, cu cererile complementare,

urmează a fi declarată ca admisibilă, cu admiterea ei, în principiu, cu restabilirea

drepturilor familiei Jomiru prin acordare de compensații din contul bugetului de

stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în valoarea medie a unui apartament

cu trei odăi din mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni 57, cu suprafața totală de

68,5 m. p. de 960000 lei.

Prin acordarea de despăgubiri din contul statului, Plenul Curții Supreme de

Justiție execută obligația statului de a restabili situația existentă înaintea

încălcărilor, constatată de CEDO ca o violare, obligație care înlătură aceste

încălcări prin acordarea de despăgubiri, în cazul în speță, în modul stabilit în

hotărîrea dată.

În conformitate cu art.449 lit.h), art.450, art. 453 alin.(1) lit.a) CPC, Plenul

Curții Supreme de Justiție,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de revizuire declarată de reprezentantul Anei Jomiru,

Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama.

Se restabilesc drepturile familiei Jomiru Ana în privința spațiului locativ,

apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, prin acordarea de compensație

bănească în sumă de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei).

Se dispune încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în favoarea Anei Jomiru a sumei de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii

de lei).

Hotărîrea este irevocabilă de la pronunțare.

Președintele ședinței Plenului

Curții Supreme de Justiție Constantin Gurschi

Dosarul nr.4-2rh-1/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D I S P O Z I T I V U L

H O T Ă R Î R I I

29 aprilie 2013 mun. Chișinău

Plenul Curții Supreme de Justiție, prezidat de vicepreședintele Curții

Supreme de Justiție, Constantin Gurschi ,

examinînd în ședință publică cererea de revizuire declarată de reprezentantul

Anei Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama,

împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005,

încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, deciziei Curții Supreme

de Justiție din 24 ianuarie 2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 mai

2007, declarată de reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian

Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, în cauza civilă intentată la cererea Direcției

evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei municipiului Chișinău și Anei

Jomiru împotriva lui Molnic Gheorghe, Molnic Vera cu privire la declararea

nulității actelor administrative și evacuarea din spațiul locativ a familiei Molnic, cu

instalarea în spațiul locativ din strada Bănulescu Bodoni 57, apartamentul nr.54,

municipiul Chișinău, a familiei Jomiru.

În conformitate cu art.449 lit.h), art.450, art. 453 alin.(1) lit.a) CPC, Plenul

Curții Supreme de Justiție,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de revizuire, declarată de reprezentantul Anei Jomiru,

Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama.

Se restabilesc drepturile familiei Jomiru Ana la spațiul locativ, apartamentul

nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, prin acordarea de compensație bănească în

sumă de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei).

Se dispune încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în favoarea Anei Jomiru a sumei de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii

de lei).

Hotărîrea este irevocabilă de la pronunțare.

Președintele ședinței Plenului

Curții Supreme de Justiție Constantin Gurschi