4-2rh-1/13 — examinarea cererii de revizuire declarată de reprezentantul A.Jomiru, C.Crețu, Iu.Crețu, L.Jomiru - Vitalie Zama

Dosarul nr.4-2rh-1/13 Republica Moldova Curtea Supremă de Justiție H O T Ă R Î R E 29 aprilie 2013 mun.

Chișinău Plenul Curții Supreme de Justiție, prezidat de vicepreședintele Curții Supreme de Justiție, Constantin Gurschi , examinînd în ședință publică cererea de revizuire împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, deciziei Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2007, declarată de reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, în cauza civilă intentată la cererea Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei municipiului Chișinău și a Anei Jomiru împotriva lui Molnic Gheorghe, Molnic Vera cu privire la declararea nulității actelor administrative și evacuarea din spațiul locativ a familiei Molnic, cu instalarea în spațiul locativ din strada Bănulescu Bodoni 57, apartamentul nr.54, municipiul Chișinău, a familiei Jomiru, CONSTATĂ: La 3 iulie 1995, Direcția evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun.

Chișinău s-a adresat în Judecătoria sectorului Rîșcani, mun. Chișinău cu o acțiune către Molnic Gheorghe și Molnic Vera privind declararea nulității bonului de repartiție pentru spațiul locativ nr.064741, eliberat pîrîților pentru apartamentul nr.54 de pe strada Bănulescu-Bodoni 57 din mun. Chișinău. În motivarea cerințelor, s-a indicat că bonul cu pricina a fost eliberat familiei Molnic în baza deciziei Preturii sectorului Centru, mun. Chișinău, nr. 12/30-1 din 27 decembrie 1994. La 18 mai 1995, Primăria mun.

Chișinău, prin decizia nr. 12/3, a anulat, în baza recursului Procuraturii sectorului Centru, decizia Preturii sectorului Centru nr. 12/30-1 din 27 decembrie 1994. Întrucît bonul de repartiție poate fi declarat nevalabil doar pe cale judiciară, se solicită admiterea cerințelor din cererea de chemare în judecată privind declararea nulității bonului de repartiție a spațiului locativ nr.064741, eliberat familiei Molnic pentru apartamentul nr.54 de pe strada Bănulescu-Bodoni 57 din mun. Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani din 16 noiembrie 1995, acțiunea Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun. Chișinău către Molnic Gheorghe și Molnic Vera privind declararea nulității bonului de repartiție a spațiului locativ a fost respinsă.

Prin decizia Colegiului civil al Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 2 februarie 1996, au fost respinse recursul Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun. Chișinău și al procurorului sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, cu menținerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995. La 31 iulie 1997, Procurorul General al Republicii Moldova a înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție recurs în anulare, prin care a solicitat anularea hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995 și a deciziei Colegiului civil al Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 2 februarie 1996, cu remiterea cauzei la o nouă examinare.

Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 27 octombrie 1997, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, anulate hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995 și decizia Colegiului civil al Judecătoriei Supreme din 2 februarie 1996, cu remiterea pricinii spre rejudecare în Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău. Pe parcursul examinării cauzei în Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău, reprezentantul Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun. Chișinău a renunțat la acțiunea înaintată privind declararea nulității bonului de repartiție, eliberat familiei Molnic, pe motivul abrogării deciziei Primăriei mun.

Chișinău nr.12/3 din 18 mai 1995, care a servit ca temei pentru declararea acțiunii, prin decizia aceluiași organ nr.2/15 din 29 ianuarie 1998 (f.d.177), renunțarea fiind respinsă prin încheierea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 4 martie 1998. Între timp, Jomiru Ana, prin cererea suplimentară de chemare în judecată din 13 ianuarie 1999, a solicitat părții reclamate, Agenției teritoriale de privatizare mun. Chișinău, terței persoane – Molnic Gheorghe, recunoașterea nulității contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietare privată a lui Molnic Gheorghe a apartamentului nr.54 de pe strada Bănulescu-Bodoni 57, precum și recunoașterea nulității adeverinței de proprietate asupra imobilului respectiv.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999, au fost admise integral acțiunea înaintată de Direcția evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei mun. Chișinău, dar nesusținută de reprezentantul acesteia pe parcursul examinării cauzei, precum și cerințele Anei Jomiru, care a susținut și cerințele din cererea inițială de chemare în judecată. Bonul de repartiție nr.064741, eliberat la 02.01.1995 lui Molnic Gheorghe și membrilor familiei sale pentru instalarea în apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, a fost recunoscut nul. Concomitent, a fost anulat contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței cu pricina în proprietatea lui Molnic Gheorghe și celorlalți membri ai familiei acestuia.

Gh. Molnic împreună cu membrii familiei sale au fost evacuați din spațiul locativ, cu instalarea în acest imobil a Anei Jomiru cu familia sa. Printr-o încheiere din 31 mai 1999, Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău a explicat că, prin hotărîrea adoptată la 4 mai 1999, se are în vedere evacuarea familiei Molnic fără acordarea altui spațiu locativ, deoarece spațiul locativ din căminul de pe strada Calea Ieșilor, în care a locuit anterior familia Molnic, a fost ocupat de alte persoane. La 22 septembrie 1999, Tribunalul Chișinău, ca instanță de apel, a examinat apelul declarat de Gheorghe și Vera Molnic și, prin decizia din aceeași dată, a admis apelul ca fiind întemeiat. Hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun.

Chișinău din 4 mai 1999 a fost casată și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care acțiunile cu privire la declararea nulității bonului de repartiție, declararea nulității contractului de privatizare și evacuarea familiei Molnic, cu instalarea familiei Jomiru în spațiul locativ de pe str. Bănulescu-Bodoni, au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel a Republicii Moldova din 14 decembrie 1999, a fost admis recursul declarat de Ana Jomiru, casată decizia Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999, cu remiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel în Tribunalul Chișinău. Motivul admiterii recursului a constat în faptul că instanța de apel, prin decizia din 22 septembrie 1999, nu s-a pronunțat asupra încheierii instanței de fond din 31 mai 1999, prin care s-a explicat că evacuarea familiei Molnic din apartamentul litigios se efectuează fără acordarea altui spațiu locativ.

La o nouă examinare în ordine de apel, Tribunalul Chișinău, prin decizia din 11 mai 2000, a respins apelul declarat de Gheorghe și Vera Molnic, cu menținerea hotărîrii și încheierii Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău, respectiv, din 4 mai 1999 și 31 mai 1999. Prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, a fost respins recursul declarat de Gh. Molnic, cu menținerea deciziei Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000. Prin încheierea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 19 octombrie 2000, a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Gh. Molnic, iar prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 decembrie 2000, a fost respinsă contestația în anulare depusă de Gh.

Molnic în instanța respectivă. La 25 ianuarie 2001, Prim-adjunctul Procurorului General, în baza plîngerii lui Gh. Molnic, în temeiul art. 332-333 Cod de procedură civilă în redacția din 26.12.1964, a declarat recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, prin care a solicitat anularea deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000 și a altor hotărîri adoptate în cauză, cu remiterea pricinii la o nouă examinare în instanță de fond.

Prin decizia Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001, recursul în anulare declarat de Prim-adjunctul Procurorului General, însușit și susținut de Vera Molnic din motivul retragerii acestuia de către Procurorul General, a fost respins, cu menținerea în vigoare a deciziei Colegiului civil al Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000. La 12 noiembrie 2001, Procurorul General, în baza plîngerii Verei Molnic, în conformitate cu art. 332-333 CPC în redacția din 26.12.1964, a înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție recurs în anulare, prin care a solicitat modificarea hotărîrilor judiciare emise în cauza dată în partea evacuării familiei Molnic din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, mun.

Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ, cu obligarea organelor abilitate de a-i acorda familiei Molnic un spațiu locativ echivalent cu cel deținut anterior, pînă la instalarea în locuința de pe str. Bănulescu-Bodoni, sau acordarea încăperii ocupate anterior. Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001, recursul în anulare declarat de Procurorul General a fost admis parțial, cu casarea deciziilor Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001, Curții de Apel din 12 septembrie 2000, Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, a hotărîrii și încheierii Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999 și, respectiv, 31 mai 1999, în partea evacuării familiei Molnic din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, mun.

Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ, cu remiterea la rejudecare în această latură în primă instanță. În rest, a fost menținută decizia Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001. Ulterior, la examinarea cauzei în partea în care, prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001, pricina a fost trimisă la rejudecare, au fost adoptate mai multe hotărîri. Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2002, familia Molnic a fost evacuată din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, mun. Chișinău, cu obligarea Companiei de Construcții și Comerț „Moldagroconstrucția” să-i acorde familiei Molnic spațiu locativ conform prevederilor art. 42 Cod locativ.

S-a dispus ca evacuarea familiei Molnic să fie efectuată cu condiția acordării altui spațiu locativ. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2003, a fost casată hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2002, cu remiterea pricinii la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2003, familia Molnic a fost evacuată din apartamentul nr.54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, mun. Chișinău, cu acordarea familiei Molnic, din contul Companiei de Construcții și Comerț „Moldagroconstrucția”, a unui spațiu locativ – încăpere de locuit analogică cu cea ocupată anterior – de 16 m.p. Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție, prin deciziile din 12 mai 2004 și, corespunzător, 22 decembrie 2004, au respins apelul și, respectiv, recursul familiei Molnic, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 18 decembrie 2003. La 27 mai 2005, Molnic Vera, Molnic Sergiu, Molnic Olesea (Molnic Gheorghe a decedat) au înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție o cerere de revizuire, în care au solicitat anularea tuturor hotărîrilor adoptate în cauză în defavoarea lor, invocînd, printre altele, încălcarea dreptului la un proces echitabil. Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic a fost admisă, fiind casate hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001, decizia Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001, decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, decizia Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 14 decembrie 1999, decizia Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999, hotărîrea și încheierea Judecătoriei sectorului Centru, mun.

Chișinău din 4 mai 1999 și, respectiv, 31 mai 1999 și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie 1997, cu clasarea procedurii în recurs în anulare și menținerea hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 1995 și a deciziei Colegiului civil al Judecătoriei Supreme din 2 februarie 1996. Admițînd cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic, Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat următoarele. Potrivit art.4 din Constituția Republicii Moldova, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Conform alineatului (2) al aceluiași articol, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.

La 13 iulie 1995, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, iar prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din 24 iulie 1997, a fost ratificată Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția), care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 12 septembrie 1997. Conform hotărîrii Curții Constituționale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituția Republicii Moldova și hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.17 din 19 iunie 2000 „Privind aplicarea în practica judiciară de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, Convenția constituie o parte integrantă a sistemului legal intern și, respectiv, urmează a fi aplicată direct ca orice altă lege a Republicii Moldova, cu deosebirea că, Convenția, prin prisma prevederilor art. 4 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, are prioritate față de restul legilor interne care îi contravin.

În același sens, aderînd la Convenție, Republica Moldova și-a asumat obligația de a garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția sa respectarea drepturilor și a libertăților proclamate de Convenție . Conform art.6 paragraful 1 din Convenție, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”. Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenție, urmează a fi interpretat prin prisma preambulului Convenției, care enunță preeminența principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Astfel, în virtutea celor expuse, odată cu aderarea la Convenția Europeană, Republica Moldova, prin intermediul activității organelor judecătorești, era obligată să respecte principiul stabilității raporturilor juridice determinate prin hotărîri judecătorești irevocabile. După cum s-a menționat, Plenul Curții Supreme de Justiție, prin hotărîrile adoptate anterior, a căror anulare s-a solicitat în cererea de revizuire depusă de familia Molnic, a examinat cazul în fond, în ședințele Plenului, în temeiul recursului în anulare înaintat de Procurorul General, care avea dreptul de declarare a recursului în anulare în conformitate cu art.332-333 din Codul de procedură civilă (red. 1964). Astfel, Plenul Curții Supreme de Justiție a examinat recursurile în anulare, declarate de Procurorul General, la 27 octombrie 1997 și 3 decembrie 2001 (f.d.

166-170, 592-594), cu adoptarea hotărîrilor respective de casare a hotărîrilor irevocabile, cu remiterea cauzei la rejudecare, și de menținere parțială a hotărîrilor, cu remiterea la rejudecare în parte. În hotărîrea din 12 decembrie 2005 de admitere a cererii de revizuire , Curtea Supremă de Justiție a considerat necesar de a constata că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), în diferite hotărîri din jurisprudența sa, a reiterat necesitatea respectării principiului stabilității raporturilor juridice determinate prin hotărîri judecătorești definitive.

S-a adus ca exemplu hotărîrea Brumărescu contra României, hotărîrea Roșca împotriva Republicii Moldova, în care CEDO, constatînd că recursul în anulare este o cale ineficientă de atac, a menționat că procurorul general, care nu era parte în proces, dispunea de autoritatea de a ataca o hotărîre definitivă printr-un recurs în anulare, iar în exercițiul autorității sale, procurorului general nu i se impunea nici un termen. Astfel, se constată că, prin recursul în anulare, se dădea posibilitatea de a se rediscuta oricînd orice hotărîre, care încalcă principiul stabilității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat.

Plenul Curții Supreme de Justiție, avînd în vedere adresarea familiei Molnic la CEDO, cu invocarea încălcării art. 6 din Convenție, prin casarea hotărîrilor irevocabile în temeiul recursului în anulare depus de Procurorul General, întru evitarea condamnării Republicii Moldova, a considerat că, atît prin hotărîrea din 3 decembrie 2001, cît și prin hotărîrea din 27 octombrie 1997, s-a încălcat principiul securității și stabilității raporturilor juridice determinate prin hotărîri judecătorești definitive, fiind încălcat dreptul familiei Molnic la un proces echitabil, prin admiterea recursului în anulare înaintat de Procurorul General, care nu era parte în proces, împotriva unei hotărîri definitive și favorabile familiei Molnic.

Ținînd cont de prevederile alineatului (2) al art.4 din Constituția Republicii Moldova, de concordanța prevederilor CEDO, privind inadmisibilitatea atentării la unele raporturi juridice stabilite definitiv, cu normele interne referitoare la recursul în anulare, existente la moment, Plenul Curții Supreme de Justiție a aplicat în direct la cazul dat normele internaționale stabilite în Convenție (art.6 paragraful 1), care s-a considerat că au prioritate față de normele naționale.

Ulterior, prin încheierea Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, a fost admisă cererea de revizuire depusă de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic și Compania pentru Construcții și Comerț „Moldagroconstrucția” SA, casată decizia Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2004, cu reținerea pricinii pentru rejudecarea recursului declarat de Vera Molnic, Sergiu Molnic și Olesea Molnic în Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție. Prin decizia Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 3 mai 2007, recursul declarat de Vera Molnic, Sergiu Molnic și Olesea Molnic a fost admis, cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2004 și a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 18 decembrie 2003, cu emiterea unei noi hotărîri, de respingere a acțiunii suplimentare a Anei Jomiru intentate împotriva Verei Molnic, Sergiu Molnic și Olesea Molnic cu privire la evacuarea din locuință și instalarea familiei Jomiru în acel spațiu locativ. Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2011, cererea de revizuire declarată de Procurorul General, în baza sesizării Agentului Guvernamental, împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, a încheierii Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și a deciziei Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 3 mai 2007, a fost respinsă ca inadmisibilă.

La 13 iulie 2012, reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, (în baza mandatului nr.0009456 din 05 iulie 2012), a înaintat Plenului Curții Supreme de Justiție o cerere de revizuire împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, solicitînd admiterea cererii de revizuire și casarea hotărîrii menționate, cu menținerea hotărîrii Plenului Curții Supreme de justiție din 03 decembrie 2001, deciziei Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 03 octombrie 2001, deciziei Curții de Apel al Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, deciziei Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 14 decembrie 1999, deciziei Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999, hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 04 mai 1999, încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 mai 1999 și hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie 1997. În susținerea admisibilității cererii de revizuire s-a invocat că, prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000 definitivă și irevocabilă, revizuenții au obținut o soluție judiciară favorabilă, iar prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, prin care s-a admis cererea de revizuire pe temeiuri neîntemeiate, revizuenții au fost privați/lipsiți de soluția judiciară respectivă. La 17 aprilie 2012, CEDO a pronunțat hotărîrea Jomiru și Crețu împotriva Moldovei (cererea nr.28430/06).

Prin hotărârea din 17 aprilie 2012, Curtea Europeană a constatat că, admițînd cererea de revizuire prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, a fost violat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Ulterior, la 19 octombrie 2012, reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, a depus cerere de completare a cererii de revizuire, prin care a solicitat casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, dosarul nr.2rh-24/07, deciziei Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2007, cu menținerea deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2004, deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2004 și hotărîrii Judecătoriei Centru din 18 decembrie 2003. La data de 26 aprilie 2013, Jomiru Ana a depus o cerere de completare a cererii de revizuire, prin care a informat Plenul că, potrivit datelor din Cadastrul bunurilor imobile, intimații Molnic Vera, Molnic Serghei și Molnic Olesea nu sunt proprietarii apartamentului nr. 54 în litigiu, de pe str. Bănulescu-Bodoni 57 și că proprietar este Braga Evgheni, care a procurat apartamentul de la intimați în baza contratului de vînzare – cumpărare nr. 26704 din 30.12.2010.

În cazul în care Plenul va considera că prin admiterea cererii de revizuire, eventual, se pot încălca drepturile intimaților și/sau a altor persoane, revizuenții solicită fie anularea tuturor hotărîrilor, prin care, potrivit hotărîrii Curții Europene de condamnare a R. Moldova, s-a constatat o violare a drepturilor revizuenților la un proces echitabil, fie încasarea din bugetul de stat a unei despăgubiri, egală cu costul unui apartament în valoare de 1010000 lei, conform estimărilor efectuate de Bursa de valori „Lara”. Reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a susținut cererea de revizuire și a cerut admiterea acesteia în sensul declarat.

Ana Jomiru, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a susținut cererea de revizuire și a solicitat admiterea ei fie prin acordarea apartamentului cu pricina, fie prin achitarea unei despăgubiri în suma valorii apartamentului. Reprezentantul intimatei, Molnic Vera – Dumitru Brașoveanu (în baza mandatului nr.0104654 din 17 octombrie 2012), în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a solicitat respingerea cererii de revizuire. Reprezentantul intervenientului accesoriu, CCC „Moldagroconstrucția” SA – Ariadna Dodi, în ședința Plenului Curții Supreme de Justiție, a cerut respingerea cererii de revizuire și menținerea hotărîrilor supuse revizuirii. Audiind părțile, studiind materialele dosarului, Plenul Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire urmează a fi admisă, în principiu, din considerentele care urmează.

Conform art.4 Constituția Republicii Moldova, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Parlamentul Republicii Moldova, prin hotărârea din 24 iulie 1997, a ratificat Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care este un tratat internațional obligatoriu pentru Republica Moldova și dispozițiile căruia au devenit parte componentă a legislației naționale, fiind aplicabile din 12 septembrie 1997. Conform art. 46 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, înaltele Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.

În conformitate cu art. 448 alin.(2) și (3) CPC, cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre; cererea de revizuire declarată în temeiurile prevăzute la art.449 lit.g) și h) CPC se examinează în toate cazurile de Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu prevederile art.453 CPC. Potrivit art.449 lit. h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Plenul constată că, prin hotărîrea Curții Europene pentru Drepturile Omului din 17 aprilie 2012 în cauza Jomiru și Crețu contra Moldovei, Curtea a hotărît că, admițînd cererea de revizuire declarată de Vera Molnic, Sergiu Molnic, Olesea Molnic prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, a avut loc o violare a articolului 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a casării hotărîrilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamanților. Înalta Curte Europeană a precizat că este în sarcina Comitetului de Miniștri de a asigura ca Guvernul Republicii Moldova să se conformeze obligațiilor sale în temeiul Convenției, privind adoptarea măsurilor necesare în conformitate cu concluziile Curții adoptate în această hotărîre.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Jomiru și Crețu contra Moldovei a făcut referire la cauza Panov v. Moldova în care a fost reiterat principiul enunțat în Former King of Greece and Others v. Greece ([MC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002), potrivit căruia o hotărîre în care se constată o violare impune statului reclamat o obligație legală de a înlătura aceste încălcări și de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, într-un așa mod, încît să se restabilească, în măsura posibilităților, situația existentă înaintea încălcării. Același principiu a fost ulterior reiterat în una din cele mai relevante cauze împotriva Moldovei privind neexecutarea unor hotărîri judecătorești definitive (a se vedea Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 70, ECHR 2004-III (extrase extracte).

În hotărîrea Panov v. Moldova, Curtea Europeană a amintit că în temeiul articolului 46 al Convenției Înaltele Părți Contractante s-au angajat să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curții în litigiile în care acestea sînt părți, executarea fiind supravegheată de către Comitetul de Miniștri. De aici rezultă, printre altele, că o hotărîre în care Curtea constată o încălcare, impune statul reclamat, inter alia, să aleagă, sub controlul Comitetului de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, măsurile individuale pe care trebuie să le adopte în sistemul legal național, întru a pune capăt încălcării constatate de Curte și de a înlătura, în limita posibilităților, toate consecințele.

Prin urmare, rezultînd din principiile enunțate, din obligația statului de a restabili situația existentă înaintea încălcării, Plenul Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite, în principiu, cererea de revizuire declarată și de a restabili drepturile revizuenților, pe care aceștia le-au avut pînă la admiterea cererii de revizuire, care a constituit temeiul încălcării, stabilite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, însă nu prin anularea hotărîrilor, care a constituit temeiul încălcării, ci prin acordarea despăgubirilor echivalente, cu restabilirea dreptului la spațiul locativ nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57 . Deliberînd astfel, Plenul concluzionează că, în baza principiului enunțat în Former King of Greece and Others v. Greece ([MC] (satisfacție echitabilă), o hotărîre în care se constată o violare impune statului reclamat o obligație legală de a înlătura aceste încălcări și de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, iar acordarea prejudiciului cauzat nu constă doar în anularea hotărîrilor, pentru care CEDO a constatat o violare , dar de a asigura că Guvernul Republicii Moldova se va conforma obligațiilor în temeiul Convenției, de a adopta măsuri necesare în conformitate cu concluziile Curții în hotărîrea respectivă, adică de a restabili situația preexistentă, de pînă la încălcare, a persoanei a căror drepturi au fost încălcate.

În cazul în speță, s-a constatat, prin hotărîrea CEDO, violarea dreptului la un proces echitabil al revizuenților, prin admiterea cererii de revizuire a familiei Molnic ș. a., astfel urmînd a fi restabilite drepturile familiei Jomiru, recunoscute prin hotărîri irevocabile de pînă la admiterea cererii de revizuire.

Restabilirea drepturilor familiei Jomiru presupune redobîndirea drepturilor acestea stabilite prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru din 4 mai 1999, menținută în continuare prin decizia Tribunalului Chișinău din 22 septembrie 1999, decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 14 decembrie 1999, decizia Tribunalului Chișinău din 11 mai 2000, decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000, decizia Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2001și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 3 decembrie 2001, prin care a fost anulat bonul de repartiție nr.064741, eliberat la 02.01.1995 lui Molnic Gheorghe și membrilor familiei sale pentru instalarea în apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, anulat contractul de vînzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinței cu pricina în proprietatea lui Molnic Gheorghe și celorlalți membri ai familiei acestuia, cu instalarea în acest imobil a Anei Jomiru cu familia sa.

Prin urmare, restabilirea drepturilor familiei Jomiru constă în acordarea în folosință a spațiului locativ din str. Bănulescu-Bodoni 57, ap. 54, cu evacuarea familiei Molnic din acest imobil. Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat deja că, în sensul art. 46 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin obligația statului de a restabili situația existentă înaintea încălcării, în cazul în care se constată o violare, se are în vedere de a impune statul reclamat la o obligație legală de a înlătura aceste încălcări și de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea de măsuri necesare de a restabili situația preexistentă, de pînă la încălcare, a persoanei a căror drepturi au fost încălcate, iar aceste măsuri nu constau, în mod obligatoriu și exclusiv, în anularea hotărîrilor care au constituit obiectul violării.

Restabilirea situației preexistente poate avea loc și prin acordarea de despăgubiri, or, statul a cărui condamnare este confirmată printr-o hotărîre CEDO are o astfel de obligație. Tinînd cont de conținutul hotărîrii CEDO în cauza Jomiru și Crețu contra Moldovei, raportat la circumstanțele cauzei, dreptul care urmează a fi restabilit familiei Jomiru constituie acordarea acestea a unui apartament în chirie în temeiul hotărîrii judecătorești din 12 septembrie 2000 (decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2000), adică acordarea spațiului locativ, apartamentul nr. 54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, cu suprafața totală de 68,5 m. p., suprafața locativă de 37, 5 m.p. La momentul includerii în rînd pentru îmbunătățirea condițiilor locative, familia Jomiru locuia într-un spațiu locativ, apartament separat, cu două odăi pe str. Calea Izvoarelor (actualmente M. Costin) cu suprafața locativă de 27,11 m.p.

(f. d. 50, v. 1), suprafața totală de 47,0 m.p. (f. d. 18, v. 1, partea a doua, dosarul nr. 2-522/95), componența familiei 4 persoane. În hotărîrea sa, Curtea Europeană a respins pretențiile reclamanților formulate cu titlu de prejudiciu material solicitate în sumă de 61271 euro, ce ar constitui costul unui apartament cu trei odăi, analogic cu cel la care are dreptul familia Jomiru, din motivul că dreptul încălcat al reclamanților constă în acordarea unui apartament în chirie și nu în proprietate. Această constatare a CEDO nu împiedică statul, întru executarea obligațiilor sale, rezultate din condamnare pentru încălcarea drepturilor, de a acorda despăgubiri, potrivit prevederilor legislației naționale.

Raporturile juridice locative pe tot parcursul derulării litigiului au fost și sunt reglementate în Republica Moldova de Codul cu privire la locuințe, adoptat la 03.06.83 (Veștile 6/40, 1983), de Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească Nr.405 din 25.11.87 (Veștile nr.12/154, 1987) și alte acte normative. Potrivit art. 42 din Codul cu privire la locuințe, norma spațiului locativ se stabilește în mărimea de nouă metri pătrați pentru fiecare persoană. Printr-o hotărîre a Sovietului Miniștrilor al R.S.S. Moldovenești pentru unele orașe poate fi stabilită o normă mai mare a spațiului locativ. Încăperea de locuit se acordă în limitele normei spațiului locativ, însă ea nu poate fi mai mică decît mărimea stabilită de Sovietul Miniștrilor al R.S.S.

Moldovenești. Norma spațiului locativ pentru mun. Chișinău constituie 12 metri pătrați pentru o persoană. În conformitate cu p. 60 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească, încăperea de locuit se acordă în limitele normei spațiului locativ, stabilite în partea întîia a articolului 42 din Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești, însă ea nu poate fi mai mică de 8 metri pătrați la o persoană. Avînd în vedere componența membrilor familiei Jomiru la momentul dreptului ei asupra apartamentului nr. 54 de pe str. Bănulescu-Bodoni 57, cu suprafața totală de 68,5 m. p., suprafața locativă de 37, 5 m.p., norma spațiului locativ pentru mun.

Chișinău de 12 metri pătrați pentru fiecare persoană, prin acordarea acestui spațiu locativ se satisfac integral cerințele ei la spațiu locativ, iar rîndașul urmează a fi exclus din rînd. Conform p. 50 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S.

Moldovenească, înainte de adoptarea hotărîrii cu privire la acordarea încăperilor de locuit, cetățenii trebuie să prezinte din nou, respectiv, la comitetul executiv al Sovietului local de deputați ai poporului, la administrația întreprinderii, instituției, organizației documentele prevăzute în punctul 20 al acestui Regulament, consimțămîntul în scris al membrilor majori ai familiei la includerea lor în ordinul de repartiție, precum și angajamentul în scris al membrilor majori ai familiei, prin care ei se obligă, ca după acordarea spațiului locativ se elibereze încăperile de locuit, ocupate mai înainte în casa Sovietului local de deputați ai poporului, a întreprinderii, instituției, organizației, a cooperativei de construire a locuințelor sau în casa, ce îi aparține cetățeanului cu drept de proprietate personală.

În temeiul p. 58 din același Regulament, încăperile de locuit din casele fondului de locuințe al Sovietelor locale de deputați ai norodului, care se eliberează în legătură cu primirea de către muncitori și slujbași a altor încăperi de locuit la locul de muncă, trec la dispoziția acelei întreprinderi, instituții, organizații, unde ei lucrează, și se acordă lucrătorilor înscriși în lista ordinii de succesiune. Ca consecință, dispunînd de dreptul la spațiul locativ, apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, prin hotărîri judecătorești irevocabile, fiind în situație de a nu avea posibilitatea de a respecta procedura prevăzută de p. 50 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S.

Moldovenească, familia Jomiru nu a fost obligată să elibereze spațiul locativ cu două odăi, în care locuia și locuiește pînă în prezent. Or, nici în una din hotărîrile, adoptate în favoarea familiei Jomiru de acordare a spațiului locativ din str. Bănulescu-Bodoni 57, nu există o obligație a acestea de a elibera spațiul locativ cu două odăi cu trecerea la dispoziția acelei întreprinderi, din contul căreia a fost acordat spațiul locativ. În afară de aceasta, spațiul locativ acordat din str. Bănulescu-Bodoni 57 de 37, 5 m. p. nu acoperea integral necesitățile familiei Jomiru de îmbunătățire a condițiilor de trai conform normei spațiului locativ, iar pe parcursul examinării cauzei nu s-a solicitat, printr-o cerere sau într-un alt mod, eliberarea de către familia Jomiru a spațiului cu două odăi.

Plenul menționează că dreptul de privatizare a spațiilor locative, primite de către cetățeni în chirie în modul stabilit, este reglementat, în special, de Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324-XII din 10.03.93. Potrivit art. 1 din Legea menționată, privatizarea fondului de locuințe este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuințe aparținînd statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și-a declarat dreptul de proprietate, altor asociații și întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetățenilor Republicii Moldova și asociațiilor acestora (societăți pe acțiuni și societăți economice, alte societăți), pentru satisfacerea necesităților în locuințe și formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară.

Prin fondul de locuințe în prezenta lege se subînțeleg imobilele și spațiile locative din construcțiile care aparțin statului, indiferent de apartenența departamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire la privatizare, precum și locuințele construite din contul mijloacelor de stat de către întreprinderile și organizațiile cu alte tipuri de proprietate. În temeiul art. 5 alin. (1) din lege cetățenilor Republicii Moldova pot fi vîndute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuințele în care aceștia trăiesc și care aparțin fondului de stat și celui public asupra căruia statul și-a declarat dreptul de proprietate, precum și în imobilele ce aparțin unităților, indiferent dacă aceste unități sînt incluse în listele de privatizare.

Prin urmare, familia Jomiru, avînd dreptul de chirie, prin restabilirea acestor drepturi, la spațiul locativ, apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, în temeiul legii citate ar fi avut dreptul la privatizarea acestuia în mod gratuit, or în actele cauzei lipsesc probe că aceasta ar fi privatizat un alt spațiu locativ, iar imobilul de două odăi în care locuiesc, nu este privatizat pînă în prezent.

Astfel, în caz de privatizare, familia Jomiru, prin restabilirea drepturilor sale, în temeiul hotărîrii CEDO, ar avea dreptul, prin acordarea de despăgubiri, la costul de piață a apartamentului cu trei odăi din str. Bănulescu-Bodoni 57. În cazul în speță, avînd în vedere circumstanțele litigiului, potrivit cărora familia Molnic a avut locul de trai în apartamentul nr. 54 de pe str. Bănulescu- Bodoni 57 de un timp îndelungat, că apartamentul în cauză a fost privatizat și că deposedarea familiei Molnic de proprietatea sa ar putea genera o altă încălcare a drepturilor ultimei, Plenul consideră necesar de a restabili drepturile familiei Jomiru, prin acordarea de despăgubiri în mărimea costului apartamentului cu trei odăi din str. Bănulescu-Bodoni 57. Mai mult ca atît, din extrasul Registrului bunurilor imobile, Molnic Vera, Molnic Serghei și Molnic Olesea nu sunt proprietarii apartamentului nr. 54, de pe str. Bănulescu-Bodoni 57 și că proprietar este Braga Evgheni, care a procurat apartamentul de la intimați în baza contratului de vînzare – cumpărare nr. 26704 din 30.12.2010, iar admiterea cererii de revizuire prin anularea hotărîrilor, care au afectat dreptul familiei Jomiru la un proces echitabil, ar putea afecta și drepturile actualului proprietar al apartamentului, prezumat a fi cumpărător de bună-credință.

Conform certificatului Bursei imobiliare „Lara”, valoarea de piață a unui apartament cu trei odăi, în mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni 57, cu suprafața totală de 68,5 m. p. constituie 910000 – 1010000 lei, valoarea medie constituind 960000 lei. Prin urmare, prezenta cerere de revizuire, cu cererile complementare, urmează a fi declarată ca admisibilă, cu admiterea ei, în principiu, cu restabilirea drepturilor familiei Jomiru prin acordare de compensații din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în valoarea medie a unui apartament cu trei odăi din mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni 57, cu suprafața totală de 68,5 m. p. de 960000 lei.

Prin acordarea de despăgubiri din contul statului, Plenul Curții Supreme de Justiție execută obligația statului de a restabili situația existentă înaintea încălcărilor, constatată de CEDO ca o violare, obligație care înlătură aceste încălcări prin acordarea de despăgubiri, în cazul în speță, în modul stabilit în hotărîrea dată. În conformitate cu art.449 lit.h), art.450, art. 453 alin.(1) lit.a) CPC, Plenul Curții Supreme de Justiție, HOTĂRĂȘTE: Admite cererea de revizuire declarată de reprezentantul Anei Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama. Se restabilesc drepturile familiei Jomiru Ana în privința spațiului locativ, apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, prin acordarea de compensație bănească în sumă de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei).

Se dispune încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în favoarea Anei Jomiru a sumei de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei). Hotărîrea este irevocabilă de la pronunțare. Președintele ședinței Plenului Curții Supreme de Justiție Constantin Gurschi Dosarul nr.4-2rh-1/13 Republica Moldova Curtea Supremă de Justiție D I S P O Z I T I V U L H O T Ă R Î R I I 29 aprilie 2013 mun.

Chișinău Plenul Curții Supreme de Justiție, prezidat de vicepreședintele Curții Supreme de Justiție, Constantin Gurschi , examinînd în ședință publică cererea de revizuire declarată de reprezentantul Anei Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama, împotriva hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2005, încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007, deciziei Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2007 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2007, declarată de reprezentantul revizuenților: Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Liliana Jomiru – Vitalie Zama, în cauza civilă intentată la cererea Direcției evidență și repartizarea spațiului locativ a Primăriei municipiului Chișinău și Anei Jomiru împotriva lui Molnic Gheorghe, Molnic Vera cu privire la declararea nulității actelor administrative și evacuarea din spațiul locativ a familiei Molnic, cu instalarea în spațiul locativ din strada Bănulescu Bodoni 57, apartamentul nr.54, municipiul Chișinău, a familiei Jomiru.

În conformitate cu art.449 lit.h), art.450, art. 453 alin.(1) lit.a) CPC, Plenul Curții Supreme de Justiție, HOTĂRĂȘTE: Admite cererea de revizuire, declarată de reprezentantul Anei Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu, Lilianei Jomiru – Vitalie Zama. Se restabilesc drepturile familiei Jomiru Ana la spațiul locativ, apartamentul nr.54 din str. Bănulescu-Bodoni 57, prin acordarea de compensație bănească în sumă de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei). Se dispune încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în favoarea Anei Jomiru a sumei de 960000 lei (nouă sute șasezeci mii de lei). Hotărîrea este irevocabilă de la pronunțare. Președintele ședinței Plenului Curții Supreme de Justiție Constantin Gurschi