2ra-444/24 — anularea contractului de comodat

La 15 septembrie 2021, Mocanu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tuchila Andrian cu privire la anularea contractului de comodat.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la 07.02.2020 a importat prin postul vamal Costești autoturismul BMW 525, uzat, a.f. 2004, pe care l-a primit conform contractului din 15.05.2018 în donație și, ținând cont de faptul că se încadrează în grad de dizabilitate și necesită deservire cu transport, în baza Legii nr. 60/2012, art. 49 alin. (3), a beneficiat de tratament tarifar favorabil la importul acestui mijloc de transport.

Invocă faptul că, nu a fost preîntâmpinat că dacă încheie contract de comodat, va fi obligat să plătească taxele vamale, fiindu-i recomandat să încheie acest contract de către registrator.

Precizează că, autoturismul îl deține atât în proprietate, cât și în folosință, folosindu-l conform destinației finale, nedispunând de permis de conducere și neputând transporta singur. Este însoțit la necesitate de către Tuchila Andrian, care utilizează automobilul pentru a-l deservi, fiind abilitat cu aceste atribuții de către Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Soroca.

Evidențiază că, potrivit Deciziei de regularizare nr. 153 din 27.04.2021, Biroul Vamal Nord i-a înaintat spre plată suma de 110782,60 lei, compusă din obligații vamale și penalități.

Susține că, și-a exprimat dezacordul cu aceasta, iar la 06.04.2021 s-a prezentat la subdiviziunea de examinare și evidență a vehiculelor al IP „Agenția Servicii Publice” din mun. Bălți, solicitând anularea contractului de comodat. Efectiv, a fost anulat certificatul de înmatriculare pe numele lui Tuchila Andrian, iar chiar dacă a fost anulat pe cale administrativă, consideră contractul lovit de nulitate din momentul încheierii lui, deoarece a fost încheiat din eroare, fiind influențat de către registrator, insistând că este obligatoriu a-l încheia pentru a beneficia de suportul lui Tuchila Andrian. 1

În drept, au fost invocate prevederile art. 339, 345 din Codul civil, art. 343 din Codul fiscal, art. 28 lit. z) pct. 2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997.

Având în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate, s-a solicitat de a declara nul contractul de comodat nr. 01 din 18.02.2020, ca fiind afectat de eroare.

Pe parcursul examinării cauzei, în calitate de intervenienți accesorii din partea pârâtului au fost atrași Agenția Servicii Publice și Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal.

Prin hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 10 aprilie 2023, Mocanu Nicolae a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 23 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, iar la 03 august 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 23 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea de apel declarată de Mocanu Nicolae și s-a menținut hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit contractului de comodat nr. 01 din 18.02.2020, mijlocul de transport de model „BMW 525”, a/f 2004, a fost transmis în folosință temporară cu titlu gratuit (comodat) pe numele lui Tuchila Andrian, pe termen de 10 ani, până la 18.02.2030. În consecință, a fost eliberat certificatul de înmatriculare provizoriu (VPP) nr. 001061052, certificat de înmatriculare nr. 208700280, cu notarea în mențiuni speciale „comodat” pe numele uzufructuarului Tuchila Andrian, pe termen de până la 18.02.2030.

Instanța de apel a reținut că, la 06.04.2021 în cadrul subdiviziunii teritoriale BÎTDCA Florești, Tuchila Andrian, uzufructuarul vehiculului, a depus cererea privind anularea certificatului de înmatriculare „comodat”, care, prin efectuarea operațiunii tehnologice, a fost anulat.

Instanța de apel a menționat că, nu urmează a fi reținut argumentul apelantului precum că a fost dus în eroare asupra necesității, conținutului și consecințelor negative ale contractului de comodat. Or, potrivit pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale și vamale la importul mijloacelor de transport cu destinație specială, aprobat prin H.G. nr. 474/2016, pentru a beneficia 2 de facilități fiscale și vamale, persoana cu dizabilități locomotorii sau reprezentantul acesteia, prezintă la organul vamal declarația pe propria răspundere, conform anexei nr. 2 la prezentul Regulament, prin care se obligă să nu comercializeze, transmită în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional sau financiar mijlocul de transport importat până la expirarea termenului de 5 ani de la data beneficierii de scutirea respectivă, în cazul survenirii situațiilor menționate să informeze Serviciul Vamal și să achite drepturile de import, precum și amenzile și penalitățile datorate.

Instanța de apel a mai evidențiat că, obținerea Autorizației vamale nr. 0490658 din 07.02.2020 asupra vehiculului, confirmă faptul că apelantul Mocanu Nicolae a depus toate actele necesare la autoritatea vamală, inclusiv și declarația pe propria răspundere pentru a beneficia de facilități fiscale și vamale la importul mijlocului de transport cu destinație specială. Respectiv, nu poate fi invocat faptul că Mocanu Nicolae nu cunoștea despre obligația ca să nu transmită în comodat mijlocul de transport pentru care a beneficiat de tratamentul tarifar favorabil.

Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a mai reținut faptul că, până la înregistrarea contractului de comodat nr. 1 din 18.02.2020 la IP Agenția Servicii Publice, acesta a fost perfectat între Mocanu Nicolae și Tuchila Andrian cu bună știință, respectiv dânșii din timp au planificat această tranzacție de comodat și, nu în ultimul rând, au negociat și termenul de transmitere spre folosință a mijlocului de transport până la 18.02.2030.

Drept urmare, părțile contractante au fost în cunoștință de cauză, iar tranzacția dată a fost întocmită premeditat, fapt care contravine afirmațiilor apelantului precum că a fost dus în eroare și respectiv contractul a fost afectat de eroare, aceste argumente fiind apreciate ca declarative, nefiind prezentate careva probe în acest sens.

Instanța de apel a concluzionat că, părțile au cunoscut cerințele legislației referitoare la darea în posesie sau folosință a mijlocului de transport importat în condițiile facilităților fiscale și vamale, respectiv vina pentru survenirea consecințelor nedorite în urma transmiterii mijlocului de transport în comodat nu poate fi atribuită colaboratorilor subdiviziunilor teritoriale de examinare și evidență a vehiculelor ale IP Agenția Servicii Publice.

La 05 aprilie 2024, Mocanu Nicolae a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 23 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. 3

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțe de fapt și de drept ce vizează fondul litigiului invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

Suplimentar s-a invocat faptul că, contractul de comodat diferă de uzufructul, motiv pentru care nu urma să suporte plățile vamale respective.

În drept, s-au invocat prevederile art. 339, 345, 429, 430, art. 432 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 12 iulie 2024, Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal a depus în adresa Curții Supreme de Justiție referința, prin care s-a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil. Iar, ceilalți intimați nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată notează că, în temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din același Cod.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, obiectul de examinare în prezenta cauză se rezumă la declararea 5 nulității contractului de comodat, dar nu și la efectele juridice impuse recurentului în rezultatul încheierii acestuia.

Corespunzător, argumentele recurentului ce vizează consecințele cu caracter fiscal/vamal datorate încheierii actului juridic respectiv sunt improprii prezentei spețe.

Totodată, argumentele vis a vis de natura juridică diferită a contractului de comodat de cea a uzufructului nu sunt relevante la soluționarea prezentei cauze, urmând a fi invocate organului vamal și/sau instanței de judecată, în cazul dezacordului cu actele emise.

Iar, în ceea ce ține de temeiurile nulității contractului de comodat, Completul de judecată evidențiază că, instanța de apel a dat apreciere corespunzătoare circumstanțelor cauzei.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanței ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,