2r-41/26 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2r-41/26 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale
de Gestionare a Fondului Locativ nr. 18 din Chișinău, în procedura falimentului
împotriva lui Vasile Nicolăescu
(încasarea datoriei)
împotriva încheierii din 9 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2r-41/26
NR. PIGD 2-25023761-01-2r-02022026)
Restituirea cererii de apel, fără a ține cont de circumstanțele/cerințele invocate
în conținutul cererii de apel. Considerentele și dispozitivul unui act formează un
ansamblu indivizibil.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)
Curtea de Apel Centru (jud. R. Pulbere, R. Pascari, C. Roșca)
4 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Vasile Nicolăescu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 februarie 2025 Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele
Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 18 din Chișinău, în
procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile
Nicolăescu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice.
Prin hotărârea din 2 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost
admisă acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele
Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 18 din Chișinău, în
procedura falimentului.
La 28 octombrie 2025 Vasile Nicolăescu a declarat apel împotriva hotărârii
din 2 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.
Prin încheierea din 9 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost restituită
cererea de apel declarată de Vasile Nicolăescu împotriva hotărârii din 2 aprilie 2025
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal.
La 5 ianuarie 2026, Vasile Nicolăescu a depus cerere de recurs împotriva
încheierii din 9 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea
acesteia, repunerea în termen a apelului, casarea încheierii instanței de apel, cu
trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond a problemei soluționate prin încheierea
casată.
În esență, în argumentarea recursului, a indicat că instanța de apel a adoptat o
soluție formalistă și contrară dreptului de acces efectiv la justiție, întrucât, deși în
cererea de apel au fost indicate circumstanțele obiective care au determinat
depășirea termenului de declarare a apelului, acestea nu au fost analizate sub
aspectul unei cereri de repunere în termen.
1
Recurentul a susținut că nu a cunoscut despre existența procesului civil
intentat împotriva sa și nu a recepționat citații sau acte procedurale din partea
Judecătoriei Chișinău, fapt confirmat prin corespondența nerecepționată anexată la
dosar. Acesta a menționat că a aflat despre hotărârea primei instanțe în mod
întâmplător, verificând portalul instanțelor judecătorești, motiv pentru care a
solicitat implicit repunerea în termenul de apel.
În opinia recurentului, Curtea de Apel a ignorat conținutul real al cererii de
apel și a refuzat examinarea circumstanțelor invocate, limitându-se la constatarea
inexistenței unei cereri formale intitulate „cerere de repunere în termen”, ceea ce
constituie un formalism excesiv contrar art. 6 §1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și principiului accesului efectiv la instanță.
De asemenea, recurentul a invocat neaplicarea rolului activ al instanței,
arătând că instanța de apel avea obligația să interpreteze cererea potrivit conținutului
său real sau să ofere posibilitatea remedierii eventualelor omisiuni formale, în
conformitate cu principiile consacrate de art. 9–11 din Codul de procedură civilă.
A mai invocat interpretarea eronată a regimului juridic al termenului de apel,
întrucât instanța a calculat termenul exclusiv de la data pronunțării hotărârii, fără a
verifica dacă recurentul a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de aceasta, fiind
ignorate prevederile privind comunicarea actelor de procedură și lipsa informării
legale despre proces. În așa mod, restituirea apelului reprezintă o sancțiune
procedurală disproporționată, echivalentă cu excluderea sa de la examinarea cauzei
în apel, aplicată în condițiile în care acesta nu a fost informat despre desfășurarea
procesului și despre hotărârea instanței de fond.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 5 și art. 100 din Codul de
procedură civilă, art. 20 din Constituție, art. 6 §1 CEDO și jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului referitoare la caracterul concret și efectiv al
dreptului de acces la instanță.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor
emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
2
„Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a
referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: să
admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare
problema soluționată prin încheierea casată.”
Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța
de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.”
Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă:
„Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se
anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat
actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care
partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de procedură.”
Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat
să efectueze repunerea în termen.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată atestă că încheierea contestată a fost emisă la 9
decembrie 2025 și expediată recurentului Vasile Nicolăescu, prin intermediul poștei
electronice, la 19 decembrie 2025 (f.d. 49). Prin urmare, recursul declarat la 5
ianuarie 2026, se consideră depus cu respectarea termenului de declarare a
recursului.
În continuare, din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat la 2 aprilie 2025 (f.d.24).
La 28 octombrie 2025 Vasile Nicolăescu a declarat apel împotriva hotărârii
din 2 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitînd admiterea
acesteia. Totodată, în conținutul cererii de apel, Vasile Nicolăescu a indicat
motivele, care în opinia sa constituie temei pentru repunerea recursului în termen
(f.d.33-35).
3
Cu toate acestea, Curtea de Apel Centru, prin încheierea din 9 decembrie 2025,
a restituit cererea de apel depusă de Vasile Nicolăescu, împotriva hotărârii din
hotărârea din 2 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind în afara
termenului legal (f.d.46-48).
Instanța de apel a concluzionat asupra depunerii apelului în afara termenului
legal, fără a se solicita repunerea în termenul de declarare a apelului. De asemenea
a reținut că, deși Vasile Nicolăescu declarând apel împotriva hotărârii instanței de
fond, a invocat în cuprinsul cererii de apel anumite circumstanțe de fapt referitoare
la depășirea termenului de declarare a apelului, acesta însă nu a formulat în mod
expres o cerere de repunere în termen.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, în raport cu criticile
formulate în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează că raționamentul instanței de apel implică aplicarea unui formalism
excesiv, contrar principiilor fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
Din analiza conținutului cererii de apel rezultă că apelantul a invocat anumite
circumstanțe de fapt referitoare la depășirea termenului de exercitare a căii de atac,
indicând motivele pentru care nu a formulat apelul în termenul prevăzut de lege.
Completul de judecată menționează că, chiar dacă Vasile Nicolăescu nu a
formulat o solicitare distinctă și expresă de repunere în termen, instanța de apel urma
să aprecieze conținutul cererii de apel în ansamblul său și să stabilească dacă
circumstanțele invocate pot constitui motive temeinice pentru repunerea în termenul
procedural. Or, actele procedurale nu trebuie interpretate exclusiv în funcție de
formularea lor literală, ci în raport cu conținutul și finalitatea acestora, instanța fiind
obligată să identifice voința reală a părții.
Prin urmare, simplul fapt că solicitarea de repunere în termen nu a fost
formulată într-un capăt de cerere distinct nu poate constitui, în sine, temei pentru
ignorarea circumstanțelor invocate în cuprinsul cererii de apel.
Completul de judecată constată că interpretarea dată de instanța de apel
cerinței privind formularea unei cereri de repunere în termen a fost una excesiv de
formală. O asemenea interpretare, care ignoră conținutul efectiv al cererii de apel și
circumstanțele invocate de apelant, este susceptibilă de a constitui un formalism
excesiv, or considerentele și dispozitivul unui act formează un ansamblu indivizibil.
Soluționarea cererii de repunere în termen nu este facultativă, ci constituie o etapă
necesară și obligatorie, atunci când se invocă depășirea termenului procedural din
motive justificate.
4
Prin urmare, în lipsa examinării și soluționării conforme a cererii de repunere
în termen, nu se poate considera că a fost epuizată etapa admisibilității apelului, iar
încheierea de restituire este prematură.
În asemenea condiții, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia că încheierea din 9 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru
urmează a fi casată, iar cauza restituită spre rejudecare în același complet, în vederea
examinării circumstanțelor invocate de apelant în cererea de apel și să se pronunțe
asupra eventualei repuneri în termen, dar nu să dispună restituirea apelului exclusiv
pentru motivul lipsei unei cereri exprese formulate într-un capăt de cerere distinct.
În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Admite recursul declarat de Vasile Nicolăescu.
Casează încheierea din 9 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în
cauza civilă Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Întreprinderii
Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 18 din Chișinău, în procedura
falimentului împotriva lui Vasile Nicolăescu cu privire la încasarea datoriei.
Restituie cauza Curții de Apel Centru, în același complet de judecată, la etapa
primirii cererii de apel.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
5