2ra-1428/23 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate
- Temei legal
- recursurile nu se incadreaza in temeiurile de drept prevazute la art.432 CPC.
2ra-1428/23 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Șurîghin Andrei și
Maftei Nina,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maftei
Nina împotriva lui Butnaru Mihail cu privire la înlăturarea obstacolelor la
folosirea bunului imobil și repararea prejudiciului, la cererea de chemare în
judecată depusă de Șurîghin Andrei împotriva Ninei Maftei și Butnaru Mihail cu
privire la obligarea executării obligațiilor contractuale, și la cererea de chemare
în judecată înaintată de Maftei Nina împotriva Agenției Servicii Publice cu
privire la încasarea sumei,
împotriva deciziei din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Cahul,
(Dosarul nr.2ra-1428/23
Nr. PIGD 2-19125361-01-2ra-13092023)
Recursurile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) CPC. Dezacordul
recurenților cu decizia instanței de apel nu poate constitui temei de casare a acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: M. Bușuleac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: N. Bondarenco, I. Dănăilă, S. Pilipenco)
04 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursurilor declarate de
Șurîghin Andrei și Maftei Nina,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 ianuarie 2016, Maftei Valeriu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Butnaru Mihail, solicitând lichidarea obstacolelor în urma
încălcării dreptului de proprietate și impunerea la executarea obligației în natură
prin restabilirea hotarelor terenului.
În motivarea acțiunii Maftei Valeriu a indicat că deține în proprietate
terenul aferent casei de locuit, iar vecinul său Butnaru Mihail, în toamna anului
2015, de sine stătător, samavolnic, a demolat gardul între hotarele ce delimitează
terenurile aferente. La instalarea unui gard nou au fost schimbate hotarele
terenurilor, cauzându-i un prejudiciu. A încercat să soluționeze conflictul pe care
extrajudiciară, cu toate acestea nu s-a soldat cu succes.
La 11 mai 2016, Maftei Nina a depus cerere, prin care a solicitat admiterea
sa în proces în calitate de coreclamantă, în ordinea coparticipării procesuale
obligatorii, poziționându-se a fi coproprietarul terenului aferent al reclamantului
Maftei Valeriu.
La 05 octombrie 2016, Maftei Nina și Maftei Valerii au depus cerere de
modificare a temeiului acțiunii, formulată împotriva lui Butnaru Mihail,
solicitând obligarea pârâtului de a înceta atentarea inadmisibilă asupra
construcției amplasate în nemijlocita apropiere de gardul construit de către
acesta, prin amenajarea orificiilor de scurgere a apei și repararea prejudiciului
cauzat în rezultatul ruinării pereților și podeaua construcției (f.d. 68-69, 101,
vol.I).
La 15 februarie 2017, Maftei Nina a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Primăriei orașului Cahul și Tamarei Sîrbu, solicitând constatarea
faptului încălcării dreptului la examinarea cererii în termenul stabilit de lege și
obligarea soluționării cererii și eliberarea răspunsului solicitat în conformitate cu
art.16 alin.(3) din Legea cu privire la petiționare.
În susținerea acțiunii Maftei Nina a indicat că la 28 decembrie 2016 s-a
adresat Primăriei orașului Cahul cu cererea nr.2704, însă în termenul de 30 zile
stabilit de legislație, până în prezent nu a primit niciun răspuns.
1
La 18 mai 2017, Maftei Nina a depus cerere, solicitând atragerea în proces
calitate de intervenient accesoriu, Oficiul teritorial Cadastral Cahul în cauza
civilă, la acțiunea dânsei împotriva Primăriei or. Cahul și Tamarei Sîrbu, drept
motiv invocând că la 28 decembrie 2016 a depus cererea nr.2704, prin care a
informat Primăria or. Cahul despre faptul că i s-a încălcat dreptul de proprietate
în urma unei construcții samavolnice, cu depășirea hotarului, situată pe str.
*****, iar prin notificarea nr.02/1-32-301 din 16.02.2017, se face trimitere la
antrenarea organului Cadastral Teritorial Cahul.
La 26 mai 2017, Șurîghin Andrei a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ninei Maftei și Mihail Butnaru, solicitând obligarea Ninei Maftei să
înlăture factorii de inundare cu ape pluviale a încăperii arendate în baza
contractului de arendă a spațiului nelocativ din 21 iunie 2016 (f.d.35-36, vol.I).
În susținerea acțiunii Șurîghin Andrei a indicat că prin contractul din 21
iunie 2016 a închiriat o încăpere nelocativă de la Maftei Nina, însă în încăperea
respectivă pătrunde apa pluvială. Pârâta nu poate să soluționeze problema dată,
deoarece Butnaru Mihail, proprietarul terenului învecinat, îngrădește calea de
acces, prin care se scurg apele pluviale de pe terenul respectiv.
La 17 august 2017, Maftei Nina, coreclamant Maftei Valerii, au depus
cerere de chemare în judecată împotriva OCT Cahul al Î.S. „Cadastru”, prin care
solicită restituirea sumei achitată în surplus pentru prestarea serviciului
cadastral, invocând că în baza încheierii Judecătoriei Cahul, sediul Central din
18 august 2016, au fost efectuate măsurări a terenului cu nr. cadastral *****,
amplasat în *****, înregistrat după Maftei Nina, și a lotului de pământ ce
aparține lui Butnaru Mihail, amplasat în *****, cheltuielile aferente pentru
efectuarea concluziei specialistului, au fost puse în obligația Ninei Maftei. În
rezultatul efectuării lucrărilor s-a încasat suma de 1244,40 de lei, pe care o
consideră exagerată ca mărime (f.d. 65, vol.I).
La 10 decembrie 2018, Nina Maftei a depus cerere, solicitând schimbarea
statutului procesual din „coreclamantă” în „reclamantă” în cadrul examinării
acțiunii inițiale din 20 ianuarie 2016 depusă împotriva lui Butnaru Mihail.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 04 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul, Maftei Nina a fost
atrasă în proces, în calitate de coreclamantă, la acțiunea reclamantului Maftei
Valeriu împotriva pârâtului Butnaru Mihail, privind înlăturarea obstacolelor (f.d.
155, vol.I).
Prin încheierea din 04 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul, Butnaru Stepanida
a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu în cauza civilă la
acțiunea reclamantului Maftei Valeriu împotriva lui Butnaru Mihail privind
2
înlăturarea obstacolelor, pe motiv că Butnaru Stepanida este coproprietara
bunului imobil în litigiu (f.d. 150, vol.I).
Prin încheierea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a respins
cererea Ninei Maftei cu privire la aplicarea măsurilor de asigurarea a acțiunii
(f.d.164-165, vol.I).
Prin încheierea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost
dispusă conexarea cauzei civile nr.2-47/16, la cererea de chemare în judecată
depusă de Maftei Valeriu împotriva lui Butnaru Mihail cu privire la înlăturarea
obstacolelor, cu cauza civilă nr.2-596/17, la cererea de chemare în judecată
depusă de Șurîghin Andrei împotriva Ninei Maftei cu privire la obligarea
executării obligațiilor contractuale, care se află pe rolul Judecătoriei Cahul
(f.d.157, vol.I).
Prin încheierea din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a
atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial
Cahul de partea pârâtului, în cauza civilă, înaintată la cererea depusă de Maftei
Nina împotriva Primăriei or. Cahul și Tamarei Sîrbu privind constatarea faptului
privind nesoluționarea în termen legal a cererii.
Prin încheierea din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a
dispus conexarea într-o singură procedură a cauzei civile nr.3-14/2017, la
cererea de chemare în judecată înaintată de Maftei Nina împotriva Primăriei
orașului Cahul și Tamarei Sîrbu, intervenient accesoriu Oficiul Teritorial
Cadastral Cahul cu privire la constatarea faptului privind nesoluționarea în
termen legal a cererii, cu cauza civilă nr.2-47/2016, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Maftei Valerii și Maftei Nina împotriva lui
Butnaru Mihail, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Cahul cu
privire la înlăturarea obstacolelor în urma încălcării dreptului de proprietate și
obligarea acestuia la repunerea terenurilor în situația inițială.
Prin încheierea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central
s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată înaintată de Maftei
Valeriu și Maftei Nina împotriva lui Butnaru Mihail cu privire la înlăturarea
obstacolelor, din motiv că Maftei Valeriu nu a semnat și nu a depus în judecată
cererea de chemare în cauză, această fiind depusă de o persoană neidentificată
fără anexarea împuternicirilor (f.d. 207, vol.I).
Prin decizia din 18 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a menținut
încheierea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care
a fost scoasă de pe rol acțiunea civilă depusă de Maftei Valeriu și Maftei Nina
împotriva lui Butnaru Mihail cu privire la revendicarea terenului prin restabilirea
hotarului, încetarea atentării inadmisibile și repararea prejudiciului (f.d. 23,
vol.II).
3
Prin încheierea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,
cauza nominalizată a fost redistribuită după competență, judecătorului
specializat în examinarea acțiunilor de contencios administrativ al Judecătoriei
Cahul (f.d.66-68, vol.II).
Prin încheierea din 21 iunie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central (jud.
Evgheni Bancov) s-a dispus separarea într-un proces aparte pretențiile de drept
comun, la cererea de chemare în judecată înaintată de Maftei Nina împotriva lui
Butnaru Mihail cu privire la înlăturarea obstacolelor; cererea de chemare în
judecată depusă de Șurîghin Andrei împotriva Ninei Maftei și Butnaru Mihail cu
privire la obligarea executării obligațiilor contractuale; cererea de chemare în
judecată înaintată de Maftei Nina împotriva Oficiului Cadastral Cahul și ÎS
”Cadastru” privind încasarea sumei, de pretențiile de contencios administrativ,
la cererea de chemare în judecată înaintată de Maftei Nina împotriva Primăriei
mun. Cahul și Sîrbu Tamara, intervenient accesoriu Oficiul Teritorial Cadastral
Cahul privind contestarea acțiunilor, și la cererea de chemare în judecată
înaintată de Șurîghin Andrei împotriva Primăriei mun. Cahul cu privire la
constatarea încălcării dreptului și repararea prejudiciului (f.d. 73-75, vol.II).
Prin încheierea din 05 august 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central
(jud. M. Bușuleac) s-a acceptat în procedură contencioasă cererea de chemare în
judecată depusă de Maftei Nina împotriva lui Butnaru Mihail cu privire la
lichidarea obstacolelor, cererea de chemare în judecată depusă de Șurîghin
Andrei împotriva Ninei Maftei și Butnaru Mihail cu privire la obligarea
executării obligațiilor contractuale, și cererea de chemare în judecată depusă de
Maftei Nina împotriva Oficiului Cadastral Cahul și ÎS „Cadastru” cu privire la
încasarea sumei (f.d.80, vol.II).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 decembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central
s-a respins ca întemeiată acțiunea civilă depusă de Maftei Nina împotriva lui
Mihail Butnaru cu privire la lichidarea obstacolelor. S-a respins acțiunea civilă
ca neîntemeiată depusă de Șurîghin Andrei împotriva Ninei Maftei cu privire la
obligarea executării obligațiilor contractuale. S-a respins acțiunea civilă ca fiind
neîntemeiată depusă de Maftei Nina împotriva Agenției Servicii Publice cu
privire la încasarea sumei.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
4
Prin încheierea din 26 septembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central a fost respinsă cererea înaintată de Maftei Nina cu privire la emiterea
unei hotărâri suplimentare (f.d. 13-15, vol. III).
Prin decizia din 23 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul a fost respins
recursul declarat de Maftei Nina și menținută încheierea din 26 septembrie 2022
a Judecătoriei Cahul, sediul Central (f.d. 38-41, vol. III).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 24 ianuarie 2020, Maftei Nina a declarat apel (nemotivat) împotriva
hotărârii primei instanțe (f.d.105-106, vol.II).
La 27 ianuarie 2020, Șurîghin Andrei a depus cerere de alăturare la apelul
declarat de Nina Maftei (f.d.107-108, vol.II).
La 19 octombrie 2021, Maftei Nina și Șurîghin Andrei au prezentat
motivarea cererii de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu
restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată
(f.d.147-152, vol.II).
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 20 august 2021 a Curții de Apel Cahul nu s-a dat curs
cererii de apel depusă de apelanții Nina Maftei și Șurîghin Andrei, și s-a acordat
apelanților termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime
de 450 de lei și a apelului motivat (f.d.124-127, vol.II).
Prin încheierea din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul s-a
prelungit termenul de prezentare a apelului motivat (f.d.140-143, vol.II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Cahul s-au respins apelurile
declarate de Maftei Nina și Șurîghin Andrei, și menținută hotărârea din 27
decembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.
Instanța de apel a motivat soluția stabilind că, la 20 ianuarie 2016 Maftei
Nina s-a adresat cu acțiune împotriva lui Butnaru Mihail privind lichidarea
obstacolelor la folosirea dreptului de proprietate. În cadrul ședinței s-a constatat
că la 05 aprilie 2016 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului
imobil cu numărul cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, în baza
contractului de vânzare cumpărare nr.***** din 05 aprilie 2016, fapt ce rezultă
din extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la 17 aprilie 2016 de către
Agenția Relații Funciare și Cadastru, Oficiul Cadastral Teritorial Cahul filiala
5
Î.S. „Cadastru”(vol.I f.d.84), iar pârâtul Butnaru Mihail a dobândit dreptul de
proprietate, cu 1.0 cotă-parte asupra bunului imobil cu numărul cadastral *****,
cu suprafața de ***** ha, în temeiul titlului de autentificare a dreptului
deținătorului de teren din 20.03.2002 (f.d.117, vol.I).
Instanța de apel a reținut că în baza încheierii din 18 august 2016 a
Judecătoriei Cahul, inginerul cadastral al OTC Cahul, Ajder Ruslan, a efectuat
măsurări cadastrale în vederea constatării hotarului dintre terenurile cu nr.*****
și nr.*****, cu delimitarea terenurilor, dacă se suprapun (f.d. 87, vol.I).
Curtea de Apel Cahul a considerat întemeiată concluzia instanței de fond
de a respinge pretenția formulată de Maftei Nina referitor la demolarea gardului
ridicat de Butnaru Mihail, întrucât nu s-a demonstrat că ultimul a acaparat ilegal
o porțiune din terenul ce-i aparține Ninei Maftei. Mai mult, Maftei Nina a fost
citată legal de către Oficiul Cadastral Teritorial Cahul cu privire la executarea
lucrărilor de actualizare a planului cadastral a bunului imobil cu nr. cadastral
*****, cu participarea reprezentantului Primăriei or. Cahul, arhitectului-șef al
or. Cahul și a lui Mihail Butnaru, deși reclamanta a recepționat scrisoarea
menționată, totuși aceasta nu s-a prezentat la fața locului, fiind imposibilă
executarea lucrărilor în lipsa solicitantei, lucrările fiind sistate, fără a stabili dacă
hotarul dintre vecini a fost depășit.
Instanța de apel a apreciat ca fiind juste aserțiunile primei instanțe precum
că Nina Maftei nu a probat faptul recepționării plicului cu citația anume în a doua
parte a zilei, argumentele acesteia fiind declarative.
De asemenea, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței
de fond privitor la respingerea acțiunii civile înaintată de Șurîghin Andrei,
deoarece pretențiile acestuia înaintate împotriva Ninei Maftei cu privire la
obligarea executării obligațiilor contractuale, nu au fost susținute de reclamant,
cât și nici nu au fost înaintate pretenții în acest sens în cererea de apel.
Instanța de apel a considerat justă soluția instanței de fond privitor la
respingerea acțiunii înaintată de Maftei Nina împotriva Agenției Servicii Publice
cu privire la încasarea sumei, odată ce reclamanta/apelantă nu s-a adresat
nemijlocit cu cerere la Agenția Servicii Publice privind restituirea sumei achitate
în surplus pentru serviciul solicitat sau pentru returnarea sumei achitate ca
rezultat al neexecutării lucrărilor de actualizare a planului cadastral a bunului
imobil
Instanța de apel a concluzionat că pretențiile formulate de Maftei Nina și
Șurîghin Andrei, sunt incerte, nefiind probate prin dovezi concludente și
pertinente. Or, înaintând față de intimatul/pârât Butnaru Mihail, pretenții privind
lichidarea obstacolelor, apelanta Maftei Nina nu a depus eforturi în vederea
întreprinderii unor măsuri pentru stabilirea hotarelor.
6
Instanța de apel nu a reținut argumentele invocate de Maftei Nina și
Șurîghin Andrei referitor la citarea necorespunzătoare a Ninei Maftei pentru a
participa la acțiunile de măsurare a hotarelor terenurilor în litigiu după cum
statuează dispozițiile art.102 din Codul de procedură civilă, or, prevederile
normei date de drept se referă la citarea și înștiințarea judiciară pentru
participarea la ședința de judecată, cât privește citarea la acțiunile de măsurare,
actele cauzei denotă contrariul. La acest aspect, instanța de apel a remarcat că
Nina Maftei nu a prezentat probe incontestabile, care ar confirma temeinicia
pretențiilor invocate.
Instanța de apel a rezumat că apelanții nu au prezentat probe pertinente și
concludente, care cert ar demonstra amplasarea ilegală de către intimatul/pârât
Butnaru Mihail a gardului în litigiu, pretins că ar depăși linia de hotar al terenului
apelantei Nina Maftei, în speță, lipsind act de delimitare a hotarelor în natură,
dintre terenul apelantei Maftei Nina și cel al intimatului Butnaru Mihail.
Distinct, instanța de apel a remarcat că intimatul Butnaru Mihail a solicitat
încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul procesului dat de
judecată.
La acest capitol, instanța de apel a stabilit că în respectiva cauză civilă
interesele intimatului/pârât Butnaru Mihail au fost reprezentate de avocatul Oleg
Gorlenco, în baza contractului de asistență juridică nr.17-c din 13 mai 2016, în
calitate de onorariu fiind indicată suma de 5000 de lei.
Cu trimitere la art.94 alin.(1) și art.96 alin.(1) din Codul procedură civilă,
instanța de apel a concluzionat că cuantumul cheltuielilor suportate de intimat
au fost justificate, având în vedere că asistența juridică acordată ultimului a fost
pentru o perioada mai mare de 4 ani.
În contextul reținut, instanța de apel a conchis că cheltuielile pentru
asistență juridică în mărime de 5000 de lei, pretinse de a fi încasate în mod
solidar din contul Ninei Maftei și Șurîghin Andrei în beneficiul lui Butnaru
Mihail, suportate de către ultimul în prezenta cauză civilă, sunt reale și necesare,
ținând cont de volumul de acțiuni întreprinse de apărare, complexitatea cauzei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 08 septembrie 2023, Șurîghin Andrei, prin intermediul oficiului poștal,
a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
recursului, casarea parțială a deciziei din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Cahul,
în partea încasării din contul său a cheltuielilor de asistență juridică în mărime
de 2500 de lei, cu rejudecarea cauzei la instanța de apel. De asemenea, a solicitat
casarea parțială a încheierii din 20 august 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care
7
a fost impus să achite taxa de stat la depunerea apelului, considerată de recurent
ca fiind calculată eronat.
La 06 noiembrie 2023, Nina Maftei, prin intermediul oficiului poștal, a
declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel
Cahul, cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.
SOLICITĂRILE RECURENȚILOR
În susținerea recursului Șurîghin Andrei a invocat că de către instanța
de apel au fost încălcate normele de drept material și de drept procedural.
Recurentul consideră că instanța de apel neîntemeiat a dispus încasarea,
în mod solidar, inclusiv din contul său, în beneficiul intimatului Butnaru
Mihail, a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pentru
serviciile avocatului Oleg Gorlenco, creându-i în așa mod o situație mai dificilă
decât cea din hotărârea primei instanțe atacată cu apel.
De asemenea, decizia instanței de apel nu este suficient de motivată, de
altfel, nu a fost verificată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce
privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
Afară de această, depunând cerere de alăturare la apelul Ninei Maftei,
instanța de apel prin încheierea din 20 august 2021, eronat a impus ambii
apelanții la plata taxei de stat în mărime de 450 de lei, fără a preciza referitor
la achitare în mod solidar, sau de fiecare în parte, având în vedere că nu dânsul
a depus apelul inițial, dar s-a alăturat la apelul Ninei Maftei, fiind scutit prin
lege de la plata taxei de stat prin prisma art.361 alin.(1) CPC.
Cu atât mai mult, pentru cererea de apel urma a fi achitată taxa de stat în
sumă de 75 de lei, corespunzător 75% din suma inițială a taxei de stat achitată
în prima instanță de 100 de lei, cu toate acestea dânsul a fost nevoit să se
conformeze încheierii din 20 august 2021 a Curții de Apel Cahul, achitând
partea sa din taxa de stat în mărime de 225 de lei, contrar Legii taxei de stat.
În viziunea recurentului, instanța de apel eronat a dispus încasarea
inclusiv din contul dânsului în beneficiul intimatului Butnaru Mihail a
cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2500 de lei, precum și eronat a
calculat și i-a impus spre lui plata taxei de stat la depunerea apelului, contrar
prevederilor legale.
În drept, Șurîghin Andrei și-a întemeiat recursul inițial pe temeiurile de
drept prevăzute la art.432 alin.(1) din CPC (în redacția legii până la
modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023)
potrivit cărora, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs
8
în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor
de drept material sau a normelor de drept procedural.
Cu referire la recursul declarat de Nina Maftei, aceasta a invocat că
decizia contestată nu conține o motivare argumentată referitor la acțiunea
depusă de către Șurîghin Andrei și acțiunea depusă de către ea, conținând o
apreciere superficială, fără verificarea legalității și temeiniciei hotărârii primei
instanțe în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii
în primă instanță.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au dat apreciere Actului
lucrărilor de măsurare din 22 septembrie 2016 cu privire la executarea
lucrărilor de măsurare a hotarelor terenurilor, efectuate de către specialistul
cadastral din cadrul Oficiului Cadastral Cahul, din care rezultă că intimatul a
acaparat o porțiune din terenul dânsei cu 1 m 82 cm.
În viziunea recurentei de către prima instanță și instanța de apel au fost
încălcate normele de drept material, în special eronat au fost aplicate
prevederile art.337 din Codul civil (în redacția legii până la 01.03.2019)
„Temeiurile încetării dreptului de proprietate”.
Consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art.373 CPC, or,
instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.
Prima instanță nu a soluționat demersul dânsei cu privire la asigurarea
acțiunii, ținând cont de concluzia specialiștilor cadastrali, având în vedere că
intimatul/pârât practic a acaparat ilegal o porțiune din terenul ei, iar instanța de
apel a ignorat toate aceste împrejurări.
De asemenea, de către instanța de apel au fost ignorate prevederile
art.380 alin.(1)-(3) CPC, or, prin cererea nr.71144 din 15.11.2021, a solicitat
prezentarea probelor care nu au fost soluționate în fond de prima instanță.
Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prima instanță nu s-a expus
în privința pretenției lui Șurîghin Andrei cu privire la obligarea pârâtului să
efectueze lucrările de drenaj a orificiilor în gardul de beton pentru epurarea
normală a apelor pluviale.
Instanța de apel nu s-a expus și nu a cercetat probele din dosar anexate
la cererea nr.7430, prin care se constată faptul inundării de către apele pluviale
a terenului aferent.
La fel, nu s-a dat apreciere declarațiilor inginerului cadastral din cadrul
Primăriei mun. Cahul, care a menționat că există o pantă pe linia de delimitare
a hotarelor a terenului său și a pârâtului Butnaru Mihail, fapt ce contribuie la
inundarea bunului imobil amplasat mai jos de pantă.
9
De asemenea, în decizie nu se conține nicio referire la vreo cererea
înaintată intimatului cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică.
În drept, Nina Maftei și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432
alin.(1) lit.e) CPC (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din
01.09.2023), potrivit cărora, recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia
este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 11 septembrie 2024, Agenția Servicii Publice a depus referință,
solicitând să fie respinse recursurile declarate de Șurîghin Andrei și Maftei
Nina, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pe
care le consideră întemeiate și legale.
Intimata a indicat că recurenta Maftei Nina nu s-a adresat nemijlocit cu
cerere la organul cadastral pentru restituirea sumei achitate în surplus pentru
serviciul solicitat, sau pentru returnarea sumei achitate ca rezultat al
neexecutării lucrărilor de actualizare a planului cadastral a bunului imobil.
SCT Cahul pentru lucrările cadastrale executate conform cererii din
01.09.2016 a încasat suma de 797,98 de lei, inclusiv de 23 de lei pentru
transport la executarea lucrării. Recurenta Maftei Nina a fost informată de către
SCT Cahul despre faptul că surplusul achitat va fi restituit de către oficiu la
adresarea acesteia.
Alte referințe nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023.
Potrivit art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023, recursurile
depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
10
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 08 septembrie 2023 și 06 noiembrie 2023 de către
Șurîghin Andrei și Maftei Nina, au fost depuse după data intrării în vigoare a
Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01 septembrie 2023, și vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.
Articolul 432 „Temeiurile declarării recursului” din Codul de procedură
civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legii nr.246 din
31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia
legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate
regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-
verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din
31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e)
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
11
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Articolul 433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția
Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei, în
ședință publică, la 26 aprilie 2023.
Din actele cauzei rezultă că la 29 iunie 2023, Curtea de Apel Cahul a
expediat copia deciziei integrale (motivate), în adresa lui Șurîghin Andrei și
Ninei Maftei, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc
(f.d.72, vol.III), însă la dosar nu se atestă date când au fost recepționate de către
recurenți.
Totodată, în recurs Șurîghin Andrei a menționat că la 10 iulie 2023 a
recepționat copia deciziei motivate, întru confirmarea celor invocate a anexat
la recurs copia plicului (f.d.82 verso, vol.III). La fel, Maftei Nina în recurs a
subliniat că copia deciziei motivate a recepționat-o la 05 septembrie 2023,
anexând în acest sens copia avizului poștal de recepție și a plicului (f.d.114,
vol.III).
În contextul enunțat, recursul declarat la 08 septembrie 2023 de către
Șurîghin Andrei, și respectiv la 06 noiembrie 2023 de către Maftei Nina, se
consideră ca fiind depuse în interiorul termenului prevăzut la art.434 alin.(1)
CPC.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea
conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
12
în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data
declarării recursului.
Din analiza recursului rezultă că Șurîghin Andrei și-a întemeiat recursul
pe temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin.(1) din CPC (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare
01.09.2023) potrivit cărora, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să
declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că după cum s-a menționat supra prin Legea nr.246 din 31.07.2023 a fost
modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv
prevederile Codului de procedură civilă, în special au fost modificate și
temeiurile recursului prevăzute la art.432, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023.
La caz, recurentul Șurîghin Andrei a depus recursul la 08 septembrie
2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate la articolul 432
CPC, dispozițiile căruia au un text diferit de cel al articolul 432 prevăzut în
redacția legii până la modificările intrate în vigoare din 01 septembrie 2023.
Dat fiind cele constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție atestă că recursul declarat de Șurîghin Andrei nu se încadrează în
temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă,
în vigoare din 01 septembrie 2023, respectiv, urmează a fi considerat
inadmisibil.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să
cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor
critici care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data declarării recursului (08.09.2023). Or, recursul nu se
poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea
greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt
și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel nu echivalează
cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
De altfel, dezacordul recurenților cu soluția instanței de apel nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
13
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată remarcă că art.442 alin.(1) din Codul de procedură
civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea deciziei atacate doar
în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs
să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.
Cât privește recursul declarat de Maftei Nina, Completul de judecată
reține că din analiza recursului declarat de ultima rezultă că aceasta și-a
întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023),
potrivit cărora recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară
ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, Maftei Nina la fel susține că decizia instanței de apel este arbitrară și
bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit.e)
alin.(1) art.432 din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori
de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul
dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1)
lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit
acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu,
în cauza Bochan v. Ucraina (nr.2), 05 februarie 2015, §62, Curtea Europeană
a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră
că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea Europeană a
notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o
„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio
instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe
caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a
aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica
14
CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o
motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe
greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria
hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință
contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)…”. Iar, în nota de subsol la textul
menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple
din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau
bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează
următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă:
Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și
menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei,
chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (Dulaurans v.
France, 2000, §38). Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul
de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor
anulat anterior de aceiași judecători (Tel v. Turkey, 2017). Anularea de către
instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate
compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest
lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații
(Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că
„la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art.307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul
hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale
imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție
judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii
normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această
carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință
sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea
situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei
norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța judecătorească
ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit căreia
pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre arbitrară”),
destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea
15
Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v.
Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §62, Curtea Europeană a notat că o decizie
judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în
dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea
aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea
decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș
Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea Europeană a notat că se poate
considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită”
dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță
rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul
echitabil al procedurii.
Din textul recursurilor nu se constată în mod univoc vreun argument care
ar justifica constatarea că decizia instanței de apel ar fi emisă contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea
unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a
următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a
probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se
bazează în mod determinant pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția
din hotărârea contestată, îi revine recurentului obligația să convingă instanța de
recurs că aceste elemente sunt întrunite.
La caz, Completul de judecată nu a stabilit că probele au fost apreciate
arbitrar sau irațional de către instanța de apel. Prin urmare, acest temei de recurs
este vădit neîntemeiat.
Completul de judecată nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi
atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine argumentate
separat.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din
Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau
16
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursurile declarate de Șurîghin Andrei și Maftei
Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) CPC. Or,
recursurile conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse anterior care
au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.
La caz, lipsește aparența unei încălcări a drepturilor recurenților Șurîghin
Andrei și Maftei Nina la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
De fapt, motivele recursurilor se referă la dezacordul recurenților cu
soluția pronunțata de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii,
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare a deciziei
recurate, or, soluția emisă de instanța de apel a fost bazată pe probele
administrate la dosar.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile depuse conțin obiecții care au fost analizate de către Curtea de Apel
Cahul, fiind apreciate pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare
și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să
cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor
critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei contestate și care se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data declarării recursului. Or, recursurile nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un
text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument.
Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt
care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează
că admisibilitatea recursurilor trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
17
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
(Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursurile declarate de Șurîghin Andrei și Maftei
Nina, urmează a fi considerate inadmisibile.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a), art.440 alin.(1) și (2) din Codul
de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibile recursurile declarate de către Șurîghin Andrei și
Maftei Nina.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecătorii Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
18