2ra-249/24 — repararea prejudiciului material.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material.
- Temei legal
- recursul vadit neintemeiat; dezacordul recurentilor cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a actului judecatoresc.
2ra-249/24 — repararea prejudiciului material. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Curjos Valeriu și
Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov
Maxim,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Onos Grigore împotriva lui Valeriu Curjos, intervenient accesoriu Gospodăria
Țărănească „Curjos Valeriu Tudor” cu privire la încasarea prejudiciului
material,
împotriva deciziei din 12 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin
care s-a admis apelul declarat de Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu
Tudor” și cererea de alăturare la apelul depus de Curjos Valeriu, prin
intermediul avocatului Todorov Maxim, și modificată hotărârea din 10
noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin micșorarea
cuantumului prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,
(Dosarul nr. 2ra-249/24
NR.PIGD 2-22010608-01-2ra-01032024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a
acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: L. Turculeț)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, N. Bondarenco)
21 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de Curjos
Valeriu și Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de
Todorov Maxim,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 25 ianuarie 2022, Onos Grigore a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Curjos Valeriu cu privire la repararea prejudiciului
material.
În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul
terenului de viță de vie, situat în extravilanul satului *****, cu nr. cadastral
*****, cu suprafața de ***** ha, dobândit în proprietate în temeiul
contractului de donație nr.***** din 18.03.2014. Pe terenul respectiv a plantat
viță de vie de soi „Zaiber”.
La 12 noiembrie 2020, a depistat că plantațiile au fost defrișate.
În rezultatul examinării plângerii de către organele de drept, s-a
constatat că plantația a fost defrișată de către pârâtul Curjos Valeriu, care a
recunoscut acest fapt, cultivând pe acesta fasole și porumb.
Cu plângere similară reclamantul s-a adresat primarului satului
*****, în urma examinării acesteia s-a stabilit faptul defrișării plantației de pe
terenul respectiv, și doar 20% din teren era plantat cu viță de vie, în rest,
terenul a fost cultivat cu porumb și fasole.
Ulterior, Onos Grigore a solicitat evaluarea pagubelor în
rezultatul defrișării plantației de viță de vie și potrivit concluziei expertului
Ion Miron, licența nr.091021 PM din 11.10.2021, s-a stabilit că prejudiciul
material cauzat reclamantului constituie suma de 27 027 de lei.
În contextul enunțat, Onos Grigore a solicitat admiterea acțiunii,
încasarea din contul lui Curjos Valeriu în beneficiul său a sumei de 27 027 de
lei cu titlu de prejudiciu material, precum și compensarea cheltuielilor de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin încheierea din 11 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Gospodăria
Țărănească „Curajos Valeriu Tudor”.
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central s-a admis acțiunea depusă de Onos Grigore. S-a încasat din contul lui
Valeriu Curjos în beneficul lui Onos Grigore suma de 27027 de lei cu titlu de
1
prejudiciu material, 811 lei taxa de stat și 2000 de lei pentru efectuarea
expertizei.
Prima instanță a motivat hotărârea, constatând că potrivit
contractului de donație nr.***** din 18.03.2014, proprietar al terenului
plantat cu viță de vie, cu numărul cadastral *****, cu suprafața ***** ha,
situat în extravilanul satului *****, este Onos Grigore (f.d.7). La 26.06.2020,
Onos Grigore s-a adresat cu cerere la Primăria sat. *****, solicitând să-i fie
măsurat terenul de pe teritoriu sat. *****, care se află între teritoriul
cetățenilor *****. și ***** (f.d.13). La 07.07.2020, prin răspunsul Primăriei
sat. *****, lui Onos Grigore i s-a adus la cunoștință că în urma ieșirii în
teritoriu s-a constatat că în urma măsurărilor terenului cu nr. cadastral *****,
cu suprafața de ***** ha, s-a stabilit că hotarele terenului respectiv nu au fost
strămutate, însă s-a depistat defrișarea parțială a culturii de viță de vie, la
moment aproximativ 20% din terenul dat mai este plantat cu viță de vie, în
rest, terenul este cultivat cu porumb și fasole. La fel, i s-a comunicat că în
momentul măsurării se întâlneau buturugi, ramuri și rădăcini din tufele de viță
de vie defrișate anterior (f.d.15). La 23.07.2020, Onos Ioana a depus cerere la
IP Cahul, prin care a comunicat că în perioada martie-aprilie 2020 de către
Curjos Valeriu i-a fost deteriorată o porțiune de **** ha, pe care este plantată
viță de vie, fiindu-i cauzată o pagubă materială în mărime de 20000 de lei
(f.d.17). Potrivit răspunsului IP Cahul cu nr.14374 din 07.12.2020, urmare a
acțiunilor de constatare desfășurate pe faptul dat, în acțiunile lui Curjos
Valeriu nu a fost posibil de stabilit elementele constitutive ale contravenției
prevăzute de art.104 din Codul contravențional, dat fiind faptul că deteriorarea
plantației de viță de vie nu a fost intenționată, ultimul a confundat haturile,
neavând intenția directă de a deteriora ceva. Totodată, i s-a explicat că este în
drept de a se adresa în instanța de judecată, pentru recuperarea pagubelor
materiale (f.d.12).
Prima instanță a constatat cauzarea prejudiciului material lui
Onos Grigore de către pârâtul Curjos Valeriu prin defrișarea terenului plantat
cu viță de vie cu numărul cadastral *****, cu suprafața ***** ha, în urma
cultivării terenului cu fasole și porumb. Faptul dat se probează prin răspunsul
nr.123 din 07.07.2020 al Primăriei sat. *****, la cererea proprietarului
terenului agricol cu numărul cadastral *****, Onos Grigore, prin care s-a
constatat că hotarele terenului dat nu au fost strămutate, însă pe terenul agricol
menționat, cu suprafață totală de ***** ha, s-a depistat defrișarea parțială a
culturii de viță de vie, drept urmare aproximativ doar 20% din terenul dat mai
este cultivat cu viță de vie, în rest terenul este cultivat cu porumb și fasole.
Mai mult, în momentul măsurării se întâlneau buturugi, ramuri și rădăcini din
tufele de viță de vie defrișate anterior (f.d.15). Curjos Valeriu, fiind audiat în
calitate de persoană în privința cărei a fost pornit procesul contravențional, a
recunoscut faptul că a confundat hotarul, intrând din greșeală, cu tractorul
personal, pe lotul de teren ce aparține Ioanei Onos și a arat o porțiune de *****
ha din acesta (f.d.21).
2
Instanța de judecată a stabilit că în urma acțiunilor de constatare
desfășurate de către IP Cahul pe faptul acțiunilor lui Curjos Valeriu, pe
marginea cererii depuse de Onos Grigore, s-a constatat că pârâtul în luna mai
2020, a confundat hotarul, intrând din greșeală cu tractorul personal, pe lotul
de teren ce aparține Onos Ioana și l-a arat pe o porțiune de 80%. Agentul
constatator a constatat că la caz în acțiunile lui Curjos Valeriu nu se prevăd
semne constitutive ale contravenției prevăzute de art.104 din Codul
contravențional.
În contextul circumstanțelor constatate, instanța de fond a
considerat ca fiind îndreptățit reclamantul de a solicita repararea prejudiciului
material cauzat prin acțiunile pârâtului Curjos Valeriu.
Totodată, instanța a remarcat că reclamantul prin cererea depusă
pretinde încasarea prejudiciul material cauzat în mărime de 27 027 de lei
pentru roada pierdută pentru anul 2020, care se referă la acele 80% din
plantațiile defrișate, reieșind din următorul calculul: prețul de piață al unui
butaș de vită de vie, soi ,,Zaiber”, constituie 20 lei/kg, butași necesari pentru
suprafața defrișată ce constituie 594 butași soiul „Zaiber” x 20 lei/b
constituind 11880 de lei, pentru plantarea a circa 594 butași de soiul „Zaiber”
– 1135 de lei, prețul productivității strugurilor de acest soi (venitul ratat) -
2156 de lei și prelucrarea manuală a 594 butași -11856 de lei. În susținerea
calcului prezentat reclamantul a anexat concluzia expertului, Ion Miron,
licența nr.091021 PM din 11.10.2021, potrivit cărei prejudiciul material
cauzat în rezultatul defrișării terenului cu suprafața de 0,077 ha, plantat cu viță
de vie de soiul ,,Zaiber”, la momentul expertizei constituie suma de 27 027 de
lei (f.d. 22-27).
Aici, instanța a reținut că concluzia expertului, Ion Miron,
demonstrează în mod cert prejudiciul material cauzat reclamantului.
În contextul enunțat, instanța de judecată a concluzionat că la
aprecierea prejudiciului material se va lua în considerare datele prezentate prin
Raportul de expertiză întocmit de expertul, Ion Miron, apreciate de către
instanță ca fiind suficiente pentru stabilirea cuantumului prejudiciului real
suportat de reclamant.
În aceiași ordine de idei, instanța de judecată a remarcat că
potrivit art.2025 alin.(4) și (5) din Codul civil, persoana vătămată nu este
ținută să demonstreze că a cheltuit suma despăgubirii în scopul reparării
prejudiciului. În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma
în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau stinsă dacă, după stabilirea
ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micșorat ori a încetat.
Prima instanță nu a reținut argumentele reprezentantului
pârâtului referitor la faptul că, vizualizând concluzia expertului Ion Miron,
acesta nu indică că ar fi ieșit la fața locului, sunt doar documente prezentate,
la fel, în raportul de evaluare nu este menționat că a ieșit la fața locului a
efectuat fotografii care să le anexeze, rezultă că evaluarea a fost efectuată doar
în baza documentelor prezentate, așa cum în raportul de evaluare evaluatorul
3
indică expres ,,În cazul dat expertiza terenului plantat cu vița de vie este
efectuată cu ieșirea expertului la fața locului – sat. *****, zona de centru a
satului (f.d. 25), iar faptul că la raportul de evaluare nu au fost anexate poze,
nu demonstrează inexactitatea evaluării. Or, argumentele reprezentantului
pârâtului precum că în raportul de evaluare este indicat doar venitul brut,
cheltuielile de prelucrare a terenului nu sunt indicate și scăzute, se calculează
doar pretinsul venit brut ratat fără a indica care ar fi cheltuielile, instanța îl
consideră neîntemeiat, deoarece în raportul de evaluare au fost indicate
cheltuielile de prelucrare a terenului, prețul de piață a butașilor de soiul
,,Zaiber”, prețul pentru plantarea acestora, prețul de piață mediu a unui kg de
struguri de acest soiul, cantitatea normativă totală de prelucrare manuală,
costul unei ore de muncă ș.a.
La fel, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiate și
declarative argumentele reprezentantului pârâtului precum că ,,la data
distrugerii pretinsei plantații de viță de vie care era îngrijită, în viziunea
reclamantului aceasta nu prezenta absolut nicio valoare, sau că, primarul a
confirmat că terenul avea destinație de construcție, era pârloagă, cel puțin
întrebat în anul 2017-2020 a confirmat că destul de des trece pe lângă
terenurile date și nu a văzut că vița de vie să fie cultivată de către Onos Grigore
și de către vecini”, or, ultimul audiat în ședința de judecată a declarat că,
,,personal nu a ieșit la fața locului, însă a mers inginerul cadastral”, tot el a
mai declarat că ,,în anii 2017-2020 terenul în cauză nu se prelucra și nu
cunoaște când a fost plantată pe acel teren vița de vie”, însă tot acesta a
menționat că ,,se referă la ceea ce vede din drum” și la faptul că terenul este
pârloagă, la fel, a menționat că ,,a văzut trecând pe drum, dar ce este în interior
nu cunoaște”, toate aceste declarații lasă dubii în ceea ce privește veridicitatea
argumentelor invocate de reprezentantul pârâtului, deoarece primarul nici nu
s-a prezentat la fața locului, respectiv nu cunoaște care era starea viței de vie
la momentul defrișării, nu cunoaște dacă a fost sau nu plantată pe acel teren
viță de vie.
În ce privește Raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul
Cara Ecaterina instanța a concluzionat că acesta nu poate fi reținut drept probă,
întrucât expertul respectiv deține competență dintr-un alt domeniu decât cel
în care a efectuat expertiza, având specialitatea de expertiză economică.
În circumstanțele în care a fost stabilit cauzarea prejudiciului
material, instanța a concluzionat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului
privind încasării prejudiciului material din contul lui Valeriu Curjos în
beneficiul lui Onos Grigore.
Cu referire la compensarea cheltuielilor de judecată și cu
trimitere la prevederile art.94 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța
de judecată a notat că conform ordinul de încasare nr.1 din 02.02.2022,
reclamantul a achitat suma de 811 lei pentru taxa de stat (f.d. 35). Reieșind
din faptul că acțiune reclamantului a fost admisă, instanța de judecată a
concluzionat că urmează a fi încasată de la partea care a pierdut procesul
4
(pârâtul Curjos Valeriu) în beneficiul reclamantului Onos Grigore suma de
811 lei cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în
judecată.
Cât privește încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor
suportate pentru efectuarea expertizei în sumă de 2000 de lei, confirmate prin
factura fiscală seria WB nr.1983067 (f.d.49), în acest sens, instanța de
judecată a considerat necesar de a admite pretenția înaintată și de a încasa din
contul lui Curjos Valeriu suma de 2000 lei în contul recuperării cheltuielilor
suportate pentru efectuarea expertizei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 15 noiembrie 2022, Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu
Tudor”, reprezentată de avocatul Todorov Maxim, a declarat apel
(nemotivat), iar la 19 ianuarie 2023, Curjos Valeriu și Gospodăria
Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov Maxim, au
depus apelul motivat, solicitând casarea integrală a hotărârii din 10
noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei
hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Onos Grigore.
La 07 februarie 2023, Curjos Valeriu, reprezentat de avocatul
Todorov Maxim a depus cerere de alăturare la apelul declarat de Gospodăria
Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentată de avocatul Todorov
Maxim.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul a
fost restituit apelul declarat de Curjos Valeriu, reprezentat de avocatul
Todorov Maxim, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) și alin.(11) CPC, din motiv
că apelul a fost depus în afara termenului legal.
Prin decizia din 12 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul s-a
admis apelul declarat de Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu Tudor” și
cererea de alăturare la apelul depus de Curjos Valeriu, prin intermediul
avocatului Todorov Maxim, și modificată hotărârea din 10 noiembrie 2022
a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin micșorarea cuantumului
prejudiciului material de la 27 027 de lei până la 11 880 de lei și suma
cheltuielilor de judecată pentru achitare taxei de stat de la 811 lei până la
356,40 de lei, pentru efectuarea expertizei de la 2000 de lei până la 1000 de
lei. În rest, hotărârea primei instanțe, a fost menținută. S-a încasat din contul
lui Grigore Onos în beneficiul lui Valeriu Curjos cheltuielile de judecată
pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului în sumă de 267,50 de lei.
Instanța de apel a motivat decizia prin faptul, că analizând
materialele cauzei, prejudiciul material pretins de Onos Grigore nu este
confirmat în mărime deplină în sumă de 27 027 de lei, or, din înscrisurile
5
cauzei, explicațiile părților și a martorului rezultă cu certitudine că terenul cu
nr. cadastral *****, ce aparține lui Onos Grigore, în ultimii 10 ani nu a fost
prelucrat, respectiv cheltuielile invocate pentru plantarea butașilor în sumă de
1135 de lei, costul strugurilor neculeși (roada)/venitul ratat în sumă de 2156
de lei și de prelucrare manuală a butașilor în sumă de 11856 de lei, sunt
nejustificate.
Instanța a remarcat că reclamantul Onos Grigore nu a invocat și
nici nu a prezentat probe care să ateste că intenționează să planteze butași de
viță de vie pe terenul cu nr.cadastral *****. De asemenea, Onos Grigore nu a
prezentat probe care să confirme cantitatea de struguri culeși de pe porțiunea
de teren arată cu tractorul de către Curjos Valeriu sau cel puțin de pe porțiunea
de teren care la moment încă mai este plantată cu viță de vie (20%).
De asemenea, Onos Grigore nu a prezentat instanței de judecată
probe care să denote prelucrarea manuală a butucilor/butașilor plantați pe acea
porțiune de teren arată de Curjos Valeriu, or, în ultimii 10 ani acel teren nu a
fost prelucrat de Onos Grigore, respectiv nu a cules fructe ale acestuia pentru
a avea dreptul de a invoca venitul ratat și cheltuielile de prelucrare manuală a
butucilor de viță de vie.
Instanța de apel a remarcat că concluzia expertului Ion Miron,
licența nr.091021 din 11 octombrie 2021, cu privire la evaluarea prejudiciului
material cauzat lui Onos Grigore, în lipsa altor probe, nu este suficientă pentru
a reține suma prejudiciului material pretins în valoare de 27 027 de lei.
Drept consecință, instanța de apel a concluzionat că prejudiciul
material cauzat de Curjos Valeriu lui Onos Grigore este confirmată în partea
distrugerii butucilor de viță de vie de soi ”Zaiber” în număr de 594 de bucăți,
ceea ce constituie suma de 11 880 de lei, care se impune a fi încasată din
contul lui Curjos Valeriu, în rest, prejudiciul material invocat de reclamant în
sumă de 15 147 de lei, este unul nejustificat prin probe pertinente și
concludente.
Cât privește Raportul de expertiză judiciară nr.5/22 din 10 mai
2022 întocmit de Biroul individual de expertiză judiciară ”Cara Ecaterina”,
instanța de apel a concluzionat că prima instanță întemeiat a respins această
probă, întrucât expertul are dreptul de a efectua expertize judiciare contabile,
economice și economice-inginerești, fiind alte domenii decât expertiza pentru
evaluarea prejudiciului. Mai mult ca atât, în partea descriptivă a Raportului de
expertiză judiciară se indică că „au efectuat expertiza judiciară contabilă-
economică, în comise asupra materialelor ce țin de evaluarea pretinsei pagube
cauzat cetățeanului Onos Grigore, parvenite la 05 mai 2022 de la Curjos
Valeriu, reprezentat de avocatului Todorov Maxim...”, efectuarea unei
asemenea expertize judiciare urma să fie dispusă de către instanța de judecată
cu concursul ambelor părți, însă reieșind din obiectul acțiunii, de recuperare a
prejudiciului material cauzat prin defrișarea buturilor de viță-de-vie, nu este
necesară o expertiză contabilă-economică, în comisie, pentru stabilirea
6
prejudiciului material, or, la caz, reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea în
baza unor documente de evidență contabilă pentru stabilirea prejudiciului.
Luând în considerare raționamentele descrise, instanța de apel a
constatat temei pentru intervenirea în soluția primei instanțe, în partea
încasării prejudiciului material, prin micșorarea cuantumului despăgubirii
materiale încasate din contul pârâtului Curjos Valeriu în beneficiul
reclamantului Onos Grigore de la 27 027 de lei până la 11 880 de lei.
Au fost considerate neîntemeiate argumentele apelanților în
sensul atragerii în proces, conform art.62 CPC, a tractoristului care a prelucrat
nemijlocit terenul ce aparține lui Onos Grigore, or, în instanța de fond dânșii
nu au fost lipsiți de posibilitatea de a înainta asemenea demers, deși în proces
GȚ „Curjos Valeriu” a fost atrasă ca intervenient accesoriu, anume la
demersul avocatului. Respectiv, în opinia instanței de apel acest argument este
înaintat pentru a crea formal, temei de casare a hotărârii judecătorești. Afară
de aceasta, în instanța de apel, Curjos Valeriu a menționat că a luat asupra sa
întreaga situație pentru a nu crea probleme tractoristului.
Având în vedere că pretențiile de bază din acțiunea înaintată au
fost admise parțial, instanța de apel a considerat necesar de a reduce
proporțional și cheltuielile de judecată încasate pentru taxa de stat de la 811
lei până la 356,40 lei și pentru efectuarea expertizei de la 2000 de lei până la
1000 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 22 februarie 2024, Curjos Valeriu și Gospodăria Țărănească
„Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov Maxim, au declarat recurs,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 12 octombrie
2023 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 10 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de
respingere integrală a acțiunii depuse de Onos Grigore.
SOLICITĂRILE RECURENȚILOR:
În susținerea recursului, Curjos Valeriu și Gospodăria
Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov Maxim, au
invocat că instanța de apel, precum și instanța de fond, la soluționarea
prezentei cauze, a dat apreciere vădit nerezonabilă probelor prezentate de
părți.
Recurenții indică că nu este clar din conținutul căror
circumstanțe instanța de fond a ajuns la concluzia potrivit căreia Onos
Grigore este proprietarul terenului plantat cu viță de vie. Or, potrivit probelor
anexate la materialele cauzei, terenul pe care se pretinde că este plantată viță
de vie, potrivit certificatului cadastral și contractului de donație nr.***** din
18.03.2014, are destinația „teren pentru construcții". Respectiv, despre care
7
plantație de viță de vie poate fi vorba în situația în care terenul în litigiu are
o destinație pentru „construcții”.
În cadrul examinării cauzei în instanța de fond, a fost dispusă
efectuarea unei expertize judiciare, iar potrivit Raportului de expertiză
judiciară contabilă-economică în comisie nr.5/22 din 10.05.2022, expertul a
indicat destul de clar că la materialele cauzei civile nu au fost anexate
documente care confirmă că proprietarul terenului cu suprafața de ***** ha,
înscris în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral *****, destinația fiind
indicată „teren pentru construcții” a admis careva cheltuieli ce țin de
cultivarea plantației de viță-de-vie și îngrijirea plantațiilor pe parcursul
perioadei 18.03.2014 - 26.06.2020. Mai indică expertul faptul că, reieșind
din recomandările colaboratorilor catedrei de viticultură a Universității
Agrare de Stat din Moldova expuse în Ghidul pentru producătorii de struguri,
plantarea viței de vie începe întotdeauna cu pregătirea terenului care constă
în eliminarea vegetației lemnoase — arbori, arbuști, butuci, cât și eliminarea
denivelărilor de teren, după care se efectuează marcarea locului pe care îl va
ocupa fiecare butaș pe teren, săparea gropilor, plantarea butașilor, udare,
fertilizare. Iar după plantare în fiecare an urma să fie îndeplinite lucrări
agricole pentru întreținerea vitei de vie în corespundere cu Calendarul
complet al lucrărilor de plantare și întreținere la vița de vie, anexat la
materialele Raportului de expertiză.
La fel, pe terenul respectiv în perioada 18.03.2014 - momentul
dobândirii dreptului de proprietate de către Onos Grigore, și 26.06.2020 -
data adresării către primarul satului ***** pentru stabilirea hotarului, Onos
Grigore nu a îndeplinit lucrări agricole de plantare sau îngrijire a viței de vie,
fapt ce se confirmă prin cererea depusă de Onos Grigore către primarul
satului *****, prin care a solicitat măsurarea terenului său cu delimitarea
hotarului.
La caz, nu se atestă existența a unei plantații de viță de vie
roditoare pe terenul litigios, în situația în care proprietarul acestuia elementar
nu cunoștea cu certitudine hotarele terenului său.
Pe lângă acestea, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în
calitate de martor, primarul satului ******, *****, a indicat că terenul în
cauză are destinație pentru construcție, iar din anul 2017 acesta era o
„pârloagă” fără a fi prelucrat de către cineva, fapt ce atestă că Onos Grigore
nu a efectuat nicio plantație de viță-de-vie pe terenul în litigiu, iar pretențiile
sale de încasare a pretinsului prejudiciu material cauzat, sunt absolut
neîntemeiate.
Afară de aceasta, în raportul de evaluare au fost indicate
cheltuielile de prelucrare a terenului, prețul de piață a butașilor de soiul
„Zaiber”, prețul pentru plantarea acestora, prețul de piață mediu a unui kg de
struguri de acest soi, cantitatea normativă totală de prelucrare manuală,
costul unei ore de muncă, ș.a., însă instanța nu s-a expus asupra faptului că
în concluzia expertului Ion Miron este determinată pretinsa pagubă fără a fi
8
luată în considerare și fără a fi aplicat coeficientul de uzură a butașilor de
viță-de-vie, după cum prevede Regulamentul privind evidența și calcularea
amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.704 din 27.12.2019.
La fel, nu s-a ținut cont că potrivit concluziei expertului Miron
Ion pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului Onos Grigore a fost calculat
reieșind din crearea și îngrijirea unei plantații de viță de vie cu suprafața de
***** ha, ceea ce depășește suprafața terenului deținut de Onos Grigore,
iar la determinarea venitului ratat, expertul nominalizat nu a dedus
cheltuielilor legate de prelucrarea terenului și altele.
Nu este clar nici faptul cum a fost determinată suprafața de 80%,
care se pretinde a fi defrișată de Curjos Valeriu, or, potrivit răspunsului
nr.123 din 07.07.2020, Primăria sat. ***** la moment aproximativ 20% din
terenul în litigiu mai este cultivat cu viță de vie. Chiar și dacă Curjos
Valeriu ar fi prelucrat 80% din terenul în cauză, nu este clar în baza căror
probe instanța a ajuns la concluzia că toată suprafața respectivă era plantată
cu viță de vie, or, în acest sens Onos Grigore nu a prezentat nicio probă care
ar justifica faptul că pe terenul, cu destinație pentru construcții, a plantat
butași de viță de vie.
Recurenții consideră că la caz, în pofida faptului că la
materialele cauzei există două Rapoarte de expertiză în care sunt expuse
concluzii total diferite referitoare la existența și cuantumul pretinsului
prejudiciu material cauzat reclamantului Onos Grigore, totuși instanțele de
judecată ierarhic inferioare referitor la Raportul de expertiză judiciară
contabilă-economică în comisie nr.5/22 din 10.05.2022, s-a limitat în a
indica doar faptul că acesta nu poate fi reținut drept probă pertinentă, din
motiv că expertul deține competențe din alte domenii, având specialitatea de
expertiză economică.
Nu este clar în baza căror prevederi legale instanțele de judecată
au concluzionat că expertul are competențe din alt domeniu decât cel în care
a efectuat expertiza, în situația în care Nomenclatorul expertizelor judiciare,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.195 din 24 martie 2017, cert stabilește
ce se subînțelege prin expertiza contabilă și economică, la care instanțele
nici nu au făcut referire, ceea ce denotă caracterul superficial al examinării
cauzei. Or, hotărârea judecătorească nu se poate baza pe presupuneri,
instanța de judecată fiind obligată să se expună în privința tuturor
argumentelor invocate de părți și să cerceteze în ansamblu toate probele
anexate la materialele cauzei.
Totodată, fiind audiat în calitate de martor, primarul satului sat.
*****, *****, a confirmat că terenul ce aparține lui Onos Grigore de mai
mulți ani era abandonat, crescut cu iarbă, necultivat, și plantație viță de vie,
din cauza ierbii înalte, nici nu se observa, cu toate acestea instanțele nu au
dat apreciere probei respective, lăsând-o fără examinare.
9
Subsecvent, în cadrul instanței de fond, GȚ „Curjos Valeriu
Tudor” a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, întrucât
terenul în litigiu a fost prelucrat de către această gospodărie țărănească, dar
nu personal de către Curjos Valeriu, care este o persoană cu dizabilități care
nu poate conduce de sine stătător un tractor, la caz, terenul vizat a fost
prelucrat de către o altă persoană, care nu a fost atrasă în proces. În acest
context, instanța urma să pună în discuție conform art.62 CPC coparticiparea
procesuală obligatorie, fapt ignorat de către instanțele de judecat.
În drept, Curjos Valeriu și Gospodăria Țărănească „Curjos
Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov Maxim, și-au întemeiat recursul pe
prevederile art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se
bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
La 30 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului Onos Grigore copia recursului depus de Curjos Valeriu și
Gospodăria Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov
Maxim, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței în
termenul stabilit, sub sancțiunea decăderii din acest drept, cu toate acestea
intimatul nu și-a valorificat acest drept procesual.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
stipulează că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare de la 01 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246
din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a
optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost
declarat la 22 februarie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor
operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului.
Articolul 432 din Codului de procedură civilă (în redacția Legii
nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) prevede că:
10
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e)
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Articolul 433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) indică că:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) menționează
că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Curtea de Apel
Cahul a pronunțat decizia la 12 octombrie 2023, în ședință publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale (motivată) a
instanței de apel a fost expediată în adresa lui Curjos Valeriu, GȚ „Curjos
Valeriu Tudor” și avocatului Todorov Maxim, la 15 decembrie 2023, însă nu
se atestă date când a fost recepționată de către ultimii (f.d.196).
Astfel, recursul declarat la 22 februarie 2024 de către Curjos
Valeriu și GȚ „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentanți de avocatul Todorov
Maxim, a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut de art.434 alin.(1)
CPC.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
11
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii
în vigoare la data declarării recursului.
Completul de judecată remarcă că articolul 442 alin.(1) din Codul
de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii
atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite
instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate
în recurs.
Din analiza recursului declarat de Curjos Valeriu și GȚ „Curjos
Valeriu Tudor”, reprezentanți de avocatul Todorov Maxim, rezultă că drept
temei de declararea a recursului a fost invocat în esență prevederile art.432
alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din
31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), potrivit cărora recursul este admis
dacă hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de
procedură civilă, recurenții susțin că decizia instanței de apel este arbitrară și
bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor
lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre
arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită
în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din
art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de
sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §
62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,
în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea
Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a
dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021,
, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie
judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare
de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată
și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire
la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
12
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din
practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu
aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt
bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență,
la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art.307 din Codul penal). …”. Iar, în nota de
subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai
multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate
arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de
subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple
de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o
cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară
circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei
contradicții (Dulaurans v. France, 2000, §38); Refuzul judecătorilor, fără
vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un
raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (Tel
v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de
fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii)
fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care
prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia
and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că
„la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu
bună știință contrar legii (în contextul art.307 din Codul penal)”. Rezultă că
în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme
legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio
discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului
prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.
Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu
bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor
asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce
contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de
instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce
nu aplică acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit
13
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră
că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea Europeană a
notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o
„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care
nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să
perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu se constată în mod univoc vreun
argument care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței,
precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate,
raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului.
Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este
necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se
bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit
nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe
această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru
soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurenților obligația să convingă
instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
În speță, recurenții Curjos Valeriu și GȚ „Curjos Valeriu Tudor”,
reprezentanți de avocatul Todorov Maxim, au indicat drept temei a recursului
faptul că instanțele inferioare ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele
din dosar. Cu toate acestea, Completul de judecată nu a stabilit că probele au
fost apreciate arbitrar sau irațional de către instanța de apel. Prin urmare, acest
temei de recurs este vădit neîntemeiat.
Completul nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi atât
„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă
fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine argumentate
separat.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
14
de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită
unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de
recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Curjos Valeriu și
GȚ „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentanți de avocatul Todorov Maxim, este
unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și de
drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și apreciate
corespunzător de instanța de apel.
La caz, lipsește aparența unei încălcări a dreptului recurenților
Curjos Valeriu și GȚ „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentanți de avocatul
Todorov Maxim, la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
De fapt, motivele recursului se referă la dezacordul recurenților
cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Cahul și nu relevă interpretarea
contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că recursul depus de Curjos Valeriu și GȚ „Curjos Valeriu Tudor”,
reprezentanți de avocatul Todorov Maxim, conține în esență obiecții de fapt
și de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost analizate de
către Curtea de Apel Cahul, fiind apreciate pe o cercetare multiaspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie
să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor
critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un
text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument.
Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,
fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel,
15
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria
A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Curjos Valeriu și
GȚ „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentanți de avocatul Todorov Maxim, este
vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură
civilă, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Curjos Valeriu și Gospodăria
Țărănească „Curjos Valeriu Tudor”, reprezentați de Todorov Maxim.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
16