2r-26/26 — încasarea despăgubirilor, repararea prejudiciului moral

La 20 martie 2024, Dumitru Stefîrța și Elena Ștefîrța, în nume propriu și în interesele copiilor minori, xxxxx au depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,System Capital Management” și Societății cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată ,,Fly One”, Autoritatea Aeronautică Civilă și Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor cu privire la încasarea despăgubirilor, repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 6 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a acțiunea a fost admisă.

La 7 august 2025, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur”, reprezentată de avocatul stagiar Valentin Vatavu, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acesteia, casarea hotărârii menționate și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 8 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea Societății cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur”, reprezentată de avocatul stagiar Valentin Vatavu, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit apelul declarat împotriva hotărârii din 6 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 20 noiembrie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 8 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitînd admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi decizii de repunere în termen a cererii de apel și restituirea cauzei la rejudecare, pentru judecarea în fond a apelului.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că încheierea instanței de apel este arbitrară, neîntemeiată și ilegală, fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 276⁴ alin. (3) din Codul de procedură civilă. 1

Recurentul a menționat că prezenta cauză a fost examinată în procedura cererilor cu valoare redusă, în condițiile Capitolului XXI¹ din Codul de procedură civilă, procedură scrisă, fără citarea părților, astfel încât nu a avut cunoștință de data pronunțării hotărârii instanței de fond și a fost în totalitate dependent de îndeplinirea de către instanță a obligației legale de comunicare.

Conform susținerilor recurentului, instanța de fond nu i-a comunicat hotărârea din 6 septembrie 2024, deși art. 276⁴ alin. (3) din Codul de procedură civilă, instituie obligația cumulativă ca hotărârea să fie atât publicată pe pagina web a instanței, cât și comunicată participanților la proces, inclusiv prin Programul integrat de gestionare a dosarelor.

În opinia recurentului, publicarea nu ține loc de comunicare, iar interpretarea instanței de apel, potrivit căreia simpla publicare ar fi suficientă, contravine textului clar al legii, substituind conjuncția „și” cu „sau”.

În continuare, a susținut că a luat cunoștință de hotărârea instanței de fond abia la 31 iulie 2025, la studierea materialelor dosarului, după recepționarea încheierii instanței de apel din 9 iulie 2025, iar imediat după aceasta a formulat apel, însoțit de cerere de repunere în termen, motivată prin necomunicarea hotărârii, omisiune imputabilă instanței de fond.

În aceste condiții, necomunicarea hotărârii constituie, în viziunea recurentului, „motiv temeinic” în sensul art. 116 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru repunerea în termen.

Totodată, recurentul a afirmat că instanța de fond a realizat un tratament discriminatoriu, întrucât hotărârea a fost comunicată tuturor celorlalți participanți la proces (reclamanților, celuilalt pârât și intervenienților accesorii), iar numai societății „Canonic Tur” nu i-a fost comunicată, încălcându-se principiul egalității părților prevăzut de art. 26 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

A opinat că, prin respingerea cererii de repunere în termen, Curtea de Apel a perpetuat această încălcare și a aplicat un formalism excesiv, contrar art. 6 § 1 CEDO, invocând jurisprudența CtEDO (Kreuz c. Poloniei, Zubac c. Croației ș.a.), potrivit căreia limitările de acces la instanță nu trebuie să afecteze însăși substanța dreptului și nu pot constitui bariere disproporționate în calea examinării cauzei pe fond. Or, sancționarea sa cu pierderea căii de atac pentru o omisiune imputabilă instanței de fond reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la o cale de atac efectivă, solicitând casarea încheierii recurată și repunerea în termenul de declarare a apelului.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 2763 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: 3 „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanței judecătorești și reclamantului o referință, precum și copii de pe înscrisurile necesare.”

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

În continuare, Completul de judecată stabilește că instanța de fond a examinat cauza civilă după procedura cererilor cu valoare redusă, reglementată potrivit capitolului XXI1 din Codul de procedură civilă.

În această cauză civilă, conform prevederilor art. 2763 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, judecătorul nu a considerat necesară citarea participanților.

Materialele cauzei civile atestă că instanța de fond a expediat încheierea de intentare a procesului împreună cu acțiunea și anexele la adresa recurentului - Societatea cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur”, indicată inclusiv în cererea de recurs, aceasta fiind recepționată, fapt contrasemnat pe avizul de recepție/livrare. 4

Succesiv, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 6 septembrie 2024, cauza fiind examinată în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă (f.d.78).

Rezultatul examinării cauzei și hotărârea din 6 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, au fost plasate pe site-ul oficial al instanței de judecată, la aceeași dată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, în condițiile speței respective, termenul de declarare a apelului este de 30 zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 6 septembrie 2024, în temeiul art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 7 septembrie 2024, ultima zi a termenului fiind 7 octombrie 2024.

Inițial, se menționează că în interiorul termenului respectiv, hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,System Capital Management”.

Curtea de apel a expediat participanților copia încheierii de primire a apelului (f.d. 117-118), prin intermediul poștei electronice, inclusiv recurentului, la 27 ianuarie 2025 (f.d.120).

Ulterior, la 19 martie 2025, instanța de apel prin decizie s-a expus asupra apelului respectiv (f.d.136-151). Iar, prin încheierea din 9 iulie 2025, Curtea de Apel Centru a respins ca neîntemeiată cererea Societății cu Răspundere Limitată ,,System Capital Management” cu privire la emiterea unei decizii suplimentare (f.d.164-170).

Cu toate acestea, deși Societatea cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur” a cunoscut despre examinarea prezentei cauze în ordine de apel, deoarece a recepționat încheierea instanței de apel de primire a apelului – paragraf. 38, aceasta a depus cererea de apel abia la 7 august 2025, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului (f.d.179).

Completul de judecată remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Cu referire la argumentul recurentului invocat în susținerea solicitării de repunere în termenul de declarare a apelului, precum că societatea recurentă nu a fost 5 înștiințată în mod legal despre dispozitivul hotărârii instanței de fond, Completul de judecată îl apreciază critic.

Or, societatea recurentă fiind în cunoștință de cauză de litigiul dat, iar la 27 ianuarie 2025, despre examinarea prezentei cauze în ordine de apel, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond abia la 7 august 2025.

În așa mod, Completul de judecată constată că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, just a respins solicitarea Societății cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur”, cu privire la repunerea în termenul de declarare a cererii de apel și a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 6 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Din aceste considerațiuni, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt declarative și lipsite de suport juridic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Canonic Tur” și a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,