2ra-1351/23 — cu privire la anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare, recunoasterea nulitătii ordinului, restabilirea în functie si încasarea salariului pentru absenta fortată de la munc
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare, recunoasterea nulitătii ordinului, restabilirea în functie si încasarea salariului pentru absenta fortată de la munc
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1351/23 — cu privire la anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare, recunoasterea nulitătii ordinului, restabilirea în functie si încasarea salariului pentru absenta fortată de la munc (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de avocatul Dorel Țurcan în
numele și interesele Ninei Demciuc,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nina
Demciuc împotriva Agenției Naționale pentru Sănătate Publică cu privire la
anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, recunoașterea
nulității ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă,
împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins cererea de apel depusă de Nina Demciuc și s-a menținut hotărârea din
14 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr. 2ra-1351/23
NR. PIGD 2-22134668-01-2ra-28082023)
Testarea integrității instituționale. Destituire din funcție ca urmare a testului negativ.
Argumentul reclamantei că a comis fapta ca urmare a instigării a rămas fără nici o
analiză.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Ojoga)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Mihaila, A. Braga)
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de avocatul Dorel Țurcan
în numele și interesele Ninei Demciuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, Judecători.
ÎN FAPT:
La 09 septembrie 2022, Nina Demciuc a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, prin care a
solicitat anularea ordinului nr.167 din 04 august 2022 cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare emis de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică
din cadrul Ministerului Sănătății RM; restabilirea în funcția de asistent medical
igienist secția control de stat în sănătate din cadrul Agenției Naționale pentru
Sănătate Publică, CSP Bălți; încasarea din contul pârâtului a salariului mediu
pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă începând cu data de 04
august 2022 și până în ziua repunerii în funcție.
În motivarea cererii a arătat că prin ordinul nr.167 din 04 august 2022
emis directorul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică din cadrul
Ministerului Sănătății RM i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară în formă de
concediere art.86 alin.(1) lit.k1) din Codul muncii, din funcția deținută, ordin
adus la cunoștință sub semnătură de către administrația CSP Bălți, la 23 august
2022, ora 15:00.
A notat că cu sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul nr.167 din 04
august 2022, deoarece a fost aplicată cu încălcarea legislației naționale în
vigoare, respectiv acesta urmează a fi anulat cu restabilirea drepturilor
încălcate, din următoarele considerente.
A comunicat că după cum reiese din conținutul ordinului nr.167 din 04
august 2022 ,,Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, la 29 noiembrie
2021 a Judecătoria Chișinău, sediul Centru, examinând în procedură specială
demersul nr.20/5658 din 01 septembrie 2021 înaintat de Centrul Național
Anticorupție privind aprecierea rezultatelor testelor de integritate profesională
efectuate în cadrul testării integrității instituționale a Agenției Naționale pentru
Sănătate Publică, a conchis că Nina Demciuc, asistent igienist la CSP Bălți,
prin comportamentul său a înregistrat un rezultat negativ, admițând încălcarea
prevederilor art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013
privind evaluarea integrității instituționale de neadmitere a manifestărilor de
corupție.
Subsecvent, a notat că instanța de judecată prin încheierea adoptată la
data de 29 noiembrie 2021 a constatat comiterea din partea Ninei Demciuc a
unor abateri disciplinare în perioada lunii iulie 2021.
A mai susținut că ordinul nr.167 din 04 august 2022 privind aplicarea
sancțiunii disciplinare a fost adoptat după expirarea termenului de 1 lună din
momentul constatării abaterii disciplinare prin încheierea din 29 noiembrie
1
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a expirat la 29 decembrie 2021, iar
termenul de 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare a expirat în ianuarie
2022.
În această ordine de idei, a indicat faptul că în perioada 18 iulie 2022 -
19 august 2022 s-a aflat în concediu medical (post COVID-19).
Respectiv, a considerat că ordinul nr.167 din 04 august 2022 de aplicare
a sancțiunii disciplinare a fost adoptat în perioada aflării sale în concediu
medical, fapt ce constituie un abuz și o încălcare gravă a legislației naționale și
internaționale în vigoare. Or, potrivit art. 86 alin. (2) din Codul muncii, nu se
admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în
concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în
concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în
perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și în perioada
detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.
La fel, a invocat că în conformitate cu pct. 3 din ordinul nr.167 din 04
august 2022 și prevederile art. 210 alin. (2) din Codul muncii, ordinul urma să-
i fie comunicat, sub semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data
emiterii.
În acest sens, a menționat că de facto, ordinul nr.167 din 04 august 2022
i-a fost adus la cunoștință Ninei Demciuc cu încălcarea termenului, adică, abia
la data de 23 august 2022, ora 15:00, iar după încheierea concediului medical
la 19 august 2022, necătând la existența ordinului de concediere, dânsa pe data
de 22-23 august 2022 a fost admisă la serviciu și și-a exercitat atribuțiile de
serviciu în regim obișnuit.
A mai relevat că prin acțiunile pârâtului i-au fost încălcate drepturile
garantate de Constituția Republicii Moldova și tratatele internaționale semnate
de către Republica Moldova, motiv din care a fost nevoită să se adreseze
instanței de judecată cu prezenta cerere în vederea restabilirii drepturilor
încălcate.
Ulterior, la 26 octombrie 2022, reclamanta Nina Demciuc a depus cerere
de completare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat suplimentar recunoașterea
nulității ordinului ANSA nr.2034 din 23 august 2022 cu privire la punerea în
aplicare a ordinului nr.167 din 04 august 2022.
În motivarea cererii de completare a acțiunii a indicat că relațiile de
muncă au încetat din momentul încetării contractului individual de muncă,
adică începând cu 04 august 2022 din momentul emiterii ordinului de
concediere nr.167. Respectiv, după încetarea relațiilor de muncă, angajatorul
nu mai putea și nu era în drept să emită acte, dispozitive, precum ordinul
nr.2034 din 23 august 2022, or, toate drepturile și obligațiile părților
contractuale se extind și produc efecte juridice pentru părți numai în perioada
acțiunii contractului individual de muncă și nici într-un caz după expirarea
relațiilor contractuale.
2
Mai mult ca atât, a invocat că ordinul nr.167 din 04 august 2022 i-a fost
adus la cunoștința reclamantei abia la 23 august 2022, fără aducerea la
cunoștință a ordinului nr.2034 din 23 august 2022, acesta fiindu-i expediat de
instanța de judecată pentru cunoștință și recepționat la 17 octombrie 2022.
La fel, a menționat că ordinul nr.2023 din 23 august 2022 nu conține
careva mențiune de anulare a ordinului nr.167 din 04 august 2022 care a fost
emis în perioada aflării reclamantei în concediu medical și este valabil la
moment, intrând în vigoare din momentul adoptării - 04 august 2022.
În acest context, a susținut că ordinul nr.2023 din 23 august 2022
contravine legii, având un caracter fictiv care a urmărit scopul legiferării
încălcărilor admise de angajator la adoptarea ordinului de concediere nr.167
din 04 august 2022.
În contextul celor enunțate a solicitat admiterea acțiunii, anularea
ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, recunoașterea nulității
ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de
la muncă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de
Nina Demciuc împotriva Agenției Naționale pentru Sănătate Publică cu privire
la anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare,
recunoașterea nulității ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului
pentru absența forțată de la muncă (f.d. 75; 80/84).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 noiembrie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d. 79), Nina
Demciuc a depus cerere de apel nemotivată, împotriva hotărârii din 14
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat
admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care cerințele acțiunii reclamantei să fie admise (f.d. 78), iar la 26
aprilie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d. 99/A) a depus motivarea
apelului (f.d. 95/99).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Nina Demciuc și s-a menținut hotărârea din 14 noiembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 110; 111/119).
În susținerea soluției, instanța de apel a notat că din criticele formulate
în cererea de apel și materialul probator a constatat că la 02 mai 2018 între
Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în calitate de angajator și Nina
Demciuc, în calitate de persoană fizică, a fost încheiat contractul individual de
muncă pe o durată nedeterminată, Nina Demciuc fiind angajată în calitate de
asistent medical igienist.(f.d. 39/40)
3
La fel, instanța de apel a stabilit că prin încheierea din 29 noiembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, s-a admis demersul din 01
septembrie 2021 înaintat de CNA privind aprecierea rezultatelor testelor de
integritate profesională efectuate în cadrul testării integrității instituționale a
ANSP. S-au apreciat rezultatele testului de integritate profesională ca: rezultat
negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea prevederilor art.
7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 – comportamentul
următorilor agenți publici din cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate
Publică: „[…] 1.4. Nina Demciuc.” (f.d. 33-38)
În această ordine de idei, instanța de apel a notat că la 29 iunie 2022,
Agenției Naționale pentru Sănătate Publică i-a fost înaintat Raportul Centrului
Național Anticorupție privind rezultatele evaluării integrității instituționale și
înregistrările audio/video a testării integrității profesionale, precum și
încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru (f.d. 32
verso).
Prin Ordinul nr. 167 din 04 august 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare, emis de către ANSP, pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de
art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrității instituționale, pct. 9 lit. a) și d) din Contractul individual de muncă,
admiterea acțiunilor de corupție, Nina Demciuc, asistent medical igienist la
CSP Bălți, s-a concediat din funcția deținută. (f.d. 43/44)
Potrivit procesului-verbal din 04 august 2022 de constatare a prezenței
Ninei Demciuc la serviciu, s-a constatat că ultima a revenit la serviciu la data
de 04 august 2022, după concediu medical. Dumneaei a prezentat certificatul
medical șefului CSP Bălți, fapt despre care a fost anunțată administrația
instituției pentru a emite ordinul de concediere. În jurul orei 10.00 din aceiași
zi, Nina Demciuc s-a simțit rău și s-a adresat după asistență medicală la UPU,
IMSP SC Bălți, ulterior a anunțat administrația CSP Bălți, că a fost internată în
IMSP SC Bălți (f.d. 46).
Prin Ordinul nr.2034 din 23 august 2022 cu privire la punerea în aplicare
a ordinului nr.167 din 04 august 2022, s-a constatat revenirea la serviciu a Ninei
Demciuc, asistent medical igienist, secția control de stat în sănătate, CSP Bălți,
la data de 22 august 2022 (f.d. 45).
A mai reținut, instanța de apel că în susținerea poziției sale, apelanta a
susținut că nu s-a aflat la serviciu la 04 august 2022 ci doar a prezentat
certificatul medical pentru perioada absentării din 31 iulie 2022 până la 03
august 2022 și respectiv ordinul nr. 167 din 04 august 2022 cu privire la
aplicarea sancțiunii disciplinare – concedierea a fost emis în perioada aflării
acesteia în concediu medical și constituie un abuz și încălcare a legislației
naționale.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a respins ca neîntemeiat
argumentul respectiv, or, din probatoriul administrat la materialele cauzei se
atestă cu certitudine faptul că, Nina Demciuc s-a aflat în concediu de boală în
4
perioada din 31 iulie 2022 până la 03 august 2022, apoi din 04 august 2022
până la 14 august 2022 (f.d. 10, 11)
Totodată, referitor la alegațiile apelantei precum că, la emiterea ordinului
de concediere, angajatorul a încălcat termenul de 1 lună prevăzut de art. 209
alin. (1) din Codul muncii, instanța de apel a relevat că potrivit art. 21 alin. (1)
din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității
instituționale, sancțiunile disciplinare ca urmare a rezultatului negativ al
testului de integritate profesională, inclusiv eliberarea din funcție a agentului
public testat, se aplică conform legislației ce reglementează activitatea entității
publice în care agentul public își desfășoară activitatea. Termenul de prescripție
pentru tragerea la răspundere disciplinară curge din momentul primirii de către
entitatea publică a raportului privind rezultatele evaluării integrității
instituționale. Iar, potrivit art. 209 alin. (1) din Codul muncii, sancțiunea
disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare,
dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul
aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în
concediul medical.
În sensul normelor enunțate, instanța de apel a constatat că Raportul
privind rezultatele evaluării integrității instituționale prevăzut de art. 21 alin.
(1) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013, a fost adus la cunoștința Agenției
Naționale pentru Sănătate Publică prin scrisoarea nr. 2117 din 29 iunie 2022,
fapt ce se confirmă prin ștampila cu numărul de intrare aplicată pe scrisoarea
respectivă, anexată la materialele cauzei (f.d. 32).
La fel, instanța de apel a stabilit că, potrivit ordinului nr.2034 din 23
august 2022 cu privire la punerea în aplicare a ordinului nr. 167 din 04 august
2022, s-a constatat revenirea la serviciu a Ninei Demciuc, asistent medical
igienist, secția control de stat în sănătate, Centrul de Sănătate Publică Bălți, la
data de 22 august 2022 și s-a dispus punerea în aplicare a ordinului nr. 167 din
04 august 2022 din data de 23 august 2022 (f.d. 45).
Astfel, în această ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de
a respinge argumentul apelantei precum că, instanța de fond nu a ținut cont de
faptul că Nina Demciuc are calitatea de membru de sindicat, motiv din care
soluția instanței de fond este una eronată. Or, potrivit art. 87 alin. (1) din Codul
muncii, la concedierea salariaților membri de sindicat, angajatorul solicită în
prealabil opinia consultativă a organului sindical din unitate, prin notificarea
organului respectiv. Totodată, în conformitate cu art. 122 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin
anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace
probante.
Astfel, la caz, instanța de apel a relevat că judecarea cauzei în apel
constituie o continuitate a procedurii de judecare în instanța de fond, iar, art.365
alin. (1) lit. e) și art. 373 alin (2) din Codul de procedură civilă, reglementează
dreptul părților litigante, să administreze la materialele cauzei probe
adăugătoare în susținerea cererii de apel.
5
În acest context, instanța de apel a conchis că apelanta Nina Demciuc,
atât la etapa examinării cauzei în instanța de fond, cât și la etapa examinării
cauzei în apel, deși a invocat drept argument că este membru de sindicat, nu a
prezentat probe pertinente întru confirmarea acestui fapt, motiv din care, acest
argument urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În concluzie, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a
examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine caracterul
raportului juridic litigios, circumstanțele de fapt ale cauzei și legea materială ce
guvernează situația, adoptând o hotărâre întemeiată și conformă legii, or, just
s-a constatat că cerințele reclamantei Nina Demciuc privind anularea ordinului
de concediere, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada
absenței forțate de la serviciu, sunt irelevante, aceasta neprezentând nici o probă
întru susținerea argumentelor și declarațiilor sale, obligație stipulată expres la
prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 28 august 2023, avocatul Țurcan Dorel, acționând în interesele Ninei
Demciuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă
acțiunea.
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate
pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond cât și în instanța de apel,
suplimentar invocându-se că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea
pricinii, au apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces,
fără o oferi o apreciere a argumentelor invocate de reclamantă/apelantă, iar
aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a litigiului,
ceea ce, în temeiul art.432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) din Codul de procedură
civilă, servește drept temei de declarare a recursului.
ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului
poștal, a expediat în adresa intimatei Agenția Națională pentru Sănătate
Publică, copia recursului declarat de avocatul Dorel Țurcan în numele și
interesele Ninei Demciuc, împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 138).
Prin referința depusă la 31 mai 2024, Agenția Națională pentru Sănătate
Publică a solicitat respingerea recursului declarat de avocatul Dorel Țurcan în
numele și interesele Ninei Demciuc, împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, ca fiind inadmisibil (f.d. 141/142).
6
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de
recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 07 iunie 2023 (f.d. 110).
Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc
nr.7619 (f.d. 120), rezultă că la 19 septembrie 2023, prin intermediul poștei
terestre, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa apelantei/recurentei Nina
Demciuc, copia deciziei integrale din 07 iunie 2023, însă, date privind
recepționarea acesteia la materialele cauzei nu se regăsesc.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de avocatul Dorel Țurcan în numele și interesele Ninei
Demciuc, împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 28
august 2023, anterior recepționari deciziei motivate, se consideră depus în
termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea
nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate
modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (1) și (3) din Legea nr. 246
din 31 iulie 2023 prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, art. V, pct.1–9, pct.11–16 și
art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.
Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de avocatul Dorel Țurcan în numele și interesele Ninei
Demciuc, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31
iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului, la caz, 28 august 2023.
Totodată, având în vedere că legea procedural civilă, care impune
obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la
proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale
7
noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va examina conform
procedurii de judecare a recursului în vigoare la data depunerii acestuia,
deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri cuprinde și procedura,
or, temeiurile nu pot fi separate de procedura de examinare și soluționare, ele
fiind un tot întreg organic. Astfel, la momentul examinării prezentului recurs,
prevederile legale relevante aveau următorul conținut:
Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea
Supremă de Justiție (introdus prin LP nr.224 din 31 iulie 2024, MO3161-
363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 24), stabilește că:
„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele
Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete
de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care
au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi
examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători
ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea
recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă, stipulează că:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute
la art.432.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților
la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e).
Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se
pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului reglementa că:
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o
lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
8
c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.”
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului reglementa că:
,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind
limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței
de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”
Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementa că:
,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art.432 alin.(5) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementa că:
,,(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art.238 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
,,(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate
problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină
circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei
și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un
răspuns afirmativ sau negativ.”
Art.240 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite,
caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea
acțiunii.
(3)Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.”
Art.241 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
,,(5) În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care
se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de
instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.”
Art.373 din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
9
(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de
apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”
Art.390 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Decizia instanței de apel trebuie să conțină:
e) motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă;
f) concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.
(2) În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie motivele
respingerii.”
Art. 86 alin.(1) lit.k1) din Codul Muncii, prevede că:
,,(1) Concedierea – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de
muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată – se admite pentru
următoarele motive:
k1) încălcarea obligației prevăzute la art.7 alin.(2) lit.a) din Legea nr.325 din 23 decembrie
2013 privind evaluarea integrității instituționale;”
Art.206 alin.(1), lit. d) din Codul Muncii, stabilește că:
,,(1) Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de
salariat următoarele sancțiuni disciplinare:
d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g)-r)).”
Art. 2 din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrității instituționale, prevede că:
„Evaluarea integrității instituționale se realizează în scopul: a) sporirii responsabilității
conducătorilor entităților publice și organelor de autoadministrare pentru dezvoltarea,
menținerea și consolidarea climatului de integritate profesională în cadrul entităților publice;
b) asigurării integrității profesionale a agenților publici, prevenirii și combaterii corupției în
cadrul entităților publice; c) identificării, evaluării și înlăturării riscurilor de corupție din
cadrul entităților publice; d) creșterii numărului de denunțuri privind manifestările de
corupție admise de către agenții publici.
Art. 4 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități instituționale,
în sensul acestei legi definește următoarele noțiuni:
„evaluarea integrități instituționale – proces de identificare a riscurilor de corupție în
cadrul entității publice cu ajutorul metodelor analitice și practice (testarea integrități
profesionale), de descriere a factorilor care determină riscurile identificate și consecințele
acestora, precum și de oferire a recomandărilor pentru diminuarea lor, desfășurat în
conformitate cu prevederile prezentei legi; test de integritate profesională – creare și aplicare
de către testor a unor situații virtuale, simulate, similare celor din activitatea de serviciu,
materializate prin operațiuni disimulate, condiționate de activitatea și comportamentul
agentului public testat, în vederea urmăririi pasive și stabilirii reacției și a conduitei acestuia,
determinând astfel gradul de afectare a climatului de integritate instituțională și riscurile de
corupție în cadrul entității publice în procesul evaluării integrități instituționale; testarea
integrități profesionale – totalitate a proceselor aferente desfășurării testului de integritate
profesională, etapă a evaluării integrități instituționale; testor – angajat al Centrului Național
Anticorupție sau al Serviciului de Informații și Securitate abilitat, în temeiul prezentei legi
sau al legii speciale, cu atribuții și competențe de aplicare a testelor de integritate
profesională.”
10
Art. 6 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități instituționale,
prevede că:
„(1) Subiecți ai evaluării integrități instituționale sunt entitățile publice, organele de
autoadministrare, agenții publici, Centrul Național Anticorupție și Serviciul de Informații și
Securitate. (2) Evaluarea integrități instituționale se efectuează în privința entităților publice
și prevede posibilitatea aplicării testelor de integritate profesională agenților publici. (3)
Evaluarea integrități instituționale și testele de integritate profesională sunt realizate de către
Centrul Național Anticorupție și Serviciul de Informații și Securitate.”
Art. 7 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități instituționale
(în redacția legii la data apariției litigiului) statuează că:
„(1) Agenții publici au dreptul: a) de a fi informați despre cerințele specifice de integritate
profesională pentru activitatea agenților publici în cadrul entității publice, precum și despre
sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru nerespectarea lor, în conformitate cu
prevederile art.5; b) de a fi informați cu privire la planul de integritate, adoptat în urma
anunțării rezultatelor evaluării integrități instituționale; c) de a fi informați cu privire la
testele de integritate profesională realizate în privința lor; d) de a contesta, în ordinea
contenciosului administrativ, în instanța de judecată aplicarea testului de integritate
profesională realizat în privința sa. (2) Agenții publici au obligația: a) să nu admită
manifestări de corupție; b) să denunțe imediat organelor competente orice tentativă de a fi
implicați în acțiunile prevăzute la lit.a); c) să denunțe imediat influențele necorespunzătoare,
să declare cadourile și conflictul de interese în conformitate cu legislația; d) să cunoască și
să respecte obligațiile ce le revin conform politicilor anticorupție naționale și sectoriale
prevăzute la art.5; e) să respecte cerințele specifice de integritate profesională pentru
activitatea agenților publici în cadrul entității publice, care i-au fost aduse la cunoștință; f)
să îndeplinească măsurile incluse în planul de integritate adoptat în urma evaluării integrități
instituționale.”
Art. 11 alin. (1) din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități
instituționale, indică că:
„(1) În cazul aprecierii comportamentului agentului public ca rezultat negativ al testului
de integritate profesională, agenții publici testați poartă doar răspundere disciplinară, în
funcție de gravitatea abaterilor constatate și în conformitate cu legislația care reglementează
activitatea entităților publice respective, cu respectarea prevederilor art.21.”
Art. 21 alin. (1) din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități
instituționale, învederează că:
„(1) Sancțiunile disciplinare ca urmare a rezultatului negativ al testului de integritate
profesională, inclusiv eliberarea din funcție a agentului public testat, se aplică conform
legislației ce reglementează activitatea entității publice în care agentul public își desfășoară
activitatea. Termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară curge din
momentul primirii de către entitatea publică a raportului privind rezultatele evaluării
integrități instituționale.”
Art.3437 alin. (1) din Codul de procedura civilă (în vigoare la data
testării), statua că:
„(1) Judecătorul se expune prin încheiere cu privire la autorizarea deciziei de inițiere a
testării integrități profesionale în cadrul evaluării integrități instituționale, luată de către
instituția care evaluează integritatea instituțională, în termenele și condițiile prevăzute de
Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrități instituționale.”
11
Art. 3438 alin. (1)-(2), alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare
la data testării), reglementa că:
„(1) Judecătorul care a autorizat decizia de inițiere a testării integrități profesionale
verifică materialele obținute în cadrul testelor de integritate profesională, iar dacă acesta se
află în imposibilitate, verificarea este efectuată de către un alt judecător din cadrul aceleiași
instanțe.
(2) Judecătorul examinează respectarea de către testor a deciziei motivate de inițiere a
testării, confirmă sau modifică propunerea instituției care evaluează integritatea
instituțională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat și constată,
prin încheiere, rezultatele testării integrități profesionale în conformitate cu prevederile Legii
nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrități instituționale.
(4) Încheierea prin care instanța apreciază rezultatele testării integrități profesionale sau
dispune restituirea/recuperarea bunurilor primite de către agentul public testat sau a
contravalorii acestora poate fi atacată cu recurs de către instituția care evaluează integritatea
instituțională.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că
reținând prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă, enunțat la pct. 54
din prezenta încheiere, a decis examinarea cererilor de recurs fără înștiințarea
participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții
Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele
expuse în cererea de recurs precum și în referință au fost formulate cu suficientă
precizie pentru a permite instanței examinarea acestuia.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând recursul
admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei instanței de apel
și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de
judecată, din motivele ce succed.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată prin încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru, s-a admis demersul din 01 septembrie 2021 înaintat de
CNA privind aprecierea rezultatelor testelor de integritate profesională
efectuate în cadrul testării integrității instituționale a Agenției Naționale pentru
Sănătatea Publică. S-au apreciat rezultatele testului de integritate profesională
ca: rezultat negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea
prevederilor art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 –
comportamentul următorilor agenți publici din cadrul Agenției Naționale
pentru Sănătate Publică: „[…] 1.4. Nina Demciuc.” (f.d. 33/38)
În cadrul testului, Nina Demciuc a înregistrat rezultat negativ al testului
de integritate profesională, încălcând prevederile art. 7 alin. (2) lit. a) de
neadmitere a manifestărilor de corupție. Obiectivele testării integrității
profesionale au constituit stabilirea respectării de către agentul public a
obligațiilor prevăzute de art. alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 325 din 23.12.2013
12
privind evaluarea integrității instituționale de neadmitere a manifestărilor de
corupție; de denunțare imediată organelor competente a oricărei tentative de a
fi implicați în manifestări de corupție; de denunțare imediată a influențelor
necorespunzătoare, de declarare a cadourilor și conflictului de interese în
conformitate cu legislația în vigoare. Pentru atingerea obiectivelor, în cadrul
testării au fost planificate activități prin care au fost create situații virtuale,
simulate, similare celor din activitatea de serviciu ale agentului public,
condiționate de activitate comportamentului lui, în vederea urmăriri pasive și
stabilirii reacției și a conduitei persoanei testate.
La 29 iunie 2022, Agenția Națională pentru Sănătate Publică i-a fost
înaintat Raportul Centrului Național Anticorupție privind rezultatele evaluării
integrității instituționale și înregistrările audio/video a testării integrității
profesionale, precum și încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru (f.d. 32/32verso).
Prin Ordinul nr. 167 din 04 august 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare, emis de ANSP, pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 7
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrității instituționale, pct. 9 lit. a) și d) din Contractul individual de muncă,
admiterea acțiunilor de corupție, Nina Demciuc, asistent medical igienist la
CSP Bălți, s-a concediat din funcția deținută (f.d. 43-44).
Nefiind de acord cu actului administrativ emis, la 09 septembrie 2022,
Nina Demciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției
Naționale pentru Sănătate Publică, prin care a solicitat anularea ordinului
nr.167 din 04 august 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare emis de
către Agenția Națională pentru Sănătate Publică din cadrul Ministerului
Sănătății RM, restabilirea în funcția de asistent medical igienist secția control
de stat în sănătate din cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, CSP
Bălți, încasarea din contul pârâtului a salariului mediu pentru perioada de
absență forțată de la locul de muncă începând cu data de 04 august 2022 și până
în ziua repunerii în funcție.
Ulterior, la 26 octombrie 2022, reclamanta Nina Demciuc a depus cerere
de completare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat suplimentar recunoașterea
nulității ordinului ANSA nr.2034 din 23 august 2022 cu privire la punerea în
aplicare a ordinului nr.167 din 04 august 2022.
Fiind investită cu soluționarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău,
sediul Centru, prin hotărârea din 14 noiembrie 2022 a respins ca neîntemeiată
cererea de chemare în judecată depusă de Nina Demciuc împotriva Agenției
Naționale pentru Sănătate Publică cu privire la anularea ordinului cu privire la
aplicarea sancțiunii disciplinare, recunoașterea nulității ordinului, restabilirea
în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă (f.d. 75).
Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii
instanței de fond, prin decizia din 07 iunie 2023, a respins cererea de apel
depusă de Nina Demciuc și a menținut hotărârea din 14 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 110).
13
Instanțele au reținut că aceste fapte constituie abateri grave de la
obligațiile funcționarului public prevăzute de lege, incompatibile cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu. S-a constatat încălcarea art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea
nr. 325/2013, care impun obligația de a nu admite manifestări de corupție,
precum și prevederile pct. 9 lit. a) și d) din Contractul individual de muncă,
care prevedea că: ,,Salariatul este obligat: să-și îndeplinească conștiincios
obligațiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă; să respecte
disciplina muncii;”
În conjunctura enunțată, instanțele ierarhic inferioare au ajuns la
concluzia că conducerea Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, întemeiat
a emis ordinul nr.167 din 04 august 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare Ninei Demciuc, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară
în formă de concediere art.86 alin. (1) lit.k1) din Codul muncii, din funcția
deținută.
Suplimentar, instanța de apel a considerat că instanța de fond a examinat
pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine caracterul raportului juridic
litigios, circumstanțele de fapt ale cauzei și legea materială ce guvernează
situația, adoptând o hotărâre întemeiată și conformă legii, or, just s-a constatat
că cerințele reclamantului Nina Demciuc privind anularea ordinului de
concediere, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada
absenței forțate de la serviciu, sunt irelevante, aceasta neprezentând nici o probă
întru susținerea argumentelor și declarațiilor sale, obligație stipulată expres la
prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Apreciind cele enunțate mai sus, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că instanțele inferioare, deși au concluzionat că
Agenția Națională pentru Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății
RM ar fi respectat procedura legală, însă, nu au analizat dacă situația simulată
reflecta atitudinea reală a recurentei sau dacă aceasta a fost indusă nejustificat,
ceea ce putea afecta temeinicia constatării culpei disciplinare. Concluziile lor
privind legalitatea ordinului contestat sunt, astfel, pripite și insuficient
motivate.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că procedurile împotriva reclamantei/recurentei nu au implicat o evaluare
a atitudinii și comportamentului său în timpul unei situații create artificial, deși
concepute pentru a reproduce evenimente care s-ar putea produce în mod tipic
în activitățile sale profesionale. Este evident că o astfel de evaluare trebuia să
includă întrebarea dacă comportamentul observat trăda o atitudine
incompatibilă cu cerințele profesionale sau dacă a fost indus în mod nejustificat
și, prin urmare, o bază nesigură pentru constatarea unei culpe disciplinare, adică
urma instanța să verifice în mod explicit dacă comportamentul agentului a fost
unul pasiv sau activ, a existat sau nu o provocare în ceea ce-l vizează. Instanță
nu a explicat modul în care a ajuns la concluzia cu privire la respingerea acestui
argument.
14
Cu adevărat, în jurisprudența sa CEDO (Sekmadienis Ltd. v. Lituania,
30 ianuarie 2018, § 65; Satakunnan Markkinaporssi Oy și Satamedia Oy v.
Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145) (DCC nr. 143 din 16 decembrie 2019, §§
26-27), a menționat că persoanele care exercită o activitate profesională trebuie
să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității lor și este de așteptat
ca acestea să-și asume riscurile inerente activității lor.
Este cert că, pentru a combate corupția autoritățile pot institui
mecanisme pentru a verifica respectarea regulilor etice, daca aceasta nu implică
răspundere penală (în speță Legea nr. 325/2013), totuși trebuie să existe garanții
împotriva abuzului, adică necesitatea planificării, documentării și evaluării
operațiunii, inclusiv dreptul persoanei de a contesta rezultatul în judecată, care
să verifice dacă comportamentul angajatului nu a fost determinat de provocare.
Or, analizând comportamentului reclamantei este decisivă sub aspectul
determinării dacă comportamentul agentului a fost unul pasiv sau activ, cu
scopul de a determina dacă angajatul a acționat desinestătător sau a comis fapta
deoarece a fost provocată, precum și dacă a avut posibilitatea procedurală
ulterioară să discute în justiție comportamentul agentului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că diferența
dintre provocarea penală și cea a integrității este că în cazul ultimei nu este
nevoie de întrunirea primei condiții din penal - deținerea informației
preliminare ca persoana poate fi implicată în fapte de corupție, însă este
necesară totuși întrunirea altor două condiții: comportamentul pasiv al
agentului și dreptul procedural ulterior de a discuta în justiție dacă angajatul a
acționat desinestătător sau a comis fapta deoarece a fost provocat.
Suplimentar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai
notează că spre deosebire de provocarea penală, nu este necesara informația
preliminară că persoana concretă este implicată în acțiuni ilicite. Testarea unui
grup de angajați, potrivit factorilor de risc este compatibilă cu standardele
CEDO.
Totuși, raportat la cazul dedus speței, instanțele naționale nu au analizat
în nici un mod comportamentul agentului, sub aspectul dacă acesta a fost activ
sau pasiv și dacă angajatul a avut posibilitatea să probeze în justiție că
comportamentul său a fost cauzat sau nu de o provocare, prima instanță
limitându-se doar la descrierea, fără nici o analiză, a imaginilor video, iar cea
de-a doua instanță, fără să facă trimitere la acestea, a conchis formal că
concedierea a fost legală, deoarece testarea a avut loc în condițiile Legii
nr.235/2013.
Verificând desfășurarea procedurii cu privire la examinarea cauzei
civile, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă ca fiind pripite
și declarative concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare că Agenția
Națională pentru Sănătate Publică a respectat toate procedurile legale la
cercetarea disciplinară a Ninei Demciuc, aplicarea sancțiunii disciplinare și
emiterea ordinului contestat, în acesta fiind descrise circumstanțele de fapt și
de drept care au dus la emiterea ordinului, menționând că actul contestat
15
corespunde cerințelor legale privind conținutul și forma actului administrativ,
motivarea și oportunitatea acestuia fiind relevată pe deplin, fapt care determină
legalitatea acestuia.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant
de menționat faptul că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, corupția
reprezintă un fenomen care subminează democrația și statul de drept, afectează
drepturile omului, prejudiciază economia și reduce calitatea vieții. Combaterea
corupției constituie, astfel, o componentă esențială a garantării statului de drept
și a fost declarată obiectiv național în multiple angajamente internaționale și
documente interne (HCC nr. 7 din 16 aprilie 2015, §§ 33–34; HCC nr. 32 din
5 decembrie 2017, § 53).
Pentru realizarea acestui obiectiv, legiuitorul a introdus în Codul de
procedură civilă Capitolul XXXIV², care reglementează procedura de
autorizare a testării integrității profesionale și de apreciere a rezultatului
testului.
Totodată, în sensul pct. 84-85 din Hotărârea Curții Constituționale nr.
37 din 07 decembrie 2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor
prevederi din articolul 3438 din Codul de procedură civilă (aprecierea
rezultatului testului de integritate profesională) (sesizarea nr. 41g/2021), Curtea
a stabilit că instanța de judecată care, eventual, va examina testul contestat va
trebui să contrapună, pe de o parte, probele aduse de agentul public testat
negativ și, pe de altă parte, rezultatele testului negativ constatate printr-o
încheiere judecătorească adoptată în baza articolelor 3438 din Codul de
procedură civilă și art. 17 alineatele (2), (3) și (4) din Legea nr. 325/2013
privind evaluarea integrității instituționale.
Totodată, Curtea a reținut că încheierea judecătorească pronunțată în
baza art. 3438 din Codul de procedură civilă și art.17 alin. (2), (3) și (4) din
Legea privind evaluarea integrității instituționale atribuie rezultatului testului
de integritate profesională puterea lucrului judecat și afectează iremediabil
drepturile funcționarului public testat de acces liber la justiție și la apărare.
Astfel, procedura reglementată de art. 3438 din Codul de procedură civilă și art.
17 alin. (2), (3) și (4) din Legea privind evaluarea integrității instituționale
reprezintă un impediment în realizarea unui control judiciar plenipotențiar de
instanța de contencios administrativ sesizată în condițiile art. 22 din Legea
privind evaluarea integrității instituționale. Eventualul drept al funcționarului
public testat de a contesta testul de integritate profesională efectuat în privința
sa în baza art .22 din Lege rămâne a fi irealizabil și iluzoriu atât timp cât
rezultatele testului sunt confirmate printr-o încheiere judecătorească. Prin
urmare, funcționarul în cauză nu are posibilitatea de a se apăra împotriva
arbitrariului, este lipsit de posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția în
procesul de testare și va putea contesta doar severitatea sancțiunii disciplinare
și procedura aplicării acesteia.
Totodată, Comisia de la Veneția a menționat că este important să fie
asigurat dreptul la un proces judiciar atunci când o persoană supusă verificării
16
consideră că i-au fost lezate drepturile. Se recomandă efectuarea următoarelor
modificări [...] persoana care a fost supusă unui test de integritate trebuie să
aibă posibilitatea să conteste decizia, modul de desfășurare și rezultatul testului
în fața unui tribunal (Opinia CDL-AD(2015)031 asupra proiectului Legii
Ucrainei privind verificarea integrității, §§ 85, 90). În cadrul acestui proces,
persoanei vizate trebuie să i se ofere drepturile la „înlesnirile necesare pregătirii
apărării sale”, în conformitate cu articolul 6 § 3 lit. b) din Convenția Europeană,
precum și dreptul să „audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării”, în
conformitate cu articolul 6 § 3 lit. d) din Convenția Europeană (a se vedea
Opinia amicus curiae (CDL-AD(2014)039) referitoare la Legea nr. 325 din 23
decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale, §§ 59-60).
Mai mult, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au verificat dacă
încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost
sau nu contestată de către Nina Demciuc și dacă eventualele acțiuni ale acesteia,
susceptibile de a constitui o provocare, au fost examinate în cadrul procedurii
privind verificarea integrității instituționale.
Or, din informația ce rezultă de pe pagina web a Curți de Apel Centru
(https://cac.instante.justice.md), la rubrica hotărârii se atestă că prin decizia din
06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, respectiva încheiere a fost
menținută. Cu toate acestea, la examinarea prezentei cauze, această
circumstanță nu a fost nici discutată, nici verificată, deși instanța era obligată
să clarifice această circumstanță și să o analizeze în mod expres, în conformitate
cu exigențele stabilite prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 37 din 07
decembrie 2021.
În aceste condiții, instanțele ierarhic inferioare nu au exercitat un
control judiciar efectiv asupra legalității testului de integritate și nici asupra
probelor care au stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare, omițând verificări
esențiale pentru stabilirea corectă a situației de fapt și de drept.
În acest context, instanțele inferioare au reținut că în cadrul judecării
cauzei, s-a constatat cu certitudine lipsa intenției Agenției Naționale pentru
Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății RM de a comite vreo acțiune
care să încalce drepturile reclamantului, apreciind că ANSP a avut, în procedura
ce a condus la emiterea actului administrativ contestat, un rol strict tehnic,
limitat la constatarea unor fapte documentate de CNA și confirmate prin
încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fapte
expres calificate de legislație, pentru care sancțiunea aplicabilă este, de
asemenea, strict determinată de lege.
Totuși, prin această constatare, instanțele ierarhic inferioare au eludat
obligația de a verifica dacă testul de integritate, comportamentul agentului
testor și legalitatea încheierii prin care acesta a fost confirmat, a respectat
garanțiile impuse de lege și jurisprudența Curții Constituționale. Simpla
preluare a constatărilor CNA și a încheierii judecătorești, fără o examinare
proprie a eventualei provocări și a modului în care aceasta a influențat
17
comportamentul recurentului, nu poate substitui analiza efectivă pe care
instanța era obligată să o efectueze.
Elementele expuse denotă că aprecierea instanței de apel, potrivit căreia
instanța de fond ar fi examinat cauza într-un mod complex și complet, este una
neîntemeiată, iar concluziile formulate sunt greșite și pur formale.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că decizia instanței de apel nu satisface exigențele art. 6 din CEDO și ale art.
241 în coraport cu art. 390 din Codul de procedură civilă, referitoare la
motivarea hotărârilor. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.
Ruiz Torija c. Spaniei, Helle c. Finlandei) stabilește obligația instanțelor de a
răspunde efectiv argumentelor esențiale formulate de părți. O hotărâre
nemotivată sau formal motivată echivalează cu lipsa unei examinări reale a
cauzei.
În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Centru,
în alt complet de judecată, pentru o nouă analiză efectivă a tuturor criticilor
formulate în apel.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art.444 și art. 445
alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Admite recursul declarat de avocatul Dorel Țurcan în numele și interesele
Ninei Demciuc.
Casează integral decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, emisă
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nina
Demciuc împotriva Agenției Naționale pentru Sănătate Publică cu privire la
anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, recunoașterea
nulității ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă, cu restituirea cauzei la rejudecare, la Curtea de Apel
Centru, în alt complet de judecători.
Decizia este nu se supune căilor de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
18