2rc-4/26 — recunoasterea valabilitătii tranzactiei, anularea deciziei

La 10 noiembrie 2022, SRL „Ialcon Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Tomai și Primarului s. Tomai, solicitând recunoașterea valabilității tranzacției de schimb a încăperilor izolate.

La 9 iunie 2023, SRL „Ialcon Grup” a depus cerere, prin care a solicitat suplimentar recunoașterea ilegalității și anularea deciziei Consiliului sătesc Tomai nr. 3/3.6 din 29.05.2023.

Prin hotărârea din 10 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul central, s-a admis acțiunea. S-a recunoscut ca fiind ilegală și s-a anulat decizia Consiliului sătesc Tomai nr. 3/3.6 din 29.05.2023. S-a recunoscut ca fiind valabilă tranzacția de schimb a încăperilor izolate între SRL „Ialcon Grup” și Consiliul sătesc Tomai.

La 11 aprilie 2024, reprezentantul Primarului s. Tomai, avocatul Jecov Nicolai, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 10 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul central. La 24 iunie 2024 a depus cerere de apel suplimentară.

Prin încheierea din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Comrat, s-a primit spre examinare cererea de apel și s-a intentat procedura de apel.

La 14 octombrie 2025, în cadrul examinării cererii de apel (vol. II, f.d.49, 51–52 verso), SRL „Ialcon Grup” a depus cerere prin care a solicitat admiterea renunțării la acțiune în privința copârâtului Primarul s. Tomai și încetarea procedurii de apel.

Prin încheierea din 14 octombrie 2025 a Judecătoriei Comrat, sediul central, s-a admis cererea de renunțare parțială la acțiune, s-a admis renunțarea reclamantului la acțiune în privința Primarului s. Tomai și s-a dispus încetarea procedurii de apel, ca urmare a lipsei altor cereri de apel.

În context a susținut că, potrivit art. 375 alin. (3) CPC, în cazul acceptării renunțării reclamantului la acțiune, instanța de apel era obligată să anuleze hotărârea atacată și să înceteze procesul, obligație care nu a fost respectată, întrucât instanța de apel a dispus doar încetarea procedurii de apel, fără a anula hotărârea din 10 aprilie 2024.

Recurentul a arătat că acceptarea renunțării reclamantului la acțiune încalcă drepturile și interesele legitime ale unității administrativ-teritoriale s. Tomai, precum și interesele comunității locale și ale statului, în condițiile în care obiectul litigiului îl constituie bunuri imobile aflate în proprietatea acesteia.

A indicat că dreptul de proprietate asupra clădirii menționate a fost înregistrat la 11.01.2006 în proprietatea unității administrativ-teritoriale s. Tomai, iar potrivit art. 29 alin. (1) lit. a1) din Legea privind administrația publică locală, primarul este autoritatea competentă să încheie, în baza deciziilor consiliului local, acte juridice de administrare sau dispoziție privind bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, în timp ce consiliile locale nu sunt abilitate să încheie asemenea acte în mod autonom.

În concluzie, recurentul a susținut că renunțarea reclamantului la pretențiile îndreptate împotriva Primarului s. Tomai are ca efect excluderea din proces a autorității competente și urmărește menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe, care a fost atacată doar de Primarul s. Tomai, apreciind că, sub aparența renunțării la acțiune, instanța de apel a lăsat hotărârea Judecătoriei Comrat din 10 aprilie 2024 în vigoare, fără modificări.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: 2 „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată;.”

Art. 60 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) În afară de drepturile specificate la art.56, părțile dispun de drepturi speciale. (2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pârâtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție de împăcare. (5) Instanța nu va admite renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pârât, nu va confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art.32 alin.(3) din Legea nr.137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.”

Art. 212 alin. (1), (3-6) din Codul de procedură civilă: „(1) Renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât, condițiile tranzacției se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată și se semnează de reclamant, pârât sau de ambele părți. (3) Dacă renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât sau tranzacția părților sânt exprimate în cereri scrise, adresate instanței, ele se anexează la dosar, fapt menționat în procesul-verbal al ședinței de judecată. (4) Înainte de a admite renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât, înainte de a confirma tranzacția părților, instanța judecătorească explică reclamantului, pârâtului sau părților efectele acestor acte de procedură. 5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărâre de admitere a pretențiilor reclamantului. (6) Dacă respinge renunțarea reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de către pârât sau dacă nu confirmă tranzacția părților, instanța judecătorească pronunță în acest sens o încheiere motivată și examinează cauza în fond.”

Art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă: „Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”

Art. 375 din Codul de procedură civilă: „(1) Renunțarea reclamantului la acțiune și tranzacția încheiată între părți după depunerea apelului se prezintă instanței de apel în scris sub formă de cerere. (2) Examinarea cererii reclamantului de renunțare la acțiune sau a cererii părților de încheiere a tranzacției, efectele admiterii sau respingerii renunțului sau tranzacției au loc în conformitate cu art.212. 3 (3) În caz de admitere a renunțului reclamantului la acțiune sau de confirmare a tranzacției dintre părți, instanța de apel anulează hotărârea atacată și dispune încetarea procesului dacă sânt respectate prevederile art.60 alin.(5).”

Art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel după ce judecă apelul este în drept să admită apelul și să caseze integral sau parțial hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului dacă există temeiurile prevăzute la art.265.”

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este admisibil, întemeiat și urmează a fi admis, din considerentele ce urmează.

Din actele cauzei rezultă că, la 14 octombrie 2025, în cadrul examinării cererii de apel, reclamantul SRL „Ialcon Grup” a depus o cerere intitulată „cerere de renunțare parțială la acțiune”, prin care a solicitat admiterea renunțării în privința copârâtului Primarul s. Tomai și încetarea procedurii de apel.

Cererea a fost formulată în contextul în care singura cerere de apel din cauză fusese declarată de Primarul s. Tomai.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că nu mai susține pretențiile formulate împotriva Primarului s. Tomai, solicitând înlăturarea acestuia din proces și încetarea procedurii de apel, fără a formula o cerere de renunțare la pretențiile deduse judecății față de celălalt copârât, Consiliul sătesc Tomai.

Examinând cererea respectivă, instanța de apel a admis-o, calificând demersul reclamantului drept renunțare la acțiune în privința Primarului s. Tomai și dispunând încetarea procedurii de apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe din 10 aprilie 2024.

Curtea de Apel Sud a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 212, art. 375 și art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă, apreciind că renunțarea reclamantului la acțiune poate fi admisă în raport cu un copârât concret, fără a afecta existența și efectele hotărârii pronunțate asupra fondului litigiului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată însă că această abordare nu ține cont de natura juridică și de efectele legale ale renunțării la acțiune, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedură civilă.

Renunțarea la acțiune constituie un act de dispoziție procesuală prin care reclamantul înlătură acțiunea civilă dedusă judecății, producând efectul încetării procesului în condițiile prevăzute de lege. Codul de procedură civilă nu 4 reglementează posibilitatea admiterii unei renunțări la acțiune limitate doar la un copârât în condițiile menținerii hotărârii judecătorești pronunțate asupra fondului cauzei, întrucât efectele juridice ale renunțării admise vizează acțiunea în ansamblul său și determină aplicarea consecințelor procedurale expres prevăzute de art. 212 și art. 375 din Codul de procedură civilă.

În speță, deși cererea reclamantului a fost intitulată drept „renunțare parțială la acțiune”, efectele urmărite prin aceasta, respectiv înlăturarea singurului apelant din proces și lipsirea de efect a căii de atac exercitate, sunt specifice renunțării la acțiune în faza apelului, fără asumarea consecințelor juridice integrale prevăzute de art. 375 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Acceptând această modalitate de utilizare a instituției renunțării la acțiune și dispunând încetarea procedurii de apel, fără a analiza dacă actul de procedură corespunde, prin conținut și efecte, regimului juridic prevăzut de lege, instanța de apel a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 212, art. 375 și art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 212 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune, instanța judecătorească dispune încetarea procesului, renunțarea constituind un act de dispoziție procesuală ce vizează acțiunea în ansamblul său, iar nu raportul procesual față de un anumit pârât.

De asemenea, conform art. 375 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune după depunerea apelului, instanța de apel este obligată să anuleze hotărârea atacată și să dispună încetarea procesului, cu condiția respectării art. 60 alin. (5).

În același sens, potrivit art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța de apel după ce judecă apelul este în drept să admită apelul și să caseze hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului atunci când sunt incidente temeiurile prevăzute la art. 265 din Codul de procedură civilă, inclusiv în cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune, normă care confirmă caracterul obligatoriu al anulării hotărârii atacate ca efect juridic al renunțării admise.

Din interpretarea literală și sistemică a normelor legale menționate rezultă că anularea hotărârii primei instanțe reprezintă un efect legal obligatoriu al admiterii renunțării la acțiune în faza apelului, nefiind lăsată la aprecierea instanței posibilitatea de a menține hotărârea atacată.

Or, instanța de apel, admițând cererea reclamantului calificată drept renunțare la acțiune, nu a aplicat efectele juridice expres prevăzute de lege pentru acest act de procedură, dispunând doar încetarea procedurii de apel, fără anularea hotărârii Judecătoriei Comrat din 10 aprilie 2024.

Încetarea procedurii de apel constituie o soluție procesuală distinctă, posibilă numai în condițiile expres prevăzute de art. 374 din Codul de procedură civilă, care reglementează cazurile de încetare a procesului în instanța de apel, iar nu ca efect al admiterii renunțării la acțiune, situație în care legea impune, în mod 5 obligatoriu, anularea hotărârii atacate și încetarea procesului potrivit art. 375 alin.(3) și art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă.

Completul reține că legislația procesual civilă nu reglementează posibilitatea păstrării efectelor hotărârii judecătorești pronunțate asupra fondului cauzei în cazul renunțării la acțiune. În lipsa unei asemenea reglementări exprese, instanța nu poate crea, pe cale de interpretare, un regim juridic distinct de cel prevăzut de art. 212, art. 375 și art. 385 lit. e) din Codul de procedură civilă.

În aceste circumstanțe, Completul constată că instanța de apel nu a examinat cererea reclamantului prin prisma conținutului și efectelor sale juridice reale, limitându-se la calificarea formală a acesteia, fără a verifica dacă actul de procedură corespunde regimului juridic al renunțării la acțiune prevăzut de Codul de procedură civilă și fără a aplica consecințele legale aferente unui asemenea act.

Adoptând o soluție care combină admiterea renunțării la acțiune cu menținerea hotărârii primei instanțe, instanța de apel a pronunțat o încheiere lipsită de suport normativ, cu încălcarea normelor imperative ale dreptului procesual civil.

În aceste condiții, Completul constată că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept procesual civil, ceea ce impune admiterea recursului, casarea încheierii și restituirea cauzei spre rejudecare.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de avocatul Jecov Nicolai în interesele Primarului s. Tomai. Casează integral încheierea din 14 octombrie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, emisă în cauza civilă intentată la cererea SRL „Ialcon Grup” împotriva Consiliului sătesc Tomai și Primarului s. Tomai privind recunoașterea valabilității tranzacției de schimb, recunoașterea ilegalității și anularea deciziei Consiliului sătesc Tomai nr. 3/3.6 din 29.05.2023. Restituie cauza Curții de Apel Sud, sediul Comrat, spre rejudecare în același complet. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Munteanu 6