2ra-237/25 — Partajarea bunului

La 13 iulie 2022, Vitalie Țurcanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Viorel Chișenco, intervenient accesoriu Ana Crăciun și executorul judecătoresc Oxana Burlac, privind partajarea bunului prin determinarea după Viorel Chișenco a ***** cotă parte ideală din bunul imobil cu nr. Cadastral *****.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit titlului executoriu din 30 iunie 2021, prin care s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată la 12 octombrie 2020, Viorel Chișenco s-a obligat să achite datoria către Vitalie Țurcanu în mărime de 600 000 lei în termen de până la 24 luni inclusiv. În acest sens s-a intentat procedura de executare la 18 ianuarie 2022 și s-a aplicat sechestru pe bunurile ce aparțin lui Viorel Chișenco și pe conturile bancare. La 9 februarie 2022 a fost întocmit proces-verbal de sechestru, fiind aplicat sechestru asupra apartamentului vizat. Reclamantul susține că proprietari ai bunului imobil vizat sunt Viorel Chișenco și Ana Crăciun, iar în calitate de creditor al lui Viorel Chișenco este în drept să solicite determinarea cotei-părți pentru urmărirea acesteia.

Prin cererea de concretizare din 19 decembrie 2023 a completat pretențiile din cererea de chemare în judecată cu pretenția de a determina după Ana Crăciun ½ cotă parte ideală din același bun imobil.

Prin decizia Curții de Apel Centru din 26 februarie 2025 s-a respins cererea de apel formulată de Viorel Chișenco, reprezentat de avocata Victoria Eșanu și s- a menținut hotărârea din 27 februarie 2024.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că prima instanța a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Dispunând respingerea cererii de apel declarată de Viorel Chișenco, Curtea de Apel Centru că instanța de fond just a stabilit că ambii pârâți sunt coproprietari în devălmășie, fiecare având o cotă-parte ideală de 1/2 din imobil, iar solicitarea reclamantului creditor Vitalie Țurcanu, este întemeiată pe titlul executoriu nr. 2- 14309/21, fiind justificată legal și probator

Apelantul Viorel Chișenco a solicitat casarea hotărârii pe motiv că instanța ar fi examinat cauza în lipsa reprezentantului său, avocatul Victoria Eșanu, fără a acorda un nou termen, deși avocatul Victoria Eșanu ar fi transmis un email de amânare justificat de participarea sa la alte cauze urgente privind violența în familie. De asemenea, apelantul invocă că a efectuat o plată parțială în sumă de 15000 lei în contul datoriei, aspect ce nu ar fi fost luat în considerare.

La acest aspect, instanța de apel a remarcat că avocatul Victoria Eșanu, a transmis un email de înștiințare informală privind imposibilitatea de a se prezenta, însă nu a prezentat un act doveditor de imposibilitate absolută. La fel, achitarea sumei de 15000 lei de către Viorel Chișenco, nu stinge creanța în sumă de 600000 lei și nu anulează dreptul creditorului de a solicita determinarea cotei-părți în scopul executării silite, conform art. 95 Cod de executare și art. 553 din Codul civil.

Curtea de Apel Centru a concluzionat că instanța de fond a analizat cererea reclamantului Vitalie Țurcanu în temeiul articolelor 567 și 571 din Codul civil, în baza titlului executoriu existent, a extraselor cadastrale și a explicațiilor executorului judecătoresc. Respectiv, hotărârea instanței de fond este motivată și temeinică, fiind respectate principiile procesului echitabil.

În conținutul cererii depusă, recurentul a invocat că nu a recepționat decizia integrală a Curții de Apel Centru. Totodată, recurentul susține că elementele suplimentare ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. e) și art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilăvor fi incluse într-o cerere suplimentară care va fi depusă după data întocmirii deciziei integrale de către Curtea de Apel Centru și expedierea acesteia.

Ulterior, la 8 mai 2025 Viorel Chișenco reprezentat de avocata Victoria Eșanu a depus, iar la 12 mai 2025 a fost înregistrată, o cerere denumită „recurs motivat” prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată conform prevederilor art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

În motivarea acestei cereri, recurentul a indicat că nu este de acord cu un șir de constatări din hotărârea instanței de judecată din 27 februarie 2024. La concret a criticat faptul că instanța de fond a ignorat solicitarea avocatei Victoria Eșanu de amânare a ședinței de judecată din 27 februarie 2025 pe motiv că ar fi antrenată în examinarea unei alte cauze privind aplicarea violenței în familie. La fel, recurentul susține că nu este de acord cu hotărârea instanței de judecată nici din motiv că nu a dat posibilitate recurentului să prezinte poziția sa în raport cu cererea de chemare în judecată și să prezinte probe că o parte din creanță în sumă de 15000 lei a cost achitată. Recurentul a mai indicat că s-a încălcat și dreptul la un proces echitabil a intervenientului accesoriu Ana Crăciun care este mama recurentului și intenționa să doneze fiului întreaga cotă-parte din bun, respectiv puteau fi evitate cheltuielile suplimentare privind înregistrarea modificărilor cadastrale. În esență, au fost reiterate identic aceleași argumente ca și în cererea de apel motivată.

Suplimentar, recurentul în cererea din 8 mai 2025 a susținut că instanța de apel nu a intrat în esența cauzei și nu a reținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, cauza în fond fiind examiantă în lipsa sa și a reprezentantului său, precum și în lipsa Anei Crăciun. Acesta a mai susținut că a depus cerere privind eliberarea deciziei integrale la 28 februarie 2025, iar până la momentul depunerii cererii de „recurs motivat” decizia integrală nu a fost recepționată. Recurentul Viorel Chișenco reprezentat de avocata Victoria Eșanu a reiterat că elementele suplimentare ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. e) și art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă vor fi incluse într-o cerere suplimentară care va fi depusă după data întocmirii deciziei integrale de către Curtea de Apel Centru și expedierea acesteia.

La 2 februarie 2026, Vitalie Țurcanu a depus o referință la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel.

Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Atât timp cât cererea de recurs și cererea denumită „recurs motivat” conțin o raportare la critici asupra examinării prezentei cauzei, chiar dacă au fost depuse până la recepționarea deciziei integrale, completul de judecată al Curții Supreme 4 de Justiție consideră că termenul de recurs prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă este respectat.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurent și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

În jurisprudența sa (încheierea nr. 2ra-183/25, §28-29), Curtea Supremă de Justiție a subliniat că temeiurile de casare sau modificare a unei hotărâri judecătorești (art. 386-388 din Codul de procedură civilă) sunt diferite de temeiurile recursului (art. 432 din Codul de procedură civilă). Așadar, este firesc 5 ca și conținutul cererilor de apel și de recurs să fie diferite. În caz contrar, recurentul nu aduce elemente noi, ci doar repetă poziții anterioare, eventual „anticipând” critica față de o decizie care încă nu este emisă. O astfel de conduită procesuală – reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs – duce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății, a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu circumstanțele faptice, concluziile instanței de apel rezultând din cercetarea probelor și din verificarea circumstanțelor incidente.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Viorel Chișenco, reprezentat de avocata Victoria Eșanu, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Viorel Chișenco, reprezentat de avocata Victoria Eșanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6