2ra-504/24 — incetarea dreptului de proprietate in cota parti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incetarea dreptului de proprietate in cota parti
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a ei
2ra-504/24 — incetarea dreptului de proprietate in cota parti (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Evghenia Verlan împotriva lui Mihail Marcenco și Ninei Marcenco,
intervenient accesoriu Natalia Rîșcanu
(încetarea dreptului de proprietate în cote-părți asupra imobilului, încasarea
sultei bănești corespunzătoare cotei-părți din imobil și încasarea plății
pentru chirie)
împotriva deciziei din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
Dosarul nr: 2ra-504/24
Nr. PIGD 2-19190942-01-2ra-17042024
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. D. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău - jud. I. Secrieru, M. Anton, A. Braga
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat Evghenia Verlan, reprezentată
de avocata Oxana Eșanu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 noiembrie 2019, Evghenia Verlan, reprezentată de avocatul Valentin
Guțu, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Marcenco și
Ninei Marcenco, intervenient accesoriu Natalia Rîșcanu, prin care a solicitat:
încetarea dreptului de proprietate în cote-părți asupra imobilului, încasarea sultei
bănești corespunzătoare cotei-părți din imobil, încasarea plății pentru chirie,
precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin certificatele de
moștenitor legal nr. 2909 și nr. 2911 din 27 martie 2001, Veaceslav Polșacov și
Natalia Marcenco (ulterior Rîșcanu) au dobândit în coproprietate câte 1/2 cotă-
parte din casa de locuit nr. 138, situată în mun. Chișinău, str. Alba Iulia, nr.
cadastral 0100513.184.01, compusă din 5 camere, cu suprafața totală de 95,6 m.p.,
inclusiv 59,6 m.p. locativ, edificată pe un teren de 600 m.p., cu dependențele
aferente (beci, garaj nr. cadastral 0100513.184.03, gard, bazin, poartă, șopron).
A precizat că aceste certificate de moștenitor au fost înregistrate la OCT
Chișinău la 27 martie 2001, dobândindu-se astfel dreptul de proprietate asupra
bunurilor succesorale.
În aceeași curte se află și casa individuală cu nr. cadastral 0100513.184.02,
recunoscută prin Decizia Comitetului Raional Frunze nr. 3/3.3 din 14 martie 1989
ca proprietate a familiei Mihail Marcenco și Nina Marcenco, care locuiesc acolo
în prezent.
La 16 august 2001, coproprietarii Veaceslav Polșacov și Natalia Rîșcanu au
încheiat acordul privind stabilirea modului de folosință, repartizându-și încăperile
și anexele aferente imobilului nr. 138, astfel cum sunt detaliate în act, menținând
în folosință comună doar gardul.
Anterior intrării în posesia bunurilor succesorale, Veaceslav Polșacov a
edificat din resurse proprii antreul nr. 6a din anexa A3 (12,8 m.p.) și șopronul nr.
VIII în gospodăria nr. 138, precum și garajul nr. 7, beciul nr. 6 și blocul sanitar 6b
în gospodăria nr. 140.
1
Prin procesul-verbal de recepție finală nr. 534-i din 30 iunie 2008, cu
acordul coproprietarei Natalia Rîșcanu și al vecinului Mihail Marcenco, au fost
recepționate construcțiile edificate personal de Veaceslav Polșacov: anexa A3
(antreul 6a, blocul sanitar 6b), beciul nr. 6, garajul nr. 7 cu nr. cadastral
0100513.184.04 și șopronul nr. VIII.
Ulterior, atât Natalia Rîșcanu, cât și Veaceslav Polșacov au efectuat lucrări
de reconstrucție asupra părților ce le reveneau, finalizate prin procese-verbale de
recepție din 2008, iar prin contractul de donație nr. 5602 din 17 iulie 2008,
Veaceslav Polșacov a transmis reclamantei Evghenia Verlan 1/2 cotă-parte din
imobilul nr. 138 și construcțiile accesorii, acestea fiind înregistrate pe numele ei.
A menționat că Natalia Rîșcanu a solicitat anterior împărțirea în natură a
bunurilor comune, cerere soluționată prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 12
decembrie 2017, prin care imobilul și anexele au fost partajate conform cotelor de
1/2 parte, stabilindu-se totodată sultele și compensațiile aferente și respingându-se
celelalte pretenții.
Instanța de fond a stabilit sultă în favoarea Nataliei Rîșcanu și Comei
Rîșcanu, precum și compensații în favoarea Evgheniei Verlan pentru lipsirea de
folosință asupra unor încăperi, dispunând totodată obligarea părților la plata
cheltuielilor de judecată și a taxei de stat, hotărârea servind temei pentru operarea
modificărilor necesare în Registrul bunurilor imobile.
Reclamanta a invocat art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
potrivit căruia cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu se mai
probează și nu pot fi contestate între aceleași părți într-o cauză ulterioară.
În susținerea pretențiilor, reprezentantul reclamantei se referă la Raportul
de expertiză CNEJ nr. 1100 din 22 mai 2012, care stabilește valoarea garajului nr.
5 (nr. cadastral 0100513.184.03) la 89 653 lei. În temeiul art. 546 alin. (4) Cod
civil, reclamanta a solicitat 1/2 din valoarea garajului pentru imposibilitatea
folosinței exclusiv exercitate de pârâți, precum și compensarea cheltuielilor de
judecată (taxa de stat și onorariul avocatului).
Pe parcursul procesului, reclamanta a depus mai multe cereri de
concretizare, solicitând: încetarea dreptului său de proprietate asupra garajului nr.
5, încasarea sultei de 44 826,5 lei, încasarea compensației pentru lipsa de folosință
în cuantum recalculat (16 413,2 lei), precum și recuperarea cheltuielilor de
judecată.
Prin cererea finală de concretizare, reclamanta a menținut următoarele
pretenții: încetarea dreptului de proprietate asupra garajului nr. 5, nr. cadastral
0100513.184.03, cu încasarea sultei de 44 826,5 lei de la soții Marcenco, în mod
solidar; încasarea sumei de 16 413,2 lei cu titlu de chirie pentru folosirea exclusivă
a 1/2 cote-părți din garaj pe durata a 82 luni și 2 zile, fără acordul ei; încasarea în
2
solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 7209 lei (taxa de stat și
onorariul avocatului).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 noiembrie 2022,
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 noiembrie 2023, Evghenia Verlan, reprezentată de avocatul Valentin
Guțu, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din
14 noiembrie 2023, solicitând casarea hotărârii și adoptarea unei noi soluții de
admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2023, a fost respinsă
cererea de apel și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 14
noiembrie 2023.
Instanța de apel a constatat că raporturile dintre părți sunt guvernate de
regulile proprietății comune pe cote-părți.
Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 544 Cod civil, proprietatea comună
putea fi fie pe cote-părți (cu determinarea cotei fiecărui coproprietar), fie în
devălmășie (fără determinarea cotelor). În lipsa probei contrare, proprietatea
comună se prezuma a fi pe cote-părți, iar coproprietarii devălmași pot atribui
bunurilor regimul proprietății pe cote-părți.
S-a mai constatat că, în temeiul art. 546 Cod civil, fiecare coproprietar are
dreptul să folosească bunul comun în măsura în care nu schimba destinația acestuia
și nu aducea atingere drepturilor celorlalți coproprietari. Modul de folosință se
stabilea prin acordul coproprietarilor sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre
judecătorească, iar în caz de folosință exclusivă, coproprietarul poate fi obligat la
plata unei despăgubiri sau compensații echitabile.
De asemenea, în conformitate cu art. 557 Cod civil, instanța de apel a reținut
că încetarea proprietății comune pe cote-părți prin partaj poate fi cerută oricând de
oricare coproprietar, dacă legea, contractul sau o hotărâre judecătorească nu
prevedeau altfel, partajul realizându-se prin contract sau, în lipsa acestuia, prin
hotărâre judecătorească.
În baza art. 561 Cod civil, s-a reținut că partajul bunului comun pe cote-
părți se face, ca regulă, în natură, proporțional cu cota fiecărui coproprietar, iar în
cazul bunurilor indivizibile sau care nu put fi comod împărțite, se aplica fie
3
atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, fie vânzarea și distribuirea
prețului între coproprietari.
Prin prisma acestor norme, instanța de apel a confirmat concluzia primei
instanțe, potrivit căreia, pentru împărțirea bunului comun pe cote-părți, trebuia mai
întâi stabilit dacă bunul era divizibil și partajabil în natură sau indivizibil.
Instanța de apel a reținut că, întrucât Evghenia Verlan solicitase încetarea
dreptului de proprietate pe cote-părți și încasarea unei sulte, bunul comun putea fi,
în principiu, fie atribuit în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie
vândut la licitație, bunul litigios nefiind comod divizibil în natură.
Totuși, instanța de apel a constatat că pentru atribuirea întregului bun, în
schimbul unei sulte, era necesar acordul coproprietarilor, iar în speță pârâții Mihail
Marcenco și Nina Marcenco nu își exprimaseră acordul și nu își asumaseră
obligația de a achita sulta în favoarea reclamantei.
Colegiul a reținut, ca întemeiat, argumentul instanței de fond potrivit căruia
reclamanta a solicitat încetarea proprietății comune pe cote-părți asupra unui bun
care, în fapt, nu mai există în natură, ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la pretenția de încasare a sumei de 16 413,2 lei cu titlu de chirie
pentru folosirea exclusivă a 1/2 cote-părți din garajul comun pe o perioadă de 82
luni și 2 zile, instanța de apel a confirmat concluzia primei instanțe cu privire la
netemeinicia acesteia.
Instanța a reținut că, potrivit art. 1251 și art. 1252 Cod civil, contractul de
locațiune presupunea existența unei înțelegeri între locator și locatar, formalizată
în scris în cazul bunurilor imobile, deși Verlan Evghenia solicitase plata chiriei de
la pârâți, nu există niciun contract de locațiune încheiat între reclamantă și aceștia,
astfel încât nu este incident cadrul juridic specific locațiunii.
Mai mult, instanța a subliniat lipsa unor probe pertinente și concludente care
să demonstreze că Mihail Marcenco și Nina Marcenco ar fi folosit în mod exclusiv
1/2 cotă-parte din garajul comun pe întreaga perioadă indicată.
Din materialele cauzei rezulta că garajul comun cu nr. cadastral
0100513184.03 fusese desființat fără autorizație de demolare, astfel că bunul, în
forma sa inițială, nu mai exista în natură.
Referitor la susținerea apelantei că, prin cererea de concretizare din 4
octombrie 2022, ar fi solicitat despăgubiri pentru demolarea neautorizată a
construcției, instanța de apel a reținut prevederile art. 240 alin. (3) din Codul
procedură civilă, potrivit cărora hotărârea se adopta în limitele pretențiilor
formulate de reclamant, iar prin ultima cerere de concretizare din 21 octombrie
2022, reclamanta și-a precizat definitiv pretențiile doar la: încetarea dreptului de
proprietate asupra garajului nr. 5, încasarea sultei de 44 826,5 lei, încasarea sumei
4
de 16 413,2 lei cu titlu de chirie și compensarea cheltuielilor de judecată, fără a
mai formula distinct o pretenție de despăgubire pentru demolarea construcției.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 18 aprilie 2024, Evghenia Verlan, reprezentată de avocata Oxana Eșanu,
a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie
2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivare, recurenta a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1)
lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând interpretarea greșită a legii și
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Aceasta a susținut că instanța de apel a
motivat superficial soluția și a ignorat argumentele și materialul probator
prezentat.
Recurenta a indicat că nu a solicitat partajul garajului litigios, ci despăgubiri
pentru demolarea construcției fără acordul coproprietarului și fără autorizație,
astfel cum a fost solicitat prin cererea de concretizare din 4 octombrie 2022. A
menționat că bunul litigios a fost dobândit prin moștenire și ulterior prin donație,
iar evaluările CNEJ au confirmat existența și valoarea garajului (89 653 lei).
Totodată, a susținut că garajul a fost demolat și înlocuit cu o altă construcție,
înregistrată nelegal fără acordul său de coproprietar.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,
neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin
hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul
este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
5
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială
a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în ședință
publică la 28 decembrie 2023, iar copia integrală a deciziei motivate a fost
expediată participanților la proces la 20 februarie 2024 (f.d. 169). Prin urmare,
recursul declarat de Evghenia Verlan, reprezentată de avocata Oxana Eșanu la 18
aprilie 2024, se consideră depus în termen (a se vedea pct. 36).
În aprecierea recursului declarat de Evghenia Verlan, reprezentată de
avocata Oxana Eșanu, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat
în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a
invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit
nerezonabil probele administrate, acesta nu a indicat în mod concret probele
pretins denaturate, ignorate sau analizate eronat.
Analiza motivelor de recurs relevă că, în esență, criticile nu vizează aspecte
de drept, ci reiau obiecții de fapt deja examinate de instanța de apel. Recurenta își
exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de aplicare ori de
interpretare a normelor legale, limitându-se la a contesta aprecierea probelor –
chestiune ce excede controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs.
Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că pretențiile
reclamantei au fost calificate și analizate potrivit conținutului real al cererilor sale,
iar materialul probator nu confirma existența garajului în forma revendicată. S-a
constatat că bunul asupra căruia s-a solicitat încetarea dreptului de proprietate pe
cote-părți nu mai exista în natură, fiind demolat fără autorizație, iar cererea de
despăgubiri pentru demolare nu a fost menținută în forma finală a pretențiilor.
Totodată, instanța de apel a constatat, în mod justificat, lipsa probelor care
să demonstreze folosirea exclusivă a garajului de către pârâți, precum și inexistența
unui raport juridic de locațiune sau a unui alt temei juridic pentru obligarea
acestora la plata unei chirii ori a unei compensații bănești. În aceste condiții, nu
erau întrunite nici premisele pentru atribuirea unei sulte în favoarea reclamantei.
Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția
pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul
6
în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică
aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs
nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Evghenia Verlan, reprezentată de
avocata Oxana Eșanu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7