2ra-1763/23 — rezolvirea contractului de cesiune, radierea din registrul bunurilor imobile a grevarii

La 1 iulie 2019, SRL „Bolixan-Exim” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Cuzimuc, intervenient accesoriu SRL „Sapiens” prin care a solicitat rezolvirea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale din 21 mai 2015 încheiat între SRL „Bolixan-Exim” și Diana Cuzimuc, radierea din registrul bunurilor imobile a grevării aplicate în beneficiul pârâtei asupra apartamentului nr. *** cu suprafața totală de *** m.p. situat în *****, cu nr. cadastral *****.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 21 mai 2015 între SRL „Bolixan-Exim” în calitate de cedent și Diana Cuzimuc în calitate de cesionar a fost încheiat contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale.

Potrivit contractului menționat, SRL „Bolixan-Exim” cesionează, iar Diana Cuzimuc preia dreptul de creanță și devine, în condițiile contractului de investiții în construcții nr. 3392 din 17 mai 2014 încheiat între SRL „Sapiens” și SRL „Bolixan-Exim”, un nou beneficiar al bunului imobil viitor – apartamentul nr. *** cu nr. cadastral *****.

Potrivit contractului de cesiune, drept recompensă a drepturilor cesionate, Diana Cuzimuc urma să achite cedentului suma de 46176 euro, ceea ce constituie valoarea bunului viitor stabilit de către părți.

Reclamantul susține că nici până la momentul adresării cererii de chemare în judecată, Diana Cuzimuc nu ar fi achitat suma de 46176 euro.

SRL „Bolixan-Exim” a invocat că a solicitat pârâtei achitarea sumei stabilite sau rezolvirea contractului de cesiune. În eventualitatea în care nu achită suma stabilită, pârâtei i s-a propus prezentarea la notar pentru rezolvirea contractului de cesiune, însă pârâta nu s-ar fi prezentat.

În acest sens, instanța de judecată a constatat că Diana Cuzimuc nu și-a onorat obligațiile pecuniare prevăzute în temeiul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale, fapt ce duce inevitabil la desființarea cu efectele retroactive ale contractului sinalagmatic, încheiat între părți.

Cu referire la cerința reclamantei SRL „Bolixan-Exim” privind radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrierii sub forma notării, efectuată pe numele titularului Cuzimuc Diana, în temeiul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale nr. 4505 din 21 mai 2015, asupra bunului imobil, identificat în baza numărului cadastral *****, amplasat în *****, instanța de judecată consideră că este o cerință subsecventă cerinței de bază cu privire la rezoluțiunea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale nr. 4505 din 21 mai 2015, ce survine drept consecință a admiterii cerinței de principale și în acest sens este pasibilă de a fi admisă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 6 iulie 2022 s-a repus în termen cererea de apel înaintată de apelanta Diana Cuzimuc împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2021.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că la etapa pregătirii cauzei în prima instanță Cuzimuc Diana, prin intermediul avocatului Gaina Sergiu, a depus referință la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii depuse de SRL „Bolixan-Exim” ca fiind una tardivă, însă la această etapă instanța de fond nu a soluționat cerința Cuzimuc Dianei cu privire la tardivitatea acțiunii. Mai mult ca atât, instanța de judecată a lăsat fără apreciere această cerință și la examinarea fondului cauzei, întrucât acest subiect nu a fost supus examinării în hotărârea contestată, iar în această ordine de idei, instanța de apel consideră oportun de a se expune asupra acestor cerințe ale apelantei-pârâtă, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.

Instanța de apel a stabilit că părțile au stabilit prin contract că, cesionarul Cuzimuc Diana va ceda drepturile patrimoniale numai către SRL „Bolixan-Exim” până la data de 31.12.2015, adică finalizarea construcției în variantă albă de către „Sapiens” SRL, fiind stipulat expres că după expirarea termenului indicat, începând cu data de 01.01.2016 părțile pot schimba condițiile contractului, printr- un acord adițional la solicitarea cesionarului. La actele cauzei nu este anexat vreun acord adițional, ce ar stabili altă dată calendaristică de executare a obligației în afară de data expres indicată - 31.12.2015.

În această ordine de idei, prin prisma dispozițiilor art. 272 Codul civil în vigoare la momentul încheierii contractului de cesiune, termenul de reper de la împlinirea căruia părțile sunt în drept de a-și revendica pe cale judiciară pretențiile este raportat la data stabilită de părți, când apelanta urma să-și execute obligația – 31.12.2015 și anume, începând cu ziua următoare se va calcula curgerea termenului de prescripție.

Drept consecință, rațiunile mai sus înfățișate, indică cert că acțiunea cu privire la rezoluțiunea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale nr. 4505 din 21 mai 2015, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile și compensarea cheltuielilor de judecată înaintată de SRL „Bolixan-Exim” este depusă în instanța de judecată cu omiterea termenului de prescripție extinctivă, fiind înaintată numai la data de 01 iulie 2019, adică peste o perioadă mai mare de 3 ani, din momentul expirării dreptului la acțiune, adică din momentul neexecutării drepturilor 3 patrimoniale de către Cuzimuc Diana, obligație stabilită printr-o dată calendaristică – 31.12.2015.

Astfel, odată ce Cuzimuc Diana a preluat dreptul de creanță al SRL „Bolixan-Exim” în temeiul contractului de investiții în construcții nr.3392 din 17 mai 2014, autentificat de notarul public Ungureanu Tatiana, încheiat între „Sapiens” SRL și SRL „Bolixan-Exim”, cu privire la apartamentul nr. ***, cu suprafața totală de *** m.p., situat în *****, cu număr cadastral *****, iar obligația de achitare a dreptului cesionat urma a fi realizat pînă la 31.12.2015, SRL „Bolixan-Exim” urma să cunoască despre încălcarea dreptului său, începând cu ziua imediat următoare, anume începând cu 01.01.2016, pe când SRL ”Bolixan - Exim” s-a adresat în instanță la data de 01.07.2019.

Distinct de cele menționate, instanța de apel consideră că, dreptul de a cere rezoluțiunea contractului nu este unul imprescriptibil în condițiile art.280 din codul civil în vigoare la momentul încheierii contractului și acesta se prescrie extinctiv la fel cum se prescrie și obligația cesionată.

Termenul de prescripție nu urmează a fi raportat la data finalizării construcției și dării acesteia în exploatare, întrucât SRL „Sapiens” nu este parte a contractului de cesiune a creanței, or, în temeiul art. 558 Cod civil obligația se transmite așa cum există la momentul transmiterii, astfel la etapa transmiterii creanței SRL „Bolixan-Exim” către Cuzimuc Diana, blocul locativ nu era finalizat.

În calitate de temeiuri ale recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), c), e) din Codul de procedură civilă.

Recurentul susține că pentru ca Diana Cuzimuc să obțină dreptul de proprietate asupra apartamentului vizat, urma să achite suma de 46176 euro către SRL „Bolixan-Exim” și ulterior să ceară de la SRL „Sapiens” dreptul de a i se transmite proprietatea acestui apartament după construirea și darea în exploatare. La momentul încheierii contractului în litigiu, apartamentul respectiv nu era finalizat și nici dat în exploatare.

Recurentul susține că apartamentul a fost finalizat și dat în exploatare în 2017. Cât ține de clauza contractului care statuează termenul de 31 decembrie 2015, recurentul susține că instanța de apel a manifestat o superficialitate când a indicat că e termenul când SRL „Bolixan-Exim” urma să îi transmită dreptul de creanță Dianei Cuzimuc. 4

Recurenta susține că instanța de apel a apreciat denaturat conținutul clauzei nr. 7 din contractul de cesiune. Această clauză, în viziunea recurentului prevede faptul că SRL „Sapiens” avea o creanță față de Diana Cuzimuc în mărime de 40 000 euro, sumă cu care s-a validat în procedura insolvabilității și care a fost achitată parțial de SRL „Sapiens”, iar dacă SRL „Bolixan-Exim” va dori să preia această creanță de la intimata Diana Cuzimuc, atunci va trebui să îi achite suma de 40 000 euro.

Astfel, creanța de 40000 euro pe care o avea intimata Diana Cuzimuc față de SRL „Sapiens” nu are nicio relevanță cu apartamentul vizat.

Recurentul consideră că contractul de cesiune nu conține vreun termen în interiorul căruia urmează a fi executate obligațiile, prin urmare termenul de prescripție a început a curge din momentul înaintării somației. Prin urmare, argumentul tardivității este neîntemeiat.

Recurentul susține că chiar dacă ar fi calculat termenul de prescripție din momentul finalizării construcției, adică din 2017, atunci termenul de prescripție este respectat.

SRL „Bolixan-Exim” susține că decizia instanței de apel a creat situația în care nicio parte nu poate obține dreptul de proprietate asupra bunului imobil vizat.

La 28 mai 2024, Diana Cuzimuc a depus o referință la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și neîntemeiat.

La 15 octombrie 2024, SRL „Sapiens” în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Iuri Ciuvalschii, a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 25 noiembrie 2021.

În motivarea cererii de recurs, a fost invocat că relațiile dintre Diana Cuzimuc și SRL „Sapiens” referitoare la suma de 40000 euro nu au nicio legătură directă cu contractul de cesiune din 2015. Obligațiile Dianei Cuzimuc față de SRL „Sapiens” derivă dintr-un alt contract și nu pot servi drept justificare pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în contractul de cesiune cu SRL „Bolixan- Exim”. Aceasta susține că datoria de 40000 euro față de SRL „Sapiens” nu poate justifica neplata celor 46176 euro către SRL „Bolixan-Exim”.

Recurenta atrage atenția că momentul în care Diana Cuzimuc ar fi putut solicita dreptul de proprietate nu a sosit înainte de 17 aprilie 2019, or la această dată bunul imobil a fost finalizat și predat spre utilizare.

La 20 noiembrie 2024, SRL „Sapiens” a depus o cerere de recurs concretizată în care a dezvoltat circumstanțele de fapt în care a fost încheiat contractul de cesiune. 5

În conținutul acestui contract susține că Diana Cuzimuc avea obligația de a ceda drepturile asupra apartamentului nr. *** doar după achitarea sumei de 40000 euro de către SRL „Sapiens”, iar în cazul în care ultimul nu îndeplinea această condiție, cesiunea drepturilor nu ar fi fost valabilă. Recurentul susține că suma de 40000 euro a fost dispusă spre încasare prin intermediul instanței judecătorești, iar cu această sumă Diana Cuzimuc a fost validată în procedura insolvabilității SRL „Sapiens”.

Recurentul indică că în prezent, SRL „Sapiens” are atribuțiile asupra apartamentului și dreptul de proprietate asupra acestuia, iar Diana Cuzimuc nu mai poate revendica nimic în legătură cu imobilul respectiv.

La 20 noiembrie 2024, SRL „Sapiens” a depus o nouă cerere de concretizare a cererii de recurs prin care a indicat că pct. 6 alin. 2 din cerere de recurs se modifică în sensul în care Diana Cuzimuc nu a achitat suma de 46176 euro.

La 14 iulie 2025, SRL „Sapiens” a depus o cerere de concretizare suplimentară în care a indicat că Diana Cuzimuc nu mai poate pretinde transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului vizat, deoarece s-ar fi realizat plata echivalentului acestuia.

Acesta mai susține că plata celor 46176 euro de către SRL „Bolixan-Exim” era condiționată de livrarea apartamentului de către SRL „Sapiens”, având în vedere că livrarea nu a avut loc, iar creanța a fost convertită și încasată în formă bănească, contractul de cesiune a devenit lipsit de obiect.

La 17 octombrie 2025, SRL „Sapiens” a depus o notă de argumentare suplimentară în care a susținut că contractul de cesiune din 21 mai 2015 este ineficient, indicând că încasând echivalentul valorii dreptului patrimonial asupra apartamentului, creanța s-a transformat într-o prestație bănească executată integral. Plata sumei de 40000 euro realizată în baza hotărârii judecătorești nu retroactivează efectele contractului de cesiune, ci stinge obligația bănească dintre SRL „Sapiens” și Cuzimuc Diana, fără a reînvia cesiunea deja devenită ineficientă.

În acest sens, SRL „Sapiens” a făcut referire la încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-203/25 din 15 octombrie 2025.

La 15 ianuarie 2026, SRL „Bolixan-Exim” a depus explicații scrise în care a reiterat circumstanțele faptice ale cauzei și a indicat că în sensul art. 1861 din Codul de procedură civilă, Diana Cuzimuc nu a formulat o cerere privind ridicarea excepției de tardivitate, instanța de apel declarând acțiunea ca fiind tardivă din oficiu

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 7

La materialele dosarului se atestă o scrisoare de expediere a deciziei motivate participanților la proces (Vol. I, f.d. 180), însă nu se atestă nicio dovadă a recepționării acesteia.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în absența oricăror probe confirmative de recepție (decizia nr. 2r-148/25, §32).

Din aceste considerațiuni, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că atât SRL „Bolixan-Exim”, cât și SRL „Sapiens” au formulat cererile de recurs în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre 8 probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău corect a determinat raportul material litigios și a stabilit întinderea drepturilor și obligațiilor stabilite între părți. Astfel, corect a fost stabilit momentul scadenței obligațiilor și momentul începutului curgerii termenului de prescripție pentru apărarea drepturilor pe cale judiciară.

Astfel, argumentelor invocate în ambele recursuri li s-a dat un răspuns detaliat și clar în decizia instanței de apel, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

Din aceste considerațiuni, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera inadmisibile recursurile declarate de SRL „Bolixan-Exim” și SRL „Sapiens”.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Bolixan-Exim” și Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9