2rc-101/25 — Încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

La 7 iulie 2025, SRL „Gradalogistic” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Maglaur Com”, privind încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 1 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s- a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la SRL „Maglaur Com”, în beneficiul SRL „Gradalogistic”, penalitatea contractuală în mărime de 16 454,48 lei, taxa de stat în sumă de 3 726,41 lei, taxa de timbru în mărime de 200 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3 000 lei, iar în total suma de 23 380,89 lei. În partea încasării restul cheltuielilor de asistență juridică, cerințele s-au respins ca neîntemeiate.

La 3 noiembrie 2025, SRL „Maglaur Com” a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 1 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de SRL „Maglaur Com” ca fiind depusă în afara termenului legal. S-a remis apelantei cererea de apel cu toate documentele anexate.

A susținut că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile legale privind calculul termenului de declarare a apelului, întrucât nu a ținut cont de data comunicării hotărârii către părți și de faptul că expirarea termenului a survenit într-o zi nelucrătoare, ceea ce impunea prelungirea termenului până în prima zi lucrătoare următoare.

Totodată, a invocat că, în procedura cererilor cu valoare redusă, cauza a fost examinată în procedură scrisă, fără participarea părților, iar părțile nu puteau cunoaște data exactă a pronunțării dispozitivului hotărârii decât din momentul comunicării acesteia, astfel încât calcularea termenului exclusiv de la data pronunțării dispozitivului ar fi formală și contrară dreptului la exercitarea efectivă a căilor de atac.

A mai arătat că refuzul instanței de apel de a primi apelul formulat la data de 3 noiembrie 2025 constituie o restrângere nejustificată a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un recurs efectiv, garantate de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că dubiile privind comunicarea și calculul termenelor procedurale trebuie interpretate în favoarea justițiabilului.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă”.

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: 3 „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din considerentele ce urmează.

Din actele cauzei rezultă că hotărârea din 1 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțată în procedura cererilor cu valoare redusă, procedură scrisă, potrivit art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea fiind supusă comunicării participanților la proces, inclusiv prin poștă sau prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, conform art. 2764 alin. (3) și art. 100 din Codul de procedură civilă.

La caz, hotărârea a fost notificată prin intermediul poștei electronice la data de 2 octombrie 2025 (f.d.38).

Completul reține că, potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, iar depășirea acestui termen 4 atrage obligația formulării unei cereri de repunere în termen, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă.

Din materialele dosarului rezultă că apelul împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 1 octombrie 2025 a fost declarat la data de 3 noiembrie 2025, după expirarea termenului de 30 de zile calculat de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, odată cu depunerea apelului peste termenul legal, apelanta avea obligația de a solicita repunerea în termen, printr-o cerere distinctă, însoțită de probele prevăzute de art. 116 din Codul de procedură civilă, obligație care nu a fost îndeplinită.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, restituind cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, în lipsa unei cereri de repunere în termen.

Argumentele invocate în recurs, potrivit cărora apelul ar fi fost declarat în termen, nu pot fi reținute, întrucât termenul de declarare a apelului este determinat de data pronunțării hotărârii, iar nu de data comunicării acesteia, în lipsa unei prevederi legale exprese contrare.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că încheierea Curții de Apel Centru din 26 noiembrie 2025 este legală și temeinică, nefiind identificate motive care să justifice casarea acesteia.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de avocatul Constantin Cojocari în interesele SRL „Maglaur Com”. Menține încheierea din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Gradalogistic” împotriva SRL „Maglaur Com”, privind încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5