2rc-91/25 — Încasarea datoriei și penalității contractuale

La 10 octombrie 2023, SRL „Dani-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Ungar” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalității contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la SRL „Ungar” în beneficiul SRL „Dani-Trans” datoria în sumă de 47 565,57 lei, penalitatea contractuală în sumă de 21 547,20 lei, precum și taxa de stat în sumă de 2 073,39 lei.

La 25 februarie 2025, FPC „Ungar” SRL a depus o cerere de apel nemotivată, invocând netemeinicia hotărârii. Concomitent, a solicitat repunerea în termen, motivând că, la 30 ianuarie 2025, a fost informată despre faptul că pe conturile bancare ale FPC „Ungar” SRL au fost aplicate sechestre în sumă de 71 186,16 lei. De asemenea, apelanta susține că a luat cunoștință cu materialele cauzei la 20 februarie 2025 și a făcut copie de pe dispozitivul hotărârii din 25 septembrie 2024.

Prin încheierea din 24 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru, a respins cererea de repunere în termen depusă de FPC „Ungar” SRL, și a restituit cererea de apel, ca fiind depusă peste termenul legal.

La 17 octombrie 2025, FPC „Ungar” SRL, a declarat recurs împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel.

În susținerea recursului, apelanta a invocat că instanța de apel a respins neîntemeiat cererea de repunere în termen, motivând că nu a acordat aprecierea cuvenită tuturor circumstanțelor și faptelor prezentate de apelantă, care a demonstrat că hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată, fapt pentru care se justifică depunerea cu întârziere a apelului, alături de solicitarea repunerii în termenul de declarare a căii de atac.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii”.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată”.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, Completul constată că soluția instanței de apel este contrară probelor din dosar.

Inițial, instanța de recurs obserevă că examinarea cauzei a avut loc în procedura în cauza cererilor cu valoare redusă, potrivit regulilor prevăzută de art. 2762-2764 din Codul de procedură civilă. 2

Reieșind din prevederile aplicabile procedurii în cauza cererilor cu valoare redusă, instanței judecătorești îi incumbă obligația de a expedia pârâtului cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate și, ulterior, după pronunțarea hotărârii, expedierea acesteia și publigarea ei pe pagina web a instanței de judecată.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 27 octombrie 2023, cererea SRL „Dani-Trans” a fost admisă în procedura cererilor cu valoare redusă, iar copia încheierii și a acțiunii expediate pârâtului FPC „Ungar” SRL au fost recepționate la 16 ianuarie 2024 (f.d. 29).

Dispozitivul hotărârii a fost pronunțat și publicat la 25 septembrie 2024, pârâtul fiind considerat de instanța de judecată ca fiind citat prin aviz de recepție (f.d. 29), iar copia acesteia ar fi fost expediată la aceeași dată, 25 septembrie 2024 (f.d. 31), însă la dosar lipsește trimiterea poștală expediată cu avizul recomandat.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că, doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în absența oricăror probe confirmative (decizia nr. 2r-148/25, §32, nr. 2r-388/25, §20).

În speță, faptul că pârâtul a fost anterior citat nu exonerează instanța de obligația de a expedia dispozitivul hotărârii potrivit art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, întrucât fiecare comunicare a actelor procedurale trebuie efectuată separat, individual, în mod efectiv și verificabil. Mai mult, copia încheierii prin care cererea SRL „Dani-Trans” a fost admisă în procedura cererilor cu valoare redusă nu conține data stabilită pentru pronunțarea dispozitivului hotărârii. Prin urmare, deși FPC „Ungar” SRL a recepționat această încheiere, nu era în cunoștință de cauză cu privire la data la care urma să fie pronunțat dispozitivul hotărârii.

În aceste condiții, respingerea cererii de repunere în termen de către instanța de apel, pe motiv că pârâtul ar fi cunoscut despre cauză și putea formula apel în termen, este neîntemeiată, deoarece hotărârea nu i-a fost comunicată destinatarului.

Completul de judecată constată că apelul depus de FPC „Ungar” SRL la 26 februarie 2025, a fost restituit ca tardiv, însă această soluție limitează nejustificat dreptul de acces la justiție, având în vedere lipsa comunicării efective a actelor de dispoziție judecătorești.

În acest context, Completul de judecată reține că instanța de apel a dispus restituirea fără a cerceta nemijlocit circumstanțele legate de comunicarea hotărârii din 25 septembrie 2024. Astfel, fără a analiza data la care părții i-a fost adus la cunoștință dispozitivul hotărârii, instanța a considerat, în mod eronat, că apelul ar fi fost depus peste termenul legal și a dispus restituirea acestuia. 3

Din considerentele menționate, în scopul respectării dreptului recurentului la un proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează să admită recursul, să caseze încheierea din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și să restitui cauza în instanța de apel, pentru rejudecare a problemei soluționată prin încheierea casată.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,