2ra-51/23 — incasarea datoriei si repararea prejudiciului material

La 17 august 2018, SRL „S-Club”, reprezentată de avocatul Iuliana Pascal, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transport Union” privind încasarea datoriei prin care a solicitat încasarea sumei de 15680 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a indicat că prin contractul nr. B37 din 11 mai 2018 părțile au convenit efectuarea serviciilor de transport auto internațional din Moldova către Croația. Aceasta a susținut că a executat integral obligațiile contractuale, însă pârâtul nu a achitat costul serviciilor de transport.

La 21 noiembrie 2018, SRL „Transport Union” a depus împotriva SRL „S- Club” o cerere de chemare în judecată reconvențională prin care a solicitat încasarea de la pârâtul reconvențional a amenzii în mărime de 4725,36 lei, a prejudiciului material cauzat destinatarului mărfii în mărime de 27148,97 lei și a cheltuielilor pentru traducere în mărime de 1550 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reconvenționale, SRL „Transport Union a indicat că marfa a fost descărcată la o distanță de 30 km de la depozitul destinatarului, ce ar fi generat cheltuieli suplimentare. Prin urmare, SRL „S-Club” nu și-ar fi onorat obligațiile contractuale, motiv pentru care în temeiul contractului urmează să suporte o amendă în mărime de 30% din rata pentru transportare.

La 15 ianuarie 2019, SRL „Transport Union” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „S-Club” privind încasarea datoriei și a penalităților prin care a solicitat încasarea de la pârâtul reconvențional a amenzii în mărime de 4725,36 lei, a prejudiciului material cauzat destinatarului mărfii în mărime de 27148,97 lei și a cheltuielilor pentru traducere în mărime de 1550 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii a indicat că marfa a fost descărcată la o distanță de 30 km de la depozitul destinatarului, ce ar fi generat cheltuieli suplimentare. Prin urmare, SRL „S-Club” nu și-ar fi onorat obligațiile contractuale, motiv pentru care în temeiul contractului urmează să suporte o amendă în mărime de 30% din rata pentru transportare.

Cauza intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Transport Union” a fost repartizată judecătorului Judecătoriei Chișinău sediul Centru, Irina Țonov și acceptată spre examinare la 18 ianuarie 2019. Prin încheierea Judecătoriei 1 Chișinău sediul Centru din 4 februarie 2019, cererea de chemare în judecată a SRL „Transport Union” și materialele cauzei au fost transmise spre conexare către cauza acceptată mai devreme, cea intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „S-Club”.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 19 martie 2019 a fost respinsă cererea de primire în procedură a cererii reconvenționale pe care partea deja nu o susține, pe de altă parte instanța de judecată a dispus conexarea cauzei civile intentată la cererea depusă de SRL „Transport Union” pentru a fi examinate ambele în cadrul aceleiași proceduri.

În motivarea hotărârii, instanța de judecată a ajuns la concluzia că SRL „S- Club” nu a executat obligația contractuală corespunzător și anume – a descărcat marfa la o altă destinație decât cea indicată în contractul nr. B37 din 11 mai 2018 privind prestarea serviciilor de transportare-expediere. Prin urmare, nu este îndreptățită să pretindă achitarea costului expedierii mărfii.

Referitor la acțiunea reconvențională, instanța de judecată a dedus că încărcătura care urma a fi transportată în baza contractului nr. B37 a fost livrată la adresa destinatarului. Instanța de judecată a notat că în speță nu poate fi neglijată persoana destinatarului în raportul de transportare, deoarece destinatarul și expeditorul manifestă un interes comun în raport cu transportatorul. Instanța a determinat că reclamantul reconvențional nu a identificat încălcarea contractuală din partea SRL „S-Club” pentru care cere aplicarea clauzei contractuale nr. 35 din contract și încasarea unei amenzi în mărime de 30% din plata pentru transportare.

Referitor la prima parte de pretenție, instanța de judecată a atestat o formulare abstractă a solicitării reclamantului, fără a se lega pretenția de un anumit temei de fapt, de vreo circumstanță concretă care ar face aplicabilă prevederea contractuală de la pct. 35. Instanța a notat că invocarea faptului că marfa nu a fost livrată la destinație nu este suficientă pentru a se constata încălcarea clauzelor contractuale în condițiile în care nu s-a atesta culpa transportatorului și nu s-au formulat pretenții după executarea contractului în acest sens.

Instanța de judecată a concluzionat că SRL „S-Club” a făcut dovada indicării în declarația vamală de tranzitare a Uniunii Europene a biroului de destinație RGP ZRACNA LUKA ZAGREB. Această circumstanță ar invalida ipoteza propusă de reclamantul reconvențional potrivit căreia pârâtul acțiunii reconvenționale ar fi încălcat clauzele contractului nr. B37. 2

În ceea ce ține de a doua solicitare a SRL „Transport Union”, instanța a stabilit că nu ar avea vreun reper contractual și nu a fost probată mici suportarea unor cheltuieli suplimentare efective de către SRL „Transport Union” în raport cu destinatarul mărfii și legătura de cauzalitate dintre acțiunile și inacțiunile SRL „S- Club” și sumele pretinse.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că hotărârea primei instanțe este una incorectă, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel a stabilit că conform legislației vamale a Uniunii Europene, mărfurile pot fi puse sub regim de tranzit vamal numai cu acordul organului vamal și numai acesta poate indica sau schimba vama de destinație solicitată de transportator sau broker vamal. Astfel, colegiul a punctat că indicațiile organului vamal sunt obligatorii în executare pentru transportator indiferent unde este vama de destinație stipulată în contract.

Curtea de Apel Chișinău a atestat că SRL „S-Club” a solicitat serviciului vamal corectarea/modificarea declarației vamale de tranzitare a Uniunii Europene prin indicarea în pct. 53 vama de destinație Zagreb Custom West, Jankomir, sau eliberarea unei noi declarații de tranzit a Croației cu indicarea vămii de destinație – Zagreb Custom West, însă a primit refuz pe motiv că nu va fi închisă în modul stabilit/legal declarația vamală emisă de serviciul vamal din România.

Astfel, instanța de apel a stabilit că SRL „S-Club” era obligat să se deplaseze către vama de destinație – RGP ZRANCA LUKA ZAGREB (aflată pe teritoriul Aeroportului Internațional Zagreb). S-a mai stabilit că marfa a ajuns la 3 destinație în siguranță și integră, fapt confirmat de cumpărătorul care nu a înaintat nicio pretenție.

Astfel, s-a stabilit că transportatorul nu are nicio obligație în legătură cu cheltuielile de control vamal inițial și/sau control vamal suplimentar, inclusiv cheltuielile de încărcare/descărcare a mărfii pentru efectuarea controlului vamal.

În susținerea recursului, SRL „Transport Union” a indicat că nu este de acord cu concluzia instanței de apel referitor la faptul prestării serviciilor în mod corespunzător și referitor la concluzia că SRL „S-Club” era obligat să se deplaseze către altă vamă. Recurentul a susținut că nu a dat indicații de a schimba locul de livrare, transportatorul efectuând livrarea așa cum a dorit. La fel, recurenta a indicat că din actul de verificare dintre SRL „Transport Union” și „Potka d.o.o” anexat la recurs rezultă că transportul nu a fost achitat.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.” 4

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.”

Astfel, pentru a trece testul de admisibilitate, cererile de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată și raportată la decizia instanței de apel.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, 6 în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să examineze recursul pe fondul său, or critica rămâne la nivelul unui simplu dezacord cu soluția pronunțată în apel.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul SRL „Transport Union” din motiv că recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă în vigoare la data declarării acestuia.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societății cu Răspundere Limitată „Transport Union”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7