2ra-683/23 — Încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

La data de 4 mai 2020 Societatea de Asigurări - Reasigurări ‚,MOLDCARGO” Societate pe Acțiuni ( în continuare SAR „MOLDCARGO” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva „UJ TAXI” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare „UJ TAXI” SRL) și Beț Ion, prin care a solicitat: - încasarea de la pârâți, în mod solidar, a despăgubirii de asigurare achitată în mărime de 2 737,75 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că la data de 2 ianuarie 2018, în calitate de asigurător și „UJ TAXF” SRL în calitate de asigurat, a încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria RCAI nr. 003689965, conform căruia au fost asigurate douăzeci și cinci autovehicule, inclusiv și autovehiculul XXXXX cu n/î XXXXX.

Reclamanta a informat că, pe 3 aprilie 2018, Beț Ion, aflându-se la volanul autovehiculului XXXXX cu n/î XXXXX, în mun. Chișinău a tamponat autovehiculul XXXXX cu n/î XXXXX. Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 03 801958 din 11 aprilie 2018, vinovat în producerea accidentului rutier menționat a fost recunoscut Beț Ion.

La data de 24 aprilie 2018 de către inginerul-expert al SAR „MOLDCARGO” SA a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. 0395/RCA/2018. Astfel, a susținut că a achitat despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate autovehiculul XXXXX cu n/î XXXXX, suma despăgubirii fiind de 2,737,75 lei în temeiul art. 1328 Cod civil în redacția până la 1 martie 2019, art.1854 Cod civil în redacția din 1 martie 2019, art. 22 al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Prin urmare, reclamanta consideră că răspunderea lui Beț Ion este dovedită, respectiv acesta urmează să achite despăgubirea de asigurare. Totodată, a menționat că Beț Ion fiind angajatul al „UJ TAXI” SRL, care obținea venit în urma 1 activității presupusului său, nemijlocit are obligația de a răspunde pentru acțiunile/omisiunile angajaților săi, ulterior având posibilitatea de a se adresa cu o acțiune de regres către aceștia. Astfel, ținând cont că Beț Ion nu acționa independent, dar îndeplinea funcția încredințată de către „UJ TAXI” SRL, acesta apare în calitate de reprezentant legal al comitentului, ca urmare a acestui fapt se prezumă că prejudiciul cauzat de prepus în exercitarea funcției încredințate, se consideră a fi cauzat prin acțiunile comitentului.

Așadar, reclamanta a notat că răspunderea „UJ TAXI” SRL în speța dată, este una întemeiată, urmând să achite despăgubirea de asigurare, respectiv a solicitat încasarea de la pârâții „UJ TAXI” SRL și Beț Ion în mod solidar, suma în mărime de 2 737,75 lei cu titlu de despăgubire de asigurare achitată, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în instanța de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 8 mai 2020 cererea de chemare în judecată a fost acceptată și primită în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă (f.d.38).

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 septembrie 2020 cererea de chemare în judecată a fost acceptată și primită în procedura de examinare în ordine generală. (f.d.44).

În data de 21 decembrie 2020 reclamanta și-a completat pretențiile cu solicitarea de a încasa în mod solidar de la pârâții „UJ TAXI” SRL și Beț Ion a sumei de 240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată pentru citarea pârâtului (f.d. 63).

Curtea de Apel a constatat că soluția instanței de fond este eronată. În aplicarea art. 29 lit. e) din Legea nr. 414/2006, instanța a reținut că dreptul de regres al asigurătorului poate fi exercitat exclusiv împotriva persoanei care a părăsit locul accidentului rutier. În speță, această faptă a fost săvârșită de Beț Ion, în calitate de conducător auto, și nu de „UJ Taxi” SRL, persoană juridică, care nu avea posibilitatea de a influența conduita acestuia după producerea accidentului.

S-a mai reținut că „UJ Taxi” SRL și-a îndeplinit toate obligațiile legale, încredințând autovehiculul unui conducător apt, vehiculul fiind asigurat printr-o poliță RCA valabilă și având revizia tehnică în termen la data producerii accidentului. Vinovăția în producerea accidentului și părăsirea locului acestuia a fost stabilită definitiv în sarcina lui Beț Ion, prin hotărâre irevocabilă, acesta fiind sancționat contravențional conform art. 242 alin. (2) și art. 243 din Codul contravențional.

În lipsa oricărei vinovății a comitentului, instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2005 din Codul civil pentru angajarea răspunderii „UJ Taxi” SRL pentru fapta prepusului. Fapta intenționată a conducătorului auto atrage răspunderea exclusivă a acestuia, neexistând temei legal pentru obligarea societății la restituirea despăgubirii achitate de asigurător.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că răspunderea civilă revine lui Beț Ion, iar acțiunea în regres formulată de SAR „Moldcargo” SA împotriva „UJ Taxi” SRL este neîntemeiată.

Recurenta a notat că instanța de apel nu a delimitat corect noțiunile de „persoană răspunzătoare de producerea pagubelor” și „persoană răspunzătoare de producerea accidentului”. În speță, persoana răspunzătoare de producerea pagubelor este „UJ TAXI” SRL, în temeiul art. 2013 alin. (1) și (2) și art. 2005 Cod civil, întrucât autorul accidentului rutier, Beț Ion, era angajatul acestei societăți și acționa în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Totodată, persoana răspunzătoare de producerea accidentului este Beț Ion, vinovăția acestuia fiind stabilită prin procesul-verbal contravențional din 11 aprilie 2018 și prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 23 iulie 2018, prin care a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 243 Cod contravențional (părăsirea locului accidentului rutier).

Potrivit art. 29 lit. e) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul are dreptul de a exercita acțiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când persoana vinovată de producerea accidentului a părăsit locul acestuia. În acest context, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit norma legală.

De asemenea, recurenta a menționat că art. 2005 alin. (1) Cod civil (în redacția anterioară datei de 1 martie 2019) prevede expres răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat cu vinovăție de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate. Prin urmare, lipsa vinovăției comitentului nu constituie un temei de exonerare de răspundere, astfel încât concluzia instanței de apel privind inexistența vinovăției „UJ TAXI” SRL este neîntemeiată.

Recurenta a mai invocat că instanța de apel și-a depășit atribuțiile, apreciind în mod nejustificat că Beț Ion ar fi acționat cu intenție, deși fapta a fost constatată și sancționată contravențional. Totodată, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 2005 alin. (3) Cod civil, potrivit cărora comitentul, după repararea prejudiciului, are drept de regres împotriva prepusului, fără a fi însă exonerat de răspunderea față de terțul prejudiciat.

Prin explicațiile suplimentare depuse la 7 august 2024, recurenta a subliniat că instanța de apel a casat parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 7 aprilie 2022, fără a indica în mod expres care dispoziții ale acesteia au fost menținute. Totodată, din considerentele deciziei nu rezultă clar persoana 4 obligată la achitarea sumei în regres, în condițiile în care instanța de fond a reținut că pârâtul Beț Ion nu este responsabil de achitarea regresului.

În concluzie, recurenta a susținut că, din soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, nu poate fi identificat pârâtul răspunzător de recuperarea regresului.

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a interpretat în mod eronat legea.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.” 5

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, în acest caz, 21 aprilie 2023.

Din analiza cererii de recurs rezultă că SAR „MOLDCARGO” SA a invocat, în calitate de temei de admisibilitate, pretinsa interpretare eronată de către instanța de apel a prevederilor Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum și a normelor Codului civil. În esență, recurenta nu este de acord cu faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra posibilității încasării prejudiciului material de la Beț Ion, persoana recunoscută vinovată de producerea accidentului rutier.

Completul de judecată reține că acest argument nu poate fi primit, întrucât instanța de apel a fost legal învestită numai cu examinarea apelului declarat de „UJ TAXI” SRL, apel care viza exclusiv soluția de obligare a acestei societăți la achitarea sumei de 2 737,75 lei cu titlu de prejudiciu material. Soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii față de Beț Ion nu a fost contestată de SAR „MOLDCARGO” SA prin apel, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost lăsat fără soluționare de instanța de apel.

În aceste condiții, instanța de apel nu avea nici obligația și nici competența de a se pronunța asupra răspunderii lui Beț Ion, întrucât, potrivit principiului 6 disponibilității și efectului devolutiv al apelului, controlul judiciar este limitat strict la partea din hotărâre atacată și la motivele invocate de apelant.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de SAR „MOLDCARGO” SA nu se încadrează în temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, întrucât nu se constată existența unor dubii serioase privind aplicarea normelor de drept material sau procesual de către instanța de apel. Din contra, instanța de apel s-a pronunțat în limitele apelului declarat, constatând netemeinicia pretenției de încasare a prejudiciului material de la „UJ TAXI” SRL.

Totodată, verificând din oficiu existența circumstanțelor prevăzute la art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), completul de judecată nu a identificat încălcări esențiale ale normelor de drept procesual sau material care să justifice admiterea recursului.

Instanța de recurs subliniază că recursul are un caracter devolutiv limitat exclusiv la chestiuni de legalitate, iar nu de temeinicie, iar argumentele invocate de recurenta SAR „MOLDCARGO” SA reprezintă, în realitate, obiecții de fapt deja analizate și soluționate de instanța de apel.

În consecință, nu se constată aparența unei încălcări a dreptului recurentei la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului și, respectiv, nu justifică casarea deciziei instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, alin. (1), (2), art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440, alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către SAR‚,MOLDCARGO” SA reprezentată de Stela Subotin. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7