3r-281/25 — contestarea actului administrativ

La data de 13 noiembrie 2024 Nasir Md Latif Bepari, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Grițco Pavel, s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrațiune, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 6228/24/DAA din 17 octombrie 2024 și obligarea Inspectoratului General pentru Migrație să emită decizie de acordare a unei forme de protecție lui Nasir Md Latif Bepari.

Prin hotărârea din 18 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea înaintată de Nasir Md Latif Bepari a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 aprilie 2025, Nasir Md Latif Bepari, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Grițco Pavel, a declarat apel (nemotivat) asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 martie 2025.

Prin încheierea din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de Nasir Md Latif Bepari, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Grițco Pavel, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 martie 2025, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La 01 octombrie 2025, Nasir Md Latif Bepari, a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, repunerea în termen pentru prezentarea motivării apelului cu reluarea procedurii de apel și pronunțarea unei noi încheieri cu restituirea cauzei spre rejudecare a problemei soluționate prin încheierea casată. 1

În motivarea recursului a notat că instanța de apel a omis să-i notifice hotărârea contestată. Or, Curtea de Apel Centru a manifestat un formalism excesiv și nu a asigurat o aplicare flexibilă a normelor procedurale.

În această ordine de idei, Nasir Md Latif Bepari, a subliniat că, instanța de apel urma să-i acorde apelantului un termen suplimentar sau să verifice în cadrul primei ședințe de judecată care au fost motivele pentru nedepunerea cererii de apel motivate. Or, judecătorii trebuie să asigure derularea procesului într-o manieră echitabilă și eficientă, fără a pune bariere disproporționate în fața justițiabililor.

Ca urmare, în condițiile descrise supra, și în lipsa înștiințării apelantului despre redactarea hotărârii contestate, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CtEDO.

Art. 241 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi. Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.” 2

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. art. 232 alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 24 din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.”

Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 47 din Codul administrativ statuează că: „Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin.(1) și alin. (3) lit. d) din Codul administrative prevede că: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.” 3

Art. 1101 alin. (1) și (5) din Codul administrativ prevede că: „ Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Nasir Md Latif Bepari, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Grițco Pavel, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 martie 2025, pe motiv că 4 motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art. 232, alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 18 martie 2025, a fost expediată participanților în proces prin intermediul poștei electronice, la 19 iunie 2025, reprezentantului părții apelante Nasir Md Latif Bepari, avocatului Grițco Pavel, la adresa de email a acestuia –XXXXX (f.d. 57).

Prin urmare, în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 20 iunie 2025, ziua imediat următoare zilei în care hotărârea integrală a fost expediată și a expirat la 21 iulie 2025.

Actele cauzei atestă cu certitudine că apelantul Nasir Md Latif Bepari și nici reprezentantul acestuia avocatul Grițco Pavel, nu s-au conformat prevederilor art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu au prezentat instanței de apel motivarea apelului în termen.

Cât privește solicitarea recurentului cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, Completul reține că în virtutea prevederilor art. 116 alin. (2) Cod procedură civilă, în coroborare cu art. 195 Cod administrativ, competența de a soluționa cererea de repunere în termen a apelului revine instanței de apel, ca instanță competentă, și nu instanței de recurs.

În această ordine de idei, instanța de recurs atrage atenția asupra prevederilor art. 47 alin. (3) Cod administrativ care specifică că, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, 5 mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale.

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul/apelantul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit la pct. 14, fapt pentru care survin consecințele prevederilor pct. 13. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, actele cauzei, denotă faptul că, apelantul/recurentul, nu a întreprins acțiuni concrete de a se informa despre derularea examinării cauzei din momentul depunerii apelului nemotivat. Deși, atunci când persoana interesată, inițiază o cale de atac, în contencios administrativ, obligațiile procedurale sunt angajate în mod automat. În calitatea sa de reclamant, acesta, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție. 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Nasir Md Latif Bepari, Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7