2ra-654/25 — Desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere

La 29 decembrie 2024, Cristina Gurduiala, reprezentată de avocatul Corneliu Pleșca, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Gurduiala, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Glodeni privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori cu reclamanta și încasarea pensiei de întreținere în mărime fixă de 3500 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data adresării în judecată, până la atingerea vârstei majoratului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că are cu pârâtul încheiată o căsătorie la 2 septembrie 2015, în care la *** s-a născut un fecior și la *** o fiică.

Aceasta consideră că a eșuat viața în familie, ultimul timp nu se pot înțelege, soțul are un comportament agresiv și de câteva luni nu mai locuiesc împreună. Potrivit reclamantei, copii se află la moment cu aceasta, iar tatăl nu ar participa la educarea și întreținerea acestora în mod benevol.

Instanța de apel a susținut că nu se va expune asupra pretențiilor din instanța de fond cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, or Alexandru Gurduiala contestă hotărârea doar în latura încasării pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

Curtea de Apel Nord reține corectă argumentarea instanței de fond în stabilirea pensia de întreținere sumă bănească fixă, pentru copiii minori *** și *** în mărime de 3 000,00 lei lunar pentru fiecare.

În acest sens, potrivit datelor statistice ale Biroului Național de Statistică pentru anul 2024, minimul de existență pentru copii în vârstă de la 7 la 17 ani, în orașe mari constituie 3 839,50 lei, lunar. Totodată Colegiul urmează să menționeze faptul că este evident faptul că cuantumul acestuia este în permanentă creștere de la o perioadă la alta, ceea ce raportat la speță, implică cheltuieli mai mari pentru asigurarea nivelului minim pentru întreținerea fiecărui copil.

Instanța de apel relevă că din contul lui Gurduiala a fost încasată suma depășită de minimul minimului de existență pentru copii în mărime de 3 000,00 lei lunar, reieșind din necesitățile acestora, raportate la traiul pe teritoriul Moldovei.

Cu privire la cele invocate de apelant, și anume faptul că Gurduiala Alexandru cu ar fi angajat, fiind prezentat Contractul de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada 27.03.2021-27.03.2026, instanța de apel reține că după 27 martie 2026, există incertitudine privind prelungirea contractului și menținerea venitului actual. Așadar, venitul apelantului nu poate fi considerat stabil pe termen lung, ceea ce justifică încasarea pensiei în sumă fixă.

La caz, copiii minori trebuie să beneficieze de o formă sigură și constantă de întreținere, iar o sumă fixă, rezonabilă și predictibilă oferă securitate financiară și asigură condiții minime de viață decentă, pe cînd instabilitatea financiară a tatălui nu trebuie să afecteze negativ dezvoltarea copiilor.

În concluzie, instanța de apel constată cu certitudine că, prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă, având în vedere toate aspectele importante justei soluționări, iar în final fiind emisă o hotărâre legală și întemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele faptice și a combătut argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată. În acest sens a susținut că informațiile descrise și invocate prin acțiunea civilă nu au fost confirmate și nici nu au fost descifrate, la propriu, prin probe verifice, documente confirmative în orifinal care să servească la confirmarea acestor împrejurări și care ar putea servi ca bază legitimă la emiterea hotărârii. Acesta a mai indicat că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au stabilit care sunt de facto veniturile lunare ale Cristinei Gurduiala și care ar fi posibilitățile financiare ale acesteia. Astfel, a fost invocat că actele instanțelor inferioare s-au bazat strict pe presupuneri în vederea stabilirii corectitudinii și a legitimității mărimii pensiei de întreținere.

Recurentul invocă faptul că pe seama sa a fost pusă achitarea pensiei de întreținere în mărime totală de 3000 lei pentru fiecare copil. Suma totală de 6000 lei ar constitui aproximativ ½ din cuantumul plăților lunare ale recurentului, dar nu 1/3. În altă ordine de idei, arată că suma de 3000 lei pe lună pentru fiecare copil reprezintă aproximativ 78% din suma lunară a minimului de existență pentru copil, care este în mărime de 3839,50 lei. În viziunea recurentului, suma de 3839,50 lei nici nu putea fi luată în considerațiune or, s. Onițcani, r. Criuleni nu este un „oraș mare”.

Recurentul consideră că în cadrul examinării cauzei a demonstrat că beneficiază de plăți salariale lunare frecvente, ceea ce nu ar face posibilă stabilirea pensiei de întreținere în cuantum fix.

Astfel, Alexandru Gurduiala consideră că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile art. 75 alin. (1) din Codul familei. Acesta susține că în sensul art. 75 alin. (1) din Codul familiei, pensia urma a fi stabilită în mărime de 1/3 din veniturile sale, adică a câte 2000 lei per fiecare copil minor.

Recurentul susține că instanțele inferioare nu au determinat corect structura cheltuielilor pe care le suportă, indicând faptul că are de achitat și un credit.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurent și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății, a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu circumstanțele faptice, concluziile instanței de apel rezultând din cercetarea probelor și din verificarea circumstanțelor incidente.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Alexandru Gurduiala, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandru Guruiala. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat