2r-444/25 — Încasarea prejudiciului material

La 15 iunie 2023, Liudmila Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Exligro” și lui Leonid Năsoilă cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă integral acțiunea depusă de Liudmila Radu. S-a încasat în mod solidar în beneficiul Liudmilei Radu, de la Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro” și Leonid Năsoilă, suma de 55 393,12 lei cu titlu de prejudiciul material, suma de 19 125,35 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 2 235,60 de lei cu titlu de taxă de stat.

La 24 mai 2024, Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei, a declarat apel împotriva hotărârii din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termen, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii de rejudecare a cauzei.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 18 noiembrie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 5 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la faza primirii cererii de apel. 1

În argumentarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat în mod formalist și superficial normele procedurale, fără a examina efectiv circumstanțele relevante privind comunicarea hotărârii și cererea de repunere în termen.

Recurenta a susținut că nu i-a fost comunicat în mod legal dispozitivul hotărârii primei instanțe, nefiind respectate cerințele art. 236 alin. (4) și (8) din Codul de procedură civilă privind aducerea la cunoștință a actului judecătoresc și transmiterea integrală a hotărârii către participanții la proces. De asemenea, recurenta nu a participat la pronunțarea hotărârii, iar dispozitivul acesteia nu a fost afișat pe portalul instanțelor de judecată, aspecte care exclud curgerea termenului de apel.

A specifcat că obligația de a comunica hotărârea judecătorească revine instanței care a pronunțat-o, potrivit art. 259 din Codul de procedură civilă, iar lipsa comunicării legale constituie o cauză temeinică de repunere în termen, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă. În aceste condiții, termenul de declarare a apelului nu putea fi considerat expirat.

Recurenta a mai invocat că instanța de apel a omis să analizeze argumentele esențiale prezentate în susținerea cererii de repunere în termen, limitându-se la o constatare formală a depășirii termenului, fără a verifica dacă hotărârea primei instanțe a fost comunicată efectiv și legal.

În susținerea poziției sale, recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia exercitarea dreptului de acces la o instanță nu poate fi îngrădită printr-o interpretare excesiv de rigidă a normelor procedurale, fiind relevant momentul în care partea a putut lua cunoștință în mod efectiv de hotărârea atacată (Ivanyan și Ivashova c. Rusia, Miholapa c. Letoniei, Graciova c. Republicii Moldova).

Totodată, recurenta a făcut trimitere la practica Curții Supreme de Justiție, care a statuat că instanța de apel este obligată să verifice efectiv comunicarea hotărârii primei instanțe și să administreze probele necesare pentru a stabili dacă partea a avut o posibilitate reală de a exercita calea de atac în termenul legal.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 2 „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o data ulterioară.”

Art.107 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă: ,,Dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul ei este obligat să comunice instanței noua adresă. În lipsa unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și se consideră recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește sau nu își are sediul acolo. Partea este obligată să informeze instanța, nu mai târziu de 3 zile pînă la data ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunțarea la serviciile avocatului, prezentând instanței datele de contact ale noului avocat, inclusiv adresa electronică a acestuia.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: 3 „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 12 aprilie 2024, iar termenul de declarare a apelului este de 30 zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 12 aprilie 2024, în temeiul art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu 13 aprilie 2024, iar ultima zi a termenului de declarare a apelului fiind 13 mai 2024, inclusiv.

La 24 mai 2024, contrar prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia și casarea hotărârii instanței de fond (f.d. 57-59).

Cu referire la argumentul recurentului invocat în susținerea solicitării de repunere în termenul de declarare a apelului, precum că societatea recurentă nu a fost înștiințată în mod legal despre dispozitivul hotărârii instanței de fond, Completul de judecată îl apreciază critic.

La acest capitol, se menționează că în adresa societății, la sediul acesteia – mun. Chișinău, str. N.M. Spătaru 12, ap. 202 a fost expediat dispozitivul hotărârii 4 din 12 aprilie 2024 a instanței de fond, însă a fost returnat cu mențiunea „necunoscut” (f.d.54). Cu toate că anterior corespondența instanței de fond expediată la aceeași adresă a fost recepționată de către societate (f.d. 27). Mai mult, societatea a depus referință asupra cererii de chemare în judecată, și nu a specificat despre faptul că adresa sediului ar fi schimbată.

În așa mod, în temeiul art. 102 alin. (7) din Codul de procedură civilă, citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră înmânate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal.

Prin urmare, se deduce că instanța de fond a respectat dispozițiile legale ce guvernează instituția comunicării actelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (6), art. 106 și art.107 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, or, la caz, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Exligro” nu a reclamat actele de dispoziție remise de instanță de fond.

Completul de judecată remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, Societatea cu Răspundere Limitată „Exligro” nu a prezentat probe justificate și incontestabile în susținerea solicitării cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, care ar confirma imposibilitatea de a lua cunoștință cu hotărârea din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, just a respins solicitarea Societății cu Răspundere Limitată „Exligro”, cu privire la repunerea în termenul de declarare a cererii de apel și a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 12 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 5