2ac-315/25 — Obligarea întocmirii si înregistrării a actului de deces

La 06 noiembrie 2024, Tropoțel Elena a depus în adresa Judecătoriei Orhei, sediul Central, cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice, Serviciul Stare Civilă Orhei privind obligarea întocmirii și înregistrării ulterioare a actului de deces.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a dispus strămutarea acțiunii de contencios administrativ înaintate de avocatul Leca Ion în interesele Elenei Tropoțel împotriva Agenției Servicii Publice, Serviciul Stare Civilă Orhei privind obligarea întocmirii și înregistrării ulterioare a actului de deces, conform competenței teritoriale, la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 23 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a dispus declinarea competenței de la examinarea cauzei intentate la acțiunea înaintată de Tropoțel Elena către Agenția Servicii Publice, Serviciul Stare civilă Orhei privind obligarea emiterii actului, în favoarea judecătorilor/completelor de judecată specializate în materie civilă/comun din cadrul Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Prin încheierea din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, procesul în prezenta cauză s-a suspendat, iar dosarul s-a transmis Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență jurisdicțională.

Art. 33 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanțele judecătorești judecă toate cauzele civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice și autorităților publice privind apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime încălcate sau contestate, cauze pentru care legea nu prevede competența altor organe.”

Art. 38 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Acțiunea împotriva unei persoane juridice se intentează în unul dintre sediile instanței în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice respective.”

Art. 44 alin. (1), (3), (9) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească în fața căreia s-a ivit conflictul de competență jurisdicțională suspendă din oficiu procesul și înaintează dosarul către instanța în drept să soluționeze conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre două sau mai multe judecătorii care nu țin de aceeași curte de apel ori dintre o judecătorie și o curte de apel, ori între curțile de apel se judecă de Curtea Supremă de Justiție. (9) Instanța competentă să judece conflictul de competență soluționează, fără citarea participanților la proces, conflictul dintre instanțe printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.”

Art. 5 din Codul administrativ: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 7 din Codul administrativ: „Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”

Art. 8 din Codul administrativ: „Regimul de putere publică reprezintă ansamblul competențelor prevăzute de lege în vederea realizării sarcinilor autorităților publice, care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice.”

Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios 2 administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în contencios administrativ.”

Art. 192 alin. (2) din Codul administrativ: „(2) În judecătorii acțiunile în contencios administrativ se examinează de judecători specializați.”

Art. 196 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”

Art. 200 alin. (1), (3) și (4) din Codul administrativ: „(1) Instanța de judecată în fața căreia a apărut conflictul de competență de natura celui definit la art.58 alin.(2) suspendă din oficiu procesul și prezintă dosarul instanței competente să soluționeze conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de apel, dintre o judecătorie și o curte de apel sau dintre două curți de apel se soluționează de către Curtea Supremă de Justiție. (4) Conflictul de competență se soluționează fără citarea participanților la proces, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.”

Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).” 3

Pct. 5 din Hotărârea Guvernului privind constituirea Agenției Servicii Publice nr. 314 din 22.05.2017: „Întreprinderea de Stat "Camera Înregistrării de Stat", Întreprinderea de Stat "Cadastru", autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Justiției "Serviciul Stare Civilă" și autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Economiei "Camera de Licențiere" se reorganizează prin fuziune (absorbție) cu Instituția publică "Agenția Servicii Publice". Drepturile și obligațiile persoanelor juridice absorbite trec integral la persoana juridică absorbantă – Instituția publică "Agenția Servicii Publice".”

Pct. 2, 3, 4 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului privind constituirea Agenției Servicii Publice nr. 314 din 22.05.2017: „2. Agenția este o instituție publică, fondată de Guvern, care deleagă exercitarea funcției de fondator Cancelariei de Stat, a cărei activitate are scopul de a facilita și eficientiza procesul de prestare a serviciilor publice. 3. Agenția este persoană juridică, care dispune de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova și denumire în limba română, are autonomie financiară și deține conturi de decontare în instituții financiare și conturi bancare în contul unic trezorerial al Ministerului Finanțelor. Agenția își desfășoară activitatea inclusiv prin intermediul structurilor sale teritoriale. 4. Sediul Agenției este situat la adresa: municipiul Chișinău, strada Aleksandr Pușkin, nr.42.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în conformitate cu normele de drept citate, Curtea Supremă de Justiție este competentă să soluționeze conflictul negativ de competentă ivit între Judecătoria Orhei și Judecătoria Chișinău.

Cu referire la competența jurisdicțională materială a instanței se reține că, competența generală de soluționare a tuturor cauzelor civile revine instanțelor de drept comun, în timp ce acțiunile în contencios administrativ se examinează de judecători specializați.

Completul de judecată notează că, pârât în prezenta cauză este Agenția Servicii Publice, Serviciul Stare Civilă Orhei, iar obiectul acțiunii se rezumă la obligarea Serviciului Stare Civilă Orhei să întocmească și să înregistreze actul de deces.

Studiind temeiurile de fapt și de drept a acțiunii invocate de Tropoțel Elena și solicitările formulate, Completul de judecată constată că, 4 acțiunea respectivă este de competența judecătorilor specializați în examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Or, obiectul acțiunii se rezumă la obligarea autorității publice să întocmească și să înregistreze actul de deces.

Într-o altă ordine de idei Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, în cazul în care instanța de contencios administrativ constată că, acțiunea este inadmisibilă, aceasta se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Subsecvent, odată ce instanța de contencios administrativ competentă teritorial a fost sesizată cu o acțiune ce are ca obiect obligarea autorității publice să emită un act, aceasta urmează să se expună în privința acesteia.

Totodată, din actele anexate la acțiune rezultă că, răspunsul la cererea Elenei Tropoțel a fost emis de către Serviciului stare civilă Orhei al Departamentului stare civilă ai Agenției Servicii Publice.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, Serviciul Stare Civilă Orhei ai Agenției Servicii Publice este autoritatea care a desfășurat procedura administrativă în sensul art. 7 din Codul administrativ.

La rândul său, acțiunea formulată de reclamanta este îndreptată împotriva Serviciului Stare Civilă Orhei al Agenției Servicii Publice, care a desfășurat nemijlocit procedura administrativă.

Iar, potrivit pct. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului privind constituirea Agenției Servicii Publice nr. 314 din 22.05.2017, Agenția își desfășoară activitatea inclusiv prin intermediul structurilor sale teritoriale.

Completul de judecată menționează că, structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice sunt subdiviziuni care deși nu posedă personalitate juridică, reprezintă în continuare organe de drept, ce își desfășoară activitatea ca subdiviziuni teritoriale, inclusiv cea administrativă, iau decizii ce produc efecte juridice și răspund conform legii pentru acestea.

Reieșind din cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, la caz, competența jurisdicțională materială și teritorială de examinare a acțiunii în fond îi revine Judecătoriei Orhei, completului specializat în materie de contencios administrativ. 5

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 195 din Codul administrativ, art. 44 alin. (3) și (9), precum și art. 270 din Codul de procedură civilă,