2ra-1052/24 — Încasarea datoriei

La 2 iulie 2021, Întreprinderea Mixtă „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Bucătari, solicitând încasarea datoriei în sumă de 19 600 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 500 lei și a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 588 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 31 ianuarie 2019, pârâtul a contractat un împrumut de la OCN „Sebo Credit”, obligându-se să ramburseze suma împrumutată, dobânda contractuală, comisioanele aferente și penalitățile prevăzute de contract, în termenele și condițiile stabilite. Deși împrumutătorul și- a executat obligațiile contractuale, pârâtul nu și-a onorat obligațiile de plată, fiind notificat în repetate rânduri cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale și la rezilierea anticipată a contractului.

Reclamanta a mai invocat că creanța a fost cesionată ulterior în favoarea ÎM „Incaso” SRL, în temeiul unui contract de cesiune, care întrunește condițiile de valabilitate ale unui act juridic și conferă cesionarului dreptul de a solicita executarea obligațiilor debitorului.

La 1 octombrie 2021, Constantin Bucătari a depus cerere reconvențională împotriva ÎM „Incaso” SRL și OCN „Sebo Credit” SRL, solicitând constatarea nulității contractului de împrumut nr. AG5615525 din 31 ianuarie 2019, încheiat cu OCN „Sebo Credit” SRL, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale, pârâtul-reclamant a invocat că nu a participat la negocierile privind acordarea împrumutului, nu a depus cerere de creditare, nu a semnat contractul de împrumut și nu a primit suma pretins acordată, susținând că semnătura aplicată pe contract și pe actele aferente este falsificată.

Acesta a mai indicat că nu s-a adresat, personal sau prin reprezentant, către OCN „Sebo Credit” SRL pentru obținerea unui împrumut, iar contractul contestat ar fi fost încheiat cu încălcarea normelor imperative de drept civil, în lipsa consimțământului valabil, fiind astfel un act juridic ilicit și lovit de nulitate absolută, fapt ce ar putea fi confirmat prin efectuarea unei expertize grafoscopice. 1

Instanța de apel a reținut că, în susținerea pretențiilor privind încasarea datoriei, ÎM „Incaso” SRL a prezentat copia contractului de împrumut nr. AG5615525 din 31 ianuarie 2019, cu anexele aferente, prin care OCN „Sebo Credit” SRL ar fi acordat intimatului Constantin Bucătari un împrumut în sumă de 9 800 lei. Intimatul a contestat valabilitatea contractului, invocând lipsa consimțământului la încheierea acestuia, reținându-se că manifestarea de voință constituie un element esențial al actului juridic, consimțământul trebuind să fie exprimat în mod valabil, liber și neviciat.

Totodată, s-a constatat, în baza Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/2-R-844 din 02.10.2023, efectuat de Centrul Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare, că semnăturile și înscrisurile atribuite lui Constantin Bucătari Constantin pe contract și actele aferente nu au fost executate de acesta.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut că intimatul nu și-a manifestat consimțământul la încheierea contractului, actul fiind lipsit de cauză licită și fondat pe o cauză falsă, ceea ce atrage nulitatea absolută, în temeiul art. 207, art. 216–217 și art. 220 Cod civil.

S-a apreciat că prima instanță a constatat corect nulitatea absolută a contractului și, pe cale de consecință, a respins întemeiat cererea ÎM „Incaso” SRL 2 privind încasarea datoriei, reclamanta neprezentând probe apte să combată concluziile expertizei.

Argumentele apelantei întemeiate pe planșe fotografice, precum și pe presupusa prezentare a intimatului la sediul creditorului, au fost apreciate critic, întrucât nu confirmă semnarea contractului sau primirea efectivă a sumei împrumutate, iar existența unor eventuale datorii față de alte entități a fost considerată nerelevantă.

În lipsa confirmării acordării împrumutului, instanța de apel a constatat inexistența temeiului pentru încasarea datoriei cesionate și caracterul neîntemeiat al pretențiilor privind cheltuielile de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat în mod vădit nerezonabil probatoriul, reținând eronat lipsa acordării împrumutului, deși, potrivit contractului nr. AG5615525 din 31.01.2019, intimatul ar fi primit suma de 9 800 lei, fapt confirmat, în opinia sa, prin bonurile de casă și semnăturile aplicate. A mai invocat existența înregistrărilor foto-video care ar demonstra prezența intimatului la sediul creditorului. Totodată, recurenta a susținut că istoricul datoriilor intimatului față de alți creditori ar releva reaua-credință a acestuia și tentativa de eschivare de la executarea obligațiilor. De asemenea, a arătat că instanța de apel nu ar fi ținut cont de interesele creditorului și de prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”. 3

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că procedura admisibilității recursului constă în verificarea încadrării motivelor invocate în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor legale citate rezultă că admisibilitatea recursului presupune exercitarea unui control de legalitate efectiv, întemeiat pe motive concludente și serioase, instanța de recurs fiind învestită cu competența exclusivă de a filtra cererile care nu întrunesc aceste exigențe. Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare clară, coerentă și întemeiată în drept, capabilă să evidențieze pretinse erori de drept material sau procesual, iar nu simple nemulțumiri față de soluția adoptată.

În acest sens, Completul subliniază că recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci un mijloc de control al legalității hotărârii instanței de apel, exercitat exclusiv în limitele criticilor de drept formulate.

În speță, recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” SRL este calificat ca vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, întrucât recurenta a invocat în mod generic o pretinsă apreciere vădit nerezonabilă a probelor, fără a identifica concret probele denaturate, ignorate ori analizate contrar exigențelor legale și fără a circumscrie criticile unui temei prevăzut de art. 432 din Codul de procedură civilă. 4

Analiza cererii de recurs relevă că aceasta nu conține veritabile critici de drept, ci reiterează susțineri de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel, exprimând exclusiv dezacordul recurentei față de soluția pronunțată.

Instanța de apel a motivat decizia în mod detaliat, reținând, pe baza raportului de expertiză grafoscopică, lipsa consimțământului intimatului la încheierea contractului de împrumut, ca urmare a neautenticității semnăturilor aplicate pe contract și pe actele aferente, calificând în mod corect actul juridic ca fiind lovit de nulitate absolută.

În aceste circumstanțe, Completul constată că argumentele invocate în recurs nu sunt de natură să combată raționamentul juridic al instanței de apel și nu relevă erori de drept ori vicii procedurale esențiale, fiind orientate, în esență, spre o reapreciere a situației de fapt și a probatoriului administrat, inadmisibilă în cadrul controlului de legalitate.

Prin urmare, Completul de judecată concluzionează că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” SRL. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5