2r-74/20 — încasarea datoriei

2r-74/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2r-74/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I.Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

DECIZIE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Adrian Casian cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-

a refuzat Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată în

repunerea în termen a apelului declarat de și s-a restituit cererea de apel ca fiind

tardivă,

c o n s t a t ă:

La 11 iulie 2019, prin intermediul poștei (f.d.33), Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian Casian solicitând încasarea

datoriei în sumă de 3519, 73 de lei , compensarea cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 800 de lei și pentru taxa de stat în sumă de 270 de lei.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso”

SRL împotriva lui Adrian Casian cu privire la încasarea datoriei în mărime de

3519,73 de lei și cheltuielilor de judecată în mărime totală de 1170 de lei.

La 21 noiembrie 2019, prin intermediul poștei (f.d.69), ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea integrală a hotărârii

cu emiterea unei noi hotărâri.

Prin încheierea din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a refuzat în

repunerea în termen a apelului declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov, împotriva hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central și s-a restituit cererea de apel depusă de ÎM „Incaso” SRL, ca

fiind depusă tardiv.

1

La 16 ianuarie 2020, prin intermediul poștei (f.d.89), ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a declarat recurs împotriva încheierii din

31 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a încheierii contestate, repunerea în termenul de declarare a apelului,

restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că la depunerea cererii de chemare în

judecată a solicitat examinarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 206 alin.(1) Cod de

procedură civilă cu remiterea copiei hotărârii. De hotărârea instanței din 17

octombrie 2019 a luat cunoștință la 28 octombrie 2019. Or, prima instanță a expediat

dispozitivul după 11 zile de la pronunțarea hotărârii, însă nu în decurs de 5 zile în

conformitate cu art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă. Astfel, a fost în

imposibilitate de a depune cerere de apel în termen de 30 de zile, deoarece a luat

cunoștință de dispozitivul hotărârii la 28 octombrie 2019, ceea ce prin prisma art. 13

CEDO constituie temei de repunere în termen, având în vedere dreptul la un recurs

efectiv. Respectiv, termenul de declarare a apelului, a început a curge la 29

octombrie 2019, expirând la 29 noiembrie 2019 și astfel apelul declarat la 21

noiembrie 2019, este în termen.

Totodată, cu referire la prevederile art.110, art. 111 alin.(3) Cod de procedură

civilă, a considerat că instanța de apel greșit a susținut că nu este motivată repunerea

în termenul de declarare a apelului, în situația în care a fost imposibilitate de a

îndeplini actul procedural în termen.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată la 31 decembrie 2019, iar ÎM

„Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a declarat recurs la 16

ianuarie 2020, prin intermediul poștei (f.d.89).

Materialele cauzei atestă expedierea avocatului Natalia Covaliov la 03 ianuarie

2020 a copiei încheierii instanței de apel (f.d.85) și a fost recepționată la 14 ianuarie

2020, conform avizului de recepție (f.d.86). Astfel, recursul declarat este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va respinge recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov și va menține încheierea contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Colegiul relevă că hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Edineț,

sediul Central, a fost contestată cu apel la 21 noiembrie 2019, prin intermediul poștei

(f.d.69), de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov

(f.d.67-69).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

2

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind refuzul repunerii în

termen a apelului declarat împotriva hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central, de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov.

În dezvoltarea acestei ipoteze, Colegiul reiterează că dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Edineț, sediul Central, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Adrian Casian cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat la 17 octombrie

2019 (f.d.57).

Cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 17 octombrie 2019 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost depusă la 21 noiembrie 2019, prin

intermediul poștei (f.d.69), de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului,

casarea integrală a hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri.

Prin încheierea din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în temeiul art.

369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, s-a refuzat în repunerea în termen a

apelului declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov,

împotriva hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și s-

a restituit cererea de apel depusă de ÎM „Incaso” SRL, ca fiind depusă tardiv (f.d.76-

78).

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Colegiul precizează că în justificarea cererii de repunere în termen pentru

declararea apelului împotriva hotărârii din din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei

3

Edineț, sediul Central, apelantul/recurent ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov, a invocat că a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii la 28

octombrie 2019 și astfel termenul de declarare a apelului, a început a curge la 29

octombrie 2019 și a expirat la 29 noiembrie 2019.

La acest capitol, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că nu au

fost aduse motive de fapt și de drept care ar putea reținute de instanța de apel pentru

repunerea în termenul de declarare a apelului.

Cu referire la afirmațiile părții recurente precum că la depunerea cererii de

chemare în judecată a solicitat examinarea cauzei în lipsă în temeiul art. 206 alin.(1)

Cod de procedură civilă cu remiterea copiei hotărârii, precum și că dispozitivul

hotărârii i-a fost expediat contrar prevederilor art. 236 alin.(4) Cod de procedură

civilă peste un termen de 11 zile, însă nu în decurs de 5 zile, Colegiul menționează

că aceste circumstanțe nu justifică repunerea în termen.

Or, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii. În speță, pornind de la faptul că dispozitivul hotărârii a fost

pronunțat la 17 octombrie 2019 de către prima instanță, termenul de înregistrare a

cererii de apel a început să curgă în ziua imediat următoare, adică la 18 octombrie

2019, fapt corect reținut și de instanța de apel.

Chiar și în condițiile în care dispozitivul hotărârii a fost expediat părții

recurente cu depășirea termenului de 5 zile stabilit de legiuitor, această circumstanță

nu poate justifica omiterea termenului, în situația în care dispozitivul hotărârii primei

instanțe a fost recepționat de apelant/recurent la 28 octombrie 2019, conform

avizului de recepție (f.d.60), adică în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut

expres în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Mai mult, prin prisma criticii inserate în recurs precum că a luat cunoștință de

dispozitivul hotărârii la 28 octombrie 2019, Colegiul precizează că

apelantul/recurent a avut posibilitatea de a exercita calea de atac-apelul în interiorul

termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii primei

instanțe.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că apelantul/recurent eronat a

considerat că termenul de contestare a hotărârii primei instanțe a început să curgă la

29 octombrie 2019, deoarece dispozitivul hotărârii i-a fost adus la cunoștință la 28

octombrie 2019 și urma să expire la 29 noiembrie 2019, iar cererea de apel depusă

la 21 noiembrie 2019, ar fi în termen.

Prezintă importanță și faptul că procesul civil în cauză a fost inițiat la cererea

de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL, iar ultima urma să depună

diligența necesară de a se interesa de soarta dosarului. Or, părțile trebuie să ia măsuri

în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare

despre care aceștia cunosc. În plus, la caz procesul civil a fost intentat ca urmare a

adresării cererii de chemare în judecată depuse de ÎM „Incaso” SRL.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

Prin prisma prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale.

4

Colegiul reiterează că termenul de declarare a apelului a început să curgă la 18

octombrie 2019 și a expirat la 18 noiembrie 2019, circumstanțe detaliate supra, însă

apelantul/recurent și-a valorificat dreptul de a contesta hotărârea primei instanțe cu

omiterea termenului, având în vedere că cererea de apel a depus-o abia la 21

noiembrie 2019.

În atare circumstanțe, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia primei

instanțe precum că în situația de fapt constată circumstanțele invocate nu pot fi

reținute în motivarea repunerii în termen a apelului decla.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de

declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în

special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reiterează că art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă stabilește expres

termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

Colegiul învederează că, în speță, termenul de declarare a apelului întemeiat a

fost calculat de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, în situația în care însăși

procesul civil a fost inițiat la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso”

SRL, care a și contestat cu apel hotărârea primei instanțe, iar în numele

reclamantului/apelant a acționat avocatul Natalia Covaliov.

Respectiv, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel

privind lipsa temeiurilor de repunere în termen pentru declararea apelului, iar

termenul a fost omis din motive imputabile doar apelantului/recurent. Astfel, este

întemeiată dispoziția instanței de apel privind restituirea cererii de apel ca fiind

depusă tardiv.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat

dreptul de valorificare în termen a drepturilor procedurale.

Dealtfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

5

În conformitate cu art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în

primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de

interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale,

de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov.

Se menține încheierea din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Adrian Casian cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6