3ra-926/23 — Anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ

La 26 iulie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălți, persoană terță Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, privind anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, prin decizia nr. 17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți, a fost aprobat Regulamentul de comerț local al mun. Bălți.

Conform actului administrativ contestat, au fost impuse un șir de reguli privind inițierea, încetarea sau desfășurarea comerțului în mun. Bălți aplicabile persoanelor fizice și juridice.

Reclamanta a susținut că unele prevederi ale actului administrativ contestat sunt ilegale și urmează a fi anulate. A depus on-line în adresa Primăriei Bălți notificare privind inițierea activității de comerț nr. ****** din ******, în vederea începerii activații comerciale a unui magazin specializat în comercializarea cu amănuntul a calculatoarelor, echipamentului pentru telecomunicații etc.

La 21 iulie 2022, reclamanta a primit refuz la emiterea actului permisiv, pe motiv că notificarea privind inițierea activității de comerț nu corespunde cerințelor stabilite de pct. 4.5. din actul administrativ contestat.

Astfel, solicitarea de a prezenta actele indicate la lit. a), c), e), f), g), h), i) și k) de la pct. 4.5. ale actului administrativ contestat, obligă potențialul comerciant de a anexa un șir de acte care nu sunt prevăzute de art. 14 din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. Totodată, legea nu îi acordă administrației publice locale dreptul discreționar de a solicita acte suplimentare în vederea eliberării actului permisiv.

În acest sens, la adoptarea actului administrativ contestat, pârâtul a admis încălcarea articolului 3 alin. (4) al Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative, pe motiv că decizia nr. 17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți depășește limitele competenței instituite prin actul de nivel superior, care în speță este Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior.

Reclamanta a solicitat anularea în parte a deciziei nr.17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți cu privire la aprobarea 1 Regulamentului de comerț local și anume a punctului 4.5. lit. a), c), e), f), g), h), i) și k).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți s-a aprobat Regulamentul de comerț local (f.d. 77).

Instanța de fond a notat că pct. 4.5. al Regulamentului prevede că, la notificarea privind inițierea activității de comerț se anexează, următoarele acte: a) actul care confirmă împuternicirile reprezentantului-în cazul în care notificarea este depusă prin intermediul unui reprezentant; b) Regulamentul pieței, adoptat de comerciant și copia de decizie a Consiliului municipal Bălți de creare a pieței - în cazul piețelor; c) buletinul de identitate a persoanei împuternicite, d) în cazul unităților de comerț, cu excepția comerțului ambulant, amplasate pe un teren/ într-o încăpere proprietate publică, la notificare se anexează copia actului care confirmă dreptul de proprietate sau de folosință, după caz, asupra terenului/ încăpere proprietate publică; e) extrasul din Registrul bunurilor imobile care confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului; f) extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice sau din Registrul de stat a întreprinzătorilor individuali sau copia de pe patenta de întreprinzător sau certificatul de contribuabil; g) autorizația sanitar-veterinară de funcționare - în cazul în care desfășoară activități stabilite în anexa nr. 2; h) autorizația sanitară de funcționare- în cazul în care desfășoară activitățile stabilite în anexa nr. 3; i) licența - în cazul desfășurării activităților de comerț supuse licențierii, în conformitate cu Legea nr. 451/2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător; j) depunerea notificării de inițiere sau de modificare a activității de comerț implică achitarea de către deponent autorității administrației publice locale a unei plăți de notificare in mărime de 100 de lei. Dovada achitării plății de notificare se prezintă odată cu depunerea notificării, pe suport fizic sau electronic, în funcție de modalitatea de achitare, precum și de forma depunerii notificării; k) contractul prestării serviciilor de evacuare a deșeurilor menajere semnat de autoritatea administrației publice locale. Toate documentele se prezintă în original sau copii care sunt certificate prin semnătură de către comerciant sau de către reprezentantul său legal.

Reieșind din dispozițiile art. 14 alin. (1) și (2) lit. h), q), q1) și z1) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și art. 3 alin. (4) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 2 decembrie 2017, instanța de fond a reiterat că actul normativ al autorității administrației publice locale trebuie să fie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior cu care se află în conexiune și nu poate depăși limitele competenței instituite prin actul de nivel superior și nici nu poate contravine scopului, principiilor și dispozițiilor acestuia.

Instanța de fond a remarcat că, în pct. 1.1. al Regulamentului de comerț local, Consiliul municipal Bălți a indicat expres că Regulamentul de comerț local este elaborat în conformitate cu prevederile legilor Republicii Moldova - nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerțul interior”, nr.93-XIV din 15 iulie 1998 „ cu privire la patenta de întreprinzător”, nr.160 din 22 iulie 2011 „privind reglementarea prin autorizare activității de întreprinzător”, nr. 105-XV din 13 martie 2003 „privind protecția consumatorilor”, nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 „privind administrația publică locală”, nr.221 din 19 octombrie 2007 „privind activitatea sanitar- veterinară”, nr.1100 din 30 iulie 2000 „cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice”, nr. 278 din 14 decembrie 2007 „privind controlul tutunului”, Hotărârilor Guvernului Republicii Moldova nr. 931 din 08 decembrie 2011 „cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul”, nr. 1209 din 08 noiembrie 2007 „Cu privire la prestarea serviciilor de alimentație publică” , nr. 212 din 04 aprilie 1995 „despre aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice”, nr.147 din 12 martie 1996 „cu privire la aprobarea regulilor deservirii sociale a populației”, nr. 955 din 21 august 2004 „privind aprobarea Regulamentului-tip de funcționare a piețelor”, nr.1236 din 19 decembrie 2018 „Cu privire la instituirea resurselor informaționale în domeniul comerțului”, Clasificatorului activităților din economia Moldovei, și în legătură cu adoptarea Legii nr. 17 din 04 martie 2021 „Cu privire la modificarea Legii nr.231/2010 cu privire la comerțul interior”.

Astfel, Regulamentul de comerț local elaborat de Consiliul municipal Bălți nu poate depăși limitele competenței instituite prin legile enumerate și nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispozițiilor acestora.

Totodată, instanța de fond a reținut că, prin art. 14 alin. (6) al Legii cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010, datele generale obligatorii pentru notificare sunt: a) denumirea/numele, sediul/domiciliul, IDNO/IDNP și datele de contact ale comerciantului sau ale reprezentantului său legal; b) denumirea și codul activității de comerț conform anexei nr.1 (la nivel de patru cifre), cu mențiunea privind comercializarea producției alcoolice, a berii și/sau a articolelor din tutun; c) denumirea și adresa unității comerciale sau a pieței/amplasamentului; d) tipul unității comerciale conform Nomenclatorului unităților comerciale; e) programul de activitate al unității comerciale; f) numărul cadastral al bunului imobil de amplasare a unității comerciale, cu excepția comerțului ambulant; g) indicarea amplasării unității comerciale în bloc locativ; h) suprafața comercială sau/și totală, după caz; i) declarația pe propria răspundere a comerciantului privind respectarea legislației. 3

Aliniatele (7) – 10 ale articolului din Legea cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010 relevă că, (7) alte date din notificare, care nu sunt prevăzute la alin. (6), se indică corespunzător activității de comerț, produselor comercializate sau serviciilor prestate, tipului unității comerciale și proprietății asupra terenului de amplasare a unității comerciale. Activitățile de comerț prevăzute în anexele nr. 3 și nr. 4 se indică în notificare și în cazurile cînd nu constituie activitatea principală a comerciantului. (8) Autoritățile administrației publice locale verifică corectitudinea notificării în privința corelării elementelor specificate la alin. (7) și acordă, la solicitare, asistență deponenților în completarea notificărilor. (9) La notificarea privind inițierea activității de comerț a pieței se anexează informația privind numărul și data deciziei de creare a pieței și copia de pe regulamentul de funcționare a pieței. (10) În cazul unităților comerciale amplasate pe un teren/într-o încăpere proprietate publică, la notificare se anexează copia actului care confirmă dreptul de proprietate sau de folosință, după caz, asupra terenului/încăperii proprietate publică. Copiile actelor menționate urmează a fi certificate prin semnătură de către comerciant sau de către reprezentantul său legal.

Analizând dispozițiile art. (6) din Legea cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010 în coraport cu prevederile pct. 4.5 din Regulamentul de comerț local, instanța de fond a stabilit că, în ultimul act normativ administrația publică locală a prevăzut suplimentar un șir de date care urmează să le prezinte toți potențialii comercianți. Or, alin. (1) lit. a) și e) din art. 6 al Legii cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010 prevede că, activitățile de comerț desfășurate în teritoriu sunt administrate și coordonate de autoritățile administrației publice locale conform reglementărilor naționale în vigoare. Autoritățile menționate exercită următoarele atribuții: asigură implementarea politicii de stat în domeniul comerțului în teritoriu în limita competențelor funcționale; asigură implementarea principiului „ghișeului unic" la verificarea datelor indicate în notificările depuse de comercianți.

Totodată, alin. (5) din același articol prevede că, în cadrul regulamentului de comerț local, Consiliul local are dreptul să stabilească interdicții și cerințe privind desfășurarea activității de comerț în următoarele privințe: h) cerințe privind respectarea regulilor de asigurare a curățeniei pe adresa unității comerciale/unității de alimentație publică, în modul stabilit de autoritatea administrației publice locale.

Raportînd dispozițiile enunțate la regulamentul contestat prin acțiunea de control normativ, instanța de fond a reținut că solicitările consiliului local de anexare la notificare a actului care confirmă împuternicirile reprezentantului, a extrasului din Registrul bunurilor imobile, a extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice sau din Registrul de stat a întreprinzătorilor individuali sau a copiei de pe patenta de întreprinzător sau certificatului de contribuabil, a licenței de activitate în comerț, adică a actelor specificate în Regulamentul de comerț local conform lit. a), e), f) și i) din pct. 4.5., contravin Legii cu privire 4 la comerțul interior, care nu specifică despre anexarea la notificare a unor asemenea acte. Mai mult ca atât, actele menționate conform lit. a), e), f) și i) din pct. 4.5. din Regulamentul contestat, se referă la date publice care se regăsesc în registrele de publicitate, iar, reieșind din prevederile art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la comerțul interior, consiliul local este investit cu obligația verificării datelor publice prin accesarea registrelor de publicitate.

Totodată, instanța de fond a menționat că, deși în art.14 alin. (6) al Legii cu privire la comerțul interior legiuitorul numește datele generale, acesta nu prevede o listă exhaustivă de date pentru a fi prezentate de potențialii comercianți, or, solicitarea datelor suplimentare de către administrația publică locală este condiționată de anumiți factori.

În contextul celor menționate, instanța de fond a conchis că administrația publică locală la elaborarea actului administrativ cu caracter normativ în pct. 4.5 a depășit dispozițiile art.14 alin. (6) al Legii cu privire la comerțul interior, or, datele solicitate de acesta suplimentar nu vizează anumite categorii de potențiali comercianți, ci sunt unice pentru toți viitorii comercianți indiferent de tipul de activitate, marfa care urmează a fi realizată, locul desfășurării activității de comerț ș.a.

Prin urmare, instanța de fond a ajuns la concluzia că Regulamentul de comerț local, aprobat prin decizia nr. 17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți - în latura prevederilor specificate la pct. 4.5. lit. a), e), f) și i), urmează a fi anulat.

Totodată, instanța de fond a reținut că cerințele din regulamentul contestat privind anexarea la notificare a autorizației sanitare/sanitar-veterinare, precum și actelor ce țin de salubrizarea locului de comerț, adică a actelor specificate conform lit. g), h) și k) a pct. 4.5 din Regulament, se regăsesc în prevederile Legii cu privire la comerțul interior. Or, din art. 6, alin. (5) al Legii prevede că, în cadrul regulamentului de comerț local, consiliul local are dreptul să stabilească interdicții și cerințe privind desfășurarea activității de comerț în ce privește respectarea regulilor de asigurare a curățeniei pe adresa unității comerciale/unității de alimentație publică, în modul stabilit de autoritatea administrației publice locale.

La fel, anexa 3 din Legea cu privire la comerțul interior vizează lista de activități comerciale care sînt supuse autorizării sanitar-veterinare sau înregistrării de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, la fel și Lista de activități ale unităților comerciale pentru care se eliberează autorizații sanitare de funcționare respectiv, pentru asemenea activități (conform mențiunilor din anexa respectivă) sunt necesare autorizațiile sanitare/sanitar- veterinare.

Articolul 13 alin. (6) din Legea cu privire la comerțul interior prevede că, pentru desfășurarea activităților de comerț, comercianții trebuie: d) să obțină actul permisiv corespunzător, dacă acesta este impus de lege în raport cu activitatea comerciantului. 5

De rând cu aceasta, alin. (6) din art. 21 al Legii cu privire la comerțul interior prevede că, la desfășurarea activității de comerț, comercianții sunt responsabili de respectarea legislației sanitare, sanitar-veterinare, de prevenirea și stingerea incendiilor, de protecția mediului, precum și de respectarea legislației specifice domeniului de activitate.

Totodată, alin. (4) din art. 21 al Legii cu privire la comerțul interior prevede că comercianții sunt obligați să asigure colectarea, depozitarea și transportarea deșeurilor rezultate din activitatea de comerț în conformitate cu legislația privind gestionarea deșeurilor. Colectarea și transportarea deșeurilor se efectuează: a) de către comerciant în cazul în care acesta deține autorizație privind gestionarea deșeurilor; și/sau b) de către persoane juridice care dețin autorizație privind gestionarea deșeurilor și care au încheiat contract cu comerciantul.

Raportînd cerințele din Regulamentul de comerț local stabilite conform pct. 4.5 la dispozițiile din Legea cu privire la comerțul interior, instanța de fond a stabilit că prevederile în latura lit. g), h), și k) a pct. 4.5 din regulament necesită a fi păstrate, astfel respingând în această latură acțiunea depusă de reclamantă. Or, art. 1 alin. (1) din Legea cu privire la comerțul interior prevede că scopul legii este crearea cadrului juridic corespunzător desfășurării activităților de comerț prin dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor comerciale în condițiile respectării liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.

La fel, instanța de fond a reținut că anexarea la notificare a buletinului de identitate a împuternicitului, adică a actului specificat conform lit. c) din pct. 4.5 a Regulamentului își are existența prin prisma prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea cu privire la comerțul interior, care specifică faptul că, notificarea privind inițierea activității de comerț poate fi depusă nu doar fizic, ci și on-line, iar în asemenea caz își are locul anexarea actului de identitate a deponentului, în scopul realizării de către autoritate a sarcinilor de verificare a corectitudinii datelor necesare inițierii activității de comerț.

Prin urmare, instanța de fond a conchis de a respinge acțiunea și în latura cerinței de anulare a prevederilor lit. c) din pct. 4.5 a Regulamentului de comerț local.

Din considerentele enunțate, instanța de fond a admis parțial cererea de chemare în judecată și anume a anulat pct. 4.5 lit. a), e), f) și i) din Regulamentul privind desfășurarea activităților de comerț pe teritoriul municipiului Bălți aprobat prin decizia nr. 17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului mun. Bălți Totodată, instanța de fond a considerat neîntemeiată acțiunea formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com” în ce privește anularea regulamentului menționat în latura lit. c), g), h), k) din pct. 4.5, considerând rațională păstrarea valabilității acestor dispoziții legale.

La 13 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com” a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 25 august 2023, a prezentat motivarea cererii de recurs împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii și în această parte să fie emisă o nouă hotărâre prin care să fie anulate literele c), g), h) și k) ale pct. 4.5. din decizia nr. 17/3 din 10 decembrie 2021 a Consiliului municipal Bălți.

În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată.

La 11 septembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor (vol. II, f.d. 8).

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex- Com”, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023, și anume la 25 august 2023, prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ: „ (1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023): 7 „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Din actele dosarului rezultă că, 13 februarie 2023, recurentei i-a fost notificat dispozitivul hotărârii (vol. I, f.d. 224), iar hotărârea motivată i-a fost comunicată, la 23 august 2023, prin intermediul poștei electronice (vol. I, f.d. 227).

La 13 februarie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com” a depus recursul nemotivat, iar motivarea recursului a fost depusă de recurentă la 25 august 2023.

Prin urmare, Completul de judecată reține că cererea de recurs și motivarea acesteia au fost depuse în termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință 8 nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com”, include obiecții care au fost analizate detaliat de către Curtea de Apel Bălți, care le-a evaluat corespunzător.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39). 9

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com”.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ganex-Com”, împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 10