2ra-1036/24 — repararea prejudiciului

2ra-1036/24 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Parascovia Carp,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Parascovia Carp împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, Curții de Apel Centru și Judecătoriei

Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Bălți

(Dosarul nr. 2ra-1036/24

NR. PIGD 2-23083485-01-2ra-12092024)

Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Judecătoria Strășeni, sediul central, jud. V. Negurița,

Curtea de Apel Bălți, jud. E. Grumeza, N. Chircu, D. Corolevschi

17 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

Parascoviei Carp,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Gheorghe Stratulat,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Nicolae Daniliuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Curții de Apel Chișinău (Centru) și Judecătoriei Chișinău,

solicitând repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 euro și

compensarea cheltuielilor de judecată de 10 000 lei.

avocatului său, s-a adresat Procurorului General cu o plângere penală prin

care a solicitat începerea urmăririi penale în privința unor judecători ai Curții

de Apel Chișinău și ai Curții Supreme de Justiție, invocând săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 339 Cod penal, uzurparea puterii judiciare.

obligația, în temeiul art. 19, 254 și 274 Cod de procedură penală, să cerceteze

complet și obiectiv circumstanțele cauzei și să emită o ordonanță motivată

fie de începere a urmăririi penale, fie de refuz.

Generale, semnată de procurorul Iurie Lealin, prin care s-a refuzat începerea

urmăririi penale.

Lealin printr-o plângere depusă Procurorului General în temeiul art. 2991 și

2992 Cod de procedură penală. Ulterior, la 21 august 2020, a primit un nou

răspuns, semnat de procurorul Oleg Gavriliță, prin care plângerea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

General la Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), în temeiul art. 313 Cod de

procedură penală, solicitând obligarea procuraturii de a se conforma

dispozițiilor legale și de a examina complet cauza.

1

Ciocana) a respins plângerea ca neîntemeiată.

acțiunile organelor de urmărire penală au fost conforme art. 19, 254 și 274

Cod de procedură penală, iar criticile sale asupra nerespectării termenelor și

obligațiilor procedurale au fost apreciate ca declarative și lipsite de

fundament.

din 16 septembrie 2020, în temeiul art. 437-451 Cod de procedură penală.

Chișinău a respins recursul ca inadmisibil, motivând că încheierea

Judecătoriei Chișinău nu este susceptibilă de recurs.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

central, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de

Parascovia Carp împotriva Președintelui RM, Procuraturii RM, Curții de

Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău, privind repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de

judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea integrală a acesteia și adoptarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Parascovia Carp și s-a menținut hotărârea din 19 septembrie 2023

a Judecătoriei Strășeni, sediul central.

apreciat corect că situația expusă de apelantă nu se încadrează în ipotezele

Legii nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciilor cauzate prin acțiunile

organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

Instanța a subliniat că răspunderea statului intervine doar în cazurile expres

prevăzute de lege, precum reținerea ilegală, măsuri preventive ilegale,

condamnări ilegale sau alte acțiuni procesuale restrictive, circumstanțe care

nu sunt incidente în prezenta cauză.

2

procurorilor și cu soluția Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) asupra

plângerilor sale împotriva refuzului de a începe urmărirea penală nu poate

constitui temei pentru angajarea răspunderii delictuale a statului. Lipsa unui

act procedural ilegal, restrângerea unui drept sau existența unei măsuri

abuzive exclude aplicarea Legii nr. 1545/1998.

ale răspunderii civile delictuale, existența unei fapte ilicite, prejudiciul cert

și legătura de cauzalitate, așa cum impune art. 118 CPC și art. 19, 2006 Cod

civil. În lipsa acestor elemente, acordarea despăgubirilor morale nu este

posibilă.

privind pretinse încălcări săvârșite de judecători sau procurori, inclusiv în

legătură cu presupusa influență asupra sistemului judecătoresc, nu sunt

susținute prin probe și nu au incidență juridică asupra cadrului de angajare a

răspunderii statului pentru prejudiciul pretins.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE

RECURENTULUI

iunie 2024 a Curții de Apel Bălți, cererea fiind semnată de Parascovia Carp,

precum și de Nicolae Daniliuc, indicat ca avocat.

activitatea lui Nicolae Daniliuc în calitate de avocat a fost încetată începând

cu 16 iulie 2024, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1260-XV din

19 iulie 2002 cu privire la avocatură, în baza Ordinului Ministerului Justiției

nr. 206 din 16 iulie 2024.

instanța reține că dreptul acesteia de a exercita calea de atac personal nu este

afectat, motiv pentru care recursul este examinat ca fiind formulat de parte.

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

aplicat în mod eronat Legea nr.1545/1998, deși acțiunea a fost întemeiată

exclusiv pe dispozițiile constituționale, convenționale și pe normele Codului

civil referitoare la răspunderea delictuală (art. 19, 2006, 2007 Cod civil),

modificând astfel nejustificat cadrul juridic al litigiului și ignorând

temeiurile expres indicate de reclamantă.

3

motivată de refuz în pornirea urmăririi penale, contrar art. 274 Cod de

procedură penală, împrejurare ce menține o bănuială rezonabilă asupra

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 339 Cod penal, iar continuarea

exercitării funcției de judecător după adoptarea Hotărârii Parlamentului nr.

39/2019 contravine art. 2, 6 și 116 din Constituție, circumstanțe care, în

opinia sa, impun casarea hotărârilor instanțelor inferioare și admiterea

integrală a acțiunii.

1545/1998, deși el nu și-a întemeiat acțiunea pe această lege, instanța

modificând astfel în mod nejustificat cadrul juridic și factual al litigiului.

circumstanțele cauzei, omițând să analizeze modul în care Procuratura

Generală a soluționat plângerea. În opinia sa, lipsa unei ordonanțe motivate

de refuz al urmăririi penale menține o bănuială rezonabilă asupra săvârșirii

infracțiunii, aspect ignorat de instanțele inferioare.

nelegale și nemotivate, fiind pronunțate cu încălcarea normelor de drept

material și procesual, ceea ce impune casarea lor și adoptarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în

termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

4

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit

neîntemeiat”.

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților”.

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată reține că copia deciziei motivate a fost comunicată în mod

electronic la data de 26 iulie 2024, astfel că recursul depus la 5 septembrie

2024 se încadrează în termenul de două luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor

de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin.

(1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care

să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii

esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei

rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în

limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii

față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare

privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii

atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Completul de judecată constată că acestea nu întrunesc cerințele prevăzute

5

de art. 432 CPC, recursul vizând în esență reiterarea susținerilor formulate

în apel și criticarea soluțiilor instanțelor inferioare prin prisma propriei

percepții subiective asupra presupusei încălcări a drepturilor sale, fără a

releva erori de drept material sau procesual.

în mod efectiv motivele apelului, ar fi aplicat în mod eronat Legea nr.

1545/1998 și ar fi interpretat greșit circumstanțele cauzei, în special sub

aspectul modului de soluționare a plângerii penale și al pretinsei mențineri a

unei „bănuieli rezonabile” privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

307 Cod penal. Totuși, Completul constată că aceste susțineri nu sunt însoțite

de argumente juridice apte să demonstreze caracterul vădit nerezonabil al

aprecierii situației de fapt și a normelor de drept material de către instanța de

apel.

pretențiilor recurentei prin prisma condițiilor răspunderii civile delictuale și

a constatat, în mod întemeiat, că nu a fost demonstrată existența unei fapte

ilicite imputabile autorităților statului, nici a legăturii de cauzalitate dintre

actele acestora și prejudiciul moral pretins. Instanța de apel a reținut, de

asemenea, că simplul dezacord al reclamantului cu răspunsurile Procuraturii

Generale a Republicii Moldova și cu soluția Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, nu poate constitui, în sine, temei pentru angajarea răspunderii

statului în baza art. 2006 din Codul civil.

drept material a cărei interpretare ar fi fost denaturată de instanța de apel și

nici nu demonstrează existența vreunei încălcări a competenței sau

compunerii instanței, în sensul art. 432 alin. (1) lit. f) CPC. Invocarea

dispozițiilor constituționale și internaționale are caracter general și nu este

corelată cu prezentarea unei fapte ilicite concrete sau a unei încălcări

procedurale calificate care să impună casarea deciziei atacate.

motivate de refuz al urmăririi penale vizează, în realitate, aspecte ținând de

derularea procedurii penale și de controlul soluțiilor procurorului, proceduri

pentru care legea prevede căi de atac specifice, care nu pot fi substituite de o

acțiune civilă în repararea prejudiciului moral întemeiată exclusiv pe

nemulțumirea față de soluțiile adoptate.

recurs nu demonstrează existența unor erori de drept material sau procedural

în sensul art. 432 CPC. Acestea exprimă doar nemulțumirea recurentului față

de soluția instanței de apel și tind să determine o reexaminare a situației de

fapt, inadmisibilă în cadrul recursului.

6

să răstoarne raționamentele instanței de apel, recursul declarat Parascovia

Carp este vădit neîntemeiat.

440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Consideră inadmisibil recursul declarat de Parascovia Carp împotriva

deciziei din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Gheorghe Stratulat

Ion Munteanu

7