2ra-1051/23 — cu privire la obligarea de a nu crea impedimente in folosirea imobilului

La 09 iulie 2020, Valeriu Gherasim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Nenescu, intervenient accesoriu Primăria or. Drochia prin care a solicitat obligarea de a nu crea impedimente în folosirea imobilului, strămutarea vagonului de vulcanizare și a construcțiilor provizorii, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul Valeriu Gherasim a indicat că la 16 august 2010 a devenit proprietar asupra terenului cu destinație pentru construcții cu suprafața de 0,0454 ha, cu nr. cadastral XXXXX cu construcțiile amplasate de el, situat în or. Drochia, str. XXXXX.

Din anul 2000 lângă gardul gospodăriei ce îi aparține a fost instaurat un vagon cu construcții provizorii (chioșc-vulcanizare) de Vitalie Nenescu. Nenescu Vitalie a decedat și a rămas soția lui Ecaterina Nenescu.

Din timpul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului dat și până în prezent, din cauza instalării vagonului de vulcanizare, el nu are acces liber la terenul aferent, nu are posibilitate de a pătrunde cu transportul în gospodăria sa. La nenumăratele sale adresări către proprietarii vagonului de vulcanizare și în adresa primăriei, nu a obținut careva rezultate pozitive.

Reclamantul Valeriu Gherasim a solicitat obligarea Ecaterinei Nenescu de a nu crea impedimente în folosirea imobilului cu strămutarea vagonului de vulcanizare și a construcțiilor provizorii și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material și procedural, apreciind la justa valoare probele administrate.

Materialele cauzei atestă că Valeriu Gherasim este proprietarul terenului cu destinație pentru construcții, cu suprafața de 0.0454 ha, cu nr. cadastral XXXXX, cu bunuri imobile amplasate pe el casa de locuit cu suprafața de 60.7 m.p., cu nr. cadastral XXXXX situate în or. Drochia, str. XXXXX, în baza contractului de donație din 20 august 2010.

În anul 1999, terenul public cu suprafața de 150 m.p. din or. Drochia, str. XXXXX, situat în vecinătate cu terenul lui Valeriu Gherasim, a fost atribuit în folosință lui Vitalie Nenescu pentru instalarea unui pavilion de piese auto și vulcanizare, fapt probat prin dispoziția nr. 614 a primarului or. Drochia din 17 decembrie 1999 și în baza schemei arhitectului orașului Drochia.

Conform contractului de arendă din 03 februarie 2009, Primăria or. Drochia a transmis în arendă lui Vitalie Nenescu terenul cu suprafața de 0,015 ha din intravilanul localității pe un termen de până la 31 decembrie 2009. Ulterior, la 22 decembrie 2009, Primăria or. Drochia a încheiat cu Vitalie Nenescu contractul de arendă al pavilionului pe un termen de 1 an, până la 22 decembrie 2010, cu posibilitatea prelungirii lui. 2

Prin decizia nr. 2/18 din 22 mai 2018 a Consiliului orășenesc Drochia, s-a decis de a menține relațiile de locațiune a terenului din str. XXXXX, a contractului încheiat cu Vitalie Nenescu, decedat, prin încheierea acordului adițional cu succesorii în drepturi Andrei Nenescu și Ecaterina Nenescu, pe termen de un an, până la perfectarea actelor de moștenitor legal.

Prin decizia Consiliului orășenesc Drochia nr. 6/10-1 din 10 decembrie 2021, s-a dispus încheierea acordului adițional la contractul de arendă al terenului din or. Drochia, str. XXXXX cu Ecaterina Nenescu pe un termen de 1 an până la petrecerea procedurii de licitație.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a stabilit că construcția pavilionului pentru vulcanizare a fost efectuată în mod autorizat de Vitalie Nenescu, iar Ecaterina Nenescu exploatează această construcție în mod legal. În acest sens, Valeriu Gherasim nu a probat încălcările cadrului normativ. Despre existența relațiilor de arendă între Primărie și Ecaterina Nenescu asupra vagonului de vulcanizare din vecinătate cu terenul adiacent, Valeriu Gherasim a fost informat prin răspunsul Primăriei or. Drochia nr. 613 din 10 iunie 2019.

Instanța de apel a mai reținut că la 20 septembrie 2016, la cererea lui Valeriu Gherasim, inginerul cadastral al OCT Drochia, Ion Stână a întocmit un act de constatare pe teren, prin care s-a stabilit că planul cadastral al terenului XXXXX, ce aparține lui Valeriu Gherasim, nu corespunde cu amplasarea reală al terenurilor cu nr. XXXXX și nr. XXXXX datorită greșelilor la elaborarea planului geometric și s-au propus modificări ale planului cadastral.

Respectiv, instanța corect a constatat din Actul de constatare și planul cadastral al terenurilor menționate că imobilele cu nr. cadastrale XXXXX și nr. XXXXX nu au careva tangență cu terenul unde este amplasat pavilionul pentru vulcanizare, care este situat în altă vecinătate al terenului lui Valeriu Gherasim. Potrivit acestui act s-a propus ca hotarul cu terenul pe care este amplasat pavilionul de vulcanizare pe segmentul 14-1 să fie modificat cu 7,0 m și să fie situat pe peretele de la vagon. Potrivit schemei de amplasare al pavilionului din anul 1999, inițial între pavilion și hotarul terenului învecinat cu destinația grădină exista un spațiu determinat, însă acest hotar a fost modificat de însăși Valeriu Gherasim, or pavilionul nu este mobil și nu poate fi strămutat. Deci, lipsa unui spațiu între terenul lui Valeriu Gherasim și pavilionul de vulcanizare, nu se datorează acțiunilor Ecaterinei Nenescu, dar însuși Valeriu Gherasim care a modificat hotarul său, când construcția pavilionului exista deja de mai mult de 15 ani.

Instanța de apel a mai reținut că, potrivit schemei de amplasare a pavilionului aprobată de serviciile specializate și planșei fotografice, Valeriu Gherasim are acces cu intrare din str. Kogălniceanu. Totodată, din 3 planșele fotografice a pavilionului de vulcanizare prezentate de Ecaterina Nenescu se observă că lângă pavilion sunt situate porțile de intrare pe terenul lui Valeriu Gherasim din str. Ghica Vodă, cu spațiu suficient pentru intrare, la momentul fotografierii fiind parcat un automobil.

Recurentul a menționat că nu este de acord cu constatarea instanței că, amplasarea vagonului de vulcanizare în apropierea gardului său nu îi creează impedimente, ori nu are posibilitate de ași amenaja gospodăria conform planului întocmit și nu poate ieși din ogradă. Totodată, nu s-a dat o apreciere a probelor emise de Primăria or. Drochia.

De asemenea, reprezentantul recurentului a reiterat explicațiile expuse în instanța de apel în susținerea poziției sale. În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 13 aprilie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2023, a fost expediată avocatului Andrei Tudorica, care reprezintă interesele lui Valeriu Gherasim, prin intermediul poștei electronice la 20 iunie 2023. (f.d. 117-versă, vol. I). 4 Astfel, recursul declarat de către Valeriu Gherasim, la 13 iunie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 27 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei și intervenientului accesoriu, copia recursului declarat de către Valeriu Gherasim, împotriva deciziei din 13 aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 08 august 2023, Ecaterina Nenescu a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de Valeriu Gherasim, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 5 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor 6 de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Valeriu Gherasim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil. 7

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Valeriu Gherasim, împotriva deciziei din 13 aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 8