2ra-1802/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil

2ra-1802/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1802/18

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud.: L. Grădinari)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gherega Zinaida,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Gherega Zinaida împotriva lui Cozub Vasile, cu privire la înlăturarea obstacolelor în

folosirea imobilului,

împotriva deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a respins

apelul formulat de Gherega Zinaida și s-a menținut hotărârea din 7 decembrie 2017 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 29 iulie 2015, Gherega Zinaida a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cozub Vasile, cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea

imobilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat următoarele informații, ce vizează

circumstanțele de fapt.

Gherega Zinaida este proprietara imobilului și lotului aferent construcției

situată în satul Șuri, raionul Drochia, care se află în vecinătate cu pârâtul Cuzub

Vasile. În decurs de 4 ani, după ce pârâtul a instalat țevi de scurgere a apei și ardezie

plată lângă gard, apele curgătoare pătrund în gospodăria reclamantei în timp ce plouă.

Respectiv, au fost distruse legumele plantate.

Reclamanta a subliniat că pârâtul depune gunoi pe lotul aferent, care împreună

cu apele de scurgere pătrund în ograda ei. Totodată, acesta pune pe drumul public

materiale de construcție, ceea ce face imposibilă deplasarea acesteia și a membrilor

de familie cu vreo unitate de transport până la gospodăria ei.

La fel, potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a adresat către pârât

cu o cerere de a soluționa problemele benevol, dar a primit refuz din partea acestuia,

fiind insultată.

În argumentarea încălcării dreptului de proprietate și dreptului de vecinătate,

reclamanta a invocat articolele 376 și 377 din Codul civil.

Pagină 1 din 6

Gherega Zinaida a solicitat obligarea pârâtului Cozub Vasile să nu creeze

impedimente în folosirea de către ea a imobilului și a lotul ei, și anume, de a nu

îndrepta scurgerea apei în ograda sa, obligarea să nu depună gunoi, materiale de

construcție pe drumul public ce duce spre gospodăria sa (f. d. 2).

În cadrul judecării cauzei, Cuzub Vasile a depus referință în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată

și compensarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2 500 (f. d. 35 - 38).

Prin hotărârea din 7 decembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central,

acțiunea formulată de Gherega Zinaida a fost respinsă integral ca neîntemeiată. La

fel, instanța de judecată a statuat încasarea de la reclamantă în beneficiul lui Cuzub

Vasile a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 500 lei (f. d. 148, 158 – 161).

Împotriva acestui act judecătoresc, Gherega Zinaida a declarat apel în termenul

legal (f. d. 176). La examinarea cauzei, intimatul nu s-a prezentat.

Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 8 mai 2018, a respins apelul formulat de

Gherega Zinaida și s-a menținut hotărârea din 7 decembrie 2017 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central (f. d. 191 – 195).

Cu privire la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat

situația de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată. De

asemenea, potrivit adeverinței nr. 666 din 13 mai 2016 eliberată de Primarul sat. Șuri,

rnul Drochia pe numele lui Cuzub Vasile, drumul care duce spre gospodăria cet.

Gherega Zinaida și cet. Robu Boris este public (f. d. 46).

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 376 alin. (1), 377,

381 alin. (1 – 3), 383 din Codul civil.

Prin urmare, Colegiul judiciar a precizat că, prin curgere firească a apelor se au

în vedere apele care rezultă din configurația locurilor, cum ar fi scurgerea apelor

rezultate din ploi, din topirea zăpezii, din infiltrație, apele rezultate dintr-un izvor

natural, adică curgerea apelor să nu fie rezultatul activității proprietarului terenului

superior, în caz contrar se vor aplica prevederile art. 382. În acest sens, s-a reținut că

din amplasarea topografică a sectoarelor de teren învecinate, terenul pârâtului este

mai în deal decât cel al reclamantei, fiind firească scurgerea apelor ca urmare a

ploilor puternice. De altfel, apelanta nu a demonstrat culpa intimatului în

direcționarea cursului apei, or, s-a constatat cursul natural al acesteia, ce nu depinde

de proprietarul terenului învecinat.

Față de pretenția cu privire la obligarea intimatului să nu depună gunoi,

instanța de apel a susținut că acesta a fost sancționat contravențional pentru faptele

descrise. Iar, potrivit informației eliberate de Primăria com. Șuri din 19 mai 2016, nu

au fost stabilite deșeuri, ce ar periclita circulația pe drum (f. d. 64).

La 9 iulie 2018, Gherega Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei din 8 mai

2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 7 decembrie

2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești nu au luat în considerare cerințele articolelor 376 alin. (1) și 377 din

Codul civil, întrucât construcțiile intimatului au agravat situația terenului ei în timpul

ploilor abundente. În acest sens, Gherega Zinaida a sugerat că a prezentat probe, care

demonstrează temeinicia pretențiilor ei.

Pagină 2 din 6

La 31 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Cuzub Vasile,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 206).

Intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Gherega Zinaida este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 8 mai 2018 a

Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat

faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

Pagină 3 din 6

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 2 iulie 2018, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces copia

deciziei integrale din 8 mai 2018 (f. d. 196). Astfel, potrivit avizului de recepție, se

atestă că Gherega Zinaida a primit copia de pe actul contestat la 8 iulie 2018.

Recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 11 iulie 2018, fiind

trimis prin intermediul serviciul poștal la 9 iulie 2018.

Prin urmare, completul de judecată constată că cererea de recurs a fost depusă

în cadrul termenului prevăzut supra.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013 a

Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentei de a obține, după caz, casarea

sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de Justiție de

a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în articolul 1

alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac, ibidem, parag.

83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

Pagină 4 din 6

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se

vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept sub aspect procedural.

Instanța de judecată observă că recurenta Gherega Zinaida a criticat decizia din

8 mai 2018 a Curții de Apel Bălți în baza articolului 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs are

competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în cererea

de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2), (3), (4)

din Codul de procedură civilă.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurenta a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod detaliat.

În special, pentru a motiva respingerea apelului avansat de Gherega Zinaida, Curtea

de Apel Bălți s-a călăuzit de articolele 376 alin. (1), 377, 381 alin. (1 – 3), 383 din

Codul civil. De asemenea, instanța de apel a dat o apreciere juridică înscrisurilor

anexate la dosar. Totodată, instanțele ierarhic inferioare au determinat faptul că

terenul intimatului este mai în deal decât cel al recurentei, fiind firească scurgerea

apelor ca urmare a ploilor puternice. Așadar, recurenta nu a demonstrat circumstanța,

potrivit căreia, instanța de apel a interpretat eronat articolele 381 alin. (1 – 3) din

Codul civil.

În orice caz, completul Colegiului de control judiciar consideră că recurenta,

asistată de avocatul ei, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie pe fond. De altfel, aceasta a avut posibilitatea să-și prezinte apărarea și

de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a

examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A.

Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki

Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și

alții vs Franța, parag. 41 - 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că încălcările

invocate, exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu conțin

exclusiv chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în temeiurile prevăzute la

articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența cererii de recurs și ilegalitatea deciziei

Pagină 5 din 6

contestate, impuse de articolul 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă (a se

vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm,

ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei

de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs

Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Gherega Zinaida nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gherega Zinaida.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Pagină 6 din 6