2ra-431/24 — inlaturarea obstacolelor

La 7 iulie 2022, Vadim Lozovan și Mariana Lozovan, reprezentați de avocatul Aurel Guzun, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Lupașcu și Angela Madan prin care au solicitat a. a obligarea înlăturării obstacolelor cauzate în folosirea terenului cu numărul cadastral *****; b. obligarea demolării construcției neautorizate fard de plasă cu temelie situată în *****, amplasată pe lotul de teren vizat; c. în cazul neexecutării în termen a hotărârii, de a efectua demolarea construcției neautorizate pe contul pârâților cu încasarea de la aceștia a cheltuielilor suportate; d. încasarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanții susțin că dețin în proprietate un teren referitor la care, printr-un act de constatare pe teren s-ar fi stabilit că vecinul ***** a acaparat *** ha. Pârâții nu ar fi răspuns somației de demolare a construcției neautorizate.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că gardul a cărui demolare se cere a fost construit de către pârâți în perioada în are reclamanții încă nu erau proprietarii terenului vizat. Foștii proprietari în perioada 1992-2001 au tolerat construcția gardului și nu au obiectat împotriva acestuia. Așadar, reclamanții și-au asumat astfel riscurile și în mod tacit le-au acceptat.

Curtea de Apel Centru a indicat că nu este clară și motivată invocarea precum că anume intimații au acaparat o porțiune din terenul apelanților. Instanței de judecată nu i-au fost prezentate probe care ar demonstra că în prezent terenul intimaților depășește limitele și suprafața atribuită.

În motivarea recursului au indicat că din discuțiile cu foștii proprietari, între vecini nu a existat vreun acord prin care s-a acordat dreptul familiei Lupașcu de a construi un gard pe terenul învecinat. Inițial era un gard simplu fără fundație de piatră sau beton, astfel intimații ar fi dus instanța de judecată în eroare.

Inexistența anterioară a obiecțiilor din partea vecinilor foști proprietari se datorează faptului că aceștia nu au locuit pe adresa vizată, or casa ce era amplasată avea un grad de finisare de 44%. Astfel, foștilor proprietari nu le-a apărut niciodată problema sau necesitatea de a face măsurări de concretizare.

Recurenții susțin că în sensul art. 599 alin. (1) din Codul civil, foștii proprietari nu au obiectat până la ridicarea gardului sau imediat din motiv că nu cunoșteau despre aceste încălcări, ele fiind depistate de către familia Lozovan la etapa stabilirii coordonatelor punctelor de cotitură pentru construcția gardurilor.

Aceștia mai susțin că greșit a fost apreciat faptul că recurenții și-au asumat riscurile și în mod tăcit le-au acceptat, or, nu se putea prezuma încălcarea dreptului de proprietate la momentul procurării bunului imobil.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.” 3

Totodată, la 5 februarie 2024, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2023 (f.d. 114).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 5 aprilie 2024 de către Vadim Lozovan și Mariana Lozovan, reprezentați de avocatul Aurel Guzun, a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată. 4

Completul de judecată consideră corectă concluzia instanței de apel potrivit căreia nu au fost prezentate probe că lucrările de construcție a gardului nu a fost efectuat cu acordul fostului proprietar. Or, însăși recurentul invocă în cererea sa de recurs faptul că construcția gardului cu fundația de beton a avut loc în perioada 2016- 2020, însă dreptul de proprietate recurenții l-au dobândit în anul 2022.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera recursul declarat de Vadim Lozovan și Mariana Lozovan, reprezentați de avocatul Aurel Guzun, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Lozovan și Mariana Lozovan, reprezentați de avocatul Aurel Guzun. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5