2ra-825/24 — Încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

La 06 aprilie 2023, Societatea pe Acțiuni ,,Cet-Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Evgheniei Chișlar, privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, potrivit informației din Registrul bunurilor imobile, bunul imobil situat în mun. ****, str. ****casa de locuit individuală cu suprafața totală de **** m2 este înregistrată cu drept de proprietate cu cota parte ½ după Evghenia Chișlar și potrivit actului nr. ****a fost deconectată integral de la sistema centralizată de energie termică la 05 iulie 2021.

Potrivit informației cu privire la calculul pentru pierderile normative de energie termică și achitarea lor, pe parcursul perioadei 01 noiembrie 2021 – 01 aprilie 2022, la locul de consum menționat s-a format o datorie în sumă de 1058,08 de lei pentru pierderile normative de energie termică.

La 22 martie 2023, Societatea pe Acțiuni ,,Cet-Nord” a expediat în adresa Evgheniei Chișlar pretenție, prin care a solicitat achitarea datoriei în termen de 7 zile, însă toate acțiunile de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au eșuat, unica posibilitate de valorificare a drepturilor reclamantei privind încasarea datoriei, fiind înaintarea unei acțiuni în instanța de judecată, avînd drept scop restabilirea eficientă a drepturilor lezate.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 25 alin. (1) și (5) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402- XV din 24 octombrie 2002, art. 1376 din Codul civil, pct. 17 și pct. 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locative, aprobat prin HG nr. 191 din 19 februarie 2002 și art. 1, art. 5, art. 12 alin. (5) și (6) și art. 14 al Legii nr.913 din 30 martie 2000 privind condominiul în fondul locativ.

Reclamanta a solicitat încasarea de la Evghenia Chișlar a datoriei în sumă de 1058,08 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 270de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. 1

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că casa de locuit individuală nr. **** amplasată în mun. ****, str. ****cu suprafața totală de **** m2 este înregistrată cu drept de proprietate cu cota parte ½ după Evghenia Chișlar, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile.

Mai mult, potrivit actului nr. ****casa de locuit individuală nr. ****amplasată în mun. ****, str. **** a fost deconectată integral de la sistema centralizată de energie termică la 05 iulie 2021. Însă, reieșind din materialele cauzei se atestă că Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” asigură prestarea serviciilor de alimentare cu energie termică pentru casa locativă situată în mun. ****, str. **** ****și că în perioada de referință a executat alimentarea acesteia cu energie termică.

Respectiv, instanța de apel a menționat că conectarea la sistemul de alimentare cu energie termică a imobilului nr. ****, existența peretelui comun a casei de locuit nr. ****și ****generează apariția raportului obligațional de achitare a plăților pentru serviciile prestate, tranzitul energiei termice reprezentând un temei juridic de proprietate forțată și perpetuă. Or, peretele dat 2 este de uz comun – proprietate comună a tuturor coproprietarilor casei de locuit, fiind astfel asigurată menținerea unei temperaturi mai ridicate în perioada rece a anului (01 noiembrie 2021- 01 aprilie 2022).

Prin urmare instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a menționat că, imobilul amplasat în mun. **** str. **** este tranzitat de rețelele comune de alimentare cu energie termică, acest fapt, de jure, determină obligația de plată conform pct. 8, 86 a Anexei 7 a Regulamentului aprobat prin HG nr. 191 din 19.02.2002. Legiuitorul, în acest sens, nu condiționează mărimea plății de dimensiunile coloanelor ce tranzitează imobilul, fiind la caz, aplicabil doar cuantumul stabilit de 5% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al acestuia.

Instanța de apel a respins argumentul apelantei precum că prin hotărârea nr. 4 din 3 martie 2022 a Curții Constituționale, pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării și din Regulamentul aprobat prin HG nr. 191 din 19 februarie 2002, au fost declarate neconstituționale punctele 8, 81, 82, 83, 84 și 86 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002. Or, potrivit dispozitivului acestei hotărîri, efectele prezentei hotărîri se aplică începând cu data de 1 mai 2022, pe când acțiunea este înaintată pentru neonorarea obligațiilor de către pârâtă în perioada 01 noiembrie 2021 – 01 aprilie 2022.

La fel, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantei referitor la netemeinicia încasării datoriei pentru această perioadă, în situația în care ultima avea obligația de plată conform facturilor de plată pentru energia termică, însă care nu au fost contestate de către Evghenia Chișlar, astfel fiind prezumate legale pînă la proba contrară, iar contra argumentele acesteia nu mai sunt opozabile față de creditor.

În motivarea recursului, recurentele au invocat că instanța de apel nu a constatat și elucida pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, circumstanțele pe care instanța le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, inclusiv a interpretat eronat legea, cît și a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Prin urmare, recurentele și-au întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (2) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă.

La 08 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii de recurs depusă de Evghenia Chișlar și Alla Anopricova, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi.

Prin referința din 16 mai 2025, Societatea pe Acțiuni „Cet -Nord” a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare,. f) recursul este vădit neîntemeiat”

Art. 55 din Codul de procedură civilă: „Se consideră participanți la proces: părțile, intervenienții, procurorul, petiționarii, persoanele care, în conformitate cu art.7 alin. (2), art. 73 și 74, sunt împuternicite să adreseze în instanță cereri în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane, precum și persoanele interesate în cauzele privind aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie și în cauzele cu procedură special.” 4

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul declarat de Evghenia Chișlar, la 02 iulie 2024, este depus în termenul legal prevăzut de lege.

Cu referire la cererea de recurs depusă de Alla Anopricova, Completul de judecată menționează următoarele.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, învederând coroborarea dispozițiilor art. 55, 59 alin. (1) și art. 430 lit. a) din Codul de procedură civilă, evocă faptul că dreptul procedural de a ataca hotărârea judecătorească este unul special, de care beneficiază doar părțile în dosarul civil și reprezentanții acestora, care au fost împuterniciți în mod legal cu acest drept.

Astfel, Completul de judecată relevă că la data de 02 iulie 2024, Alla Anopricova a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 02 mai 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

Din suportul probatoriu prezent la actele cauzei rezultă că subiecți ai raportului juridic litigios sunt: Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” în calitate de reclamantă și Evghenia Chișlar în calitate de pârâtă.

Prin urmare, Completul de judecată reține că Alla Anopricova nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză.

În contextul expus, Completul de judecată consideră că recursul declarat de către Alla Anopricova împotriva deciziei din 02 mai 2024 a Curții de Apel Bălți urmează a fi respins, ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare, or, recurenta, neavând nicio calitate procesuală în cauza dată, în virtutea normelor de drept procedural imperative, nu beneficiază de dreptul de a declara recurs.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alla Anopricova, ca fiind inadmisibil.

Cu referire la cererea de recurs depusă de Evghenia Chișlar, Completul de judecată menționează următoarele. 5

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Evghenia Chișlar nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea 6 pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Evghenia Chișlar, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. c) și f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Evghenia Chișlar și Alla Anopricova, împotriva deciziei din 02 mai 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7 8