3ra-1101/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- neaplicarea legii care trebuia sa fie plicata, neaprecierea si ignorarea, probelor
3ra-1101/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
DECIZIE
cu privire la admiterea recursului depus de Tamara Oleniuk (Uvarova),
reprezentată de avocatul Ghenadie Tatarciuc,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tamara Oleniuk (Uvarova) împotriva Primăriei comunei Trușeni
și Consiliului comunei Trușeni, terț Agenția Servicii Publice și Carolina Marcova cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-1101/23
NR. PIGD 2-19106687-01-3ra-15112023)
Neaplicarea legii ce urma a fi aplicată. Neaprecierea și ignorarea probelor de către instanța de apel.
Drepturile asupra bunurilor imobile apărute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1543 din 28.02.1998
și neînscrise în registrul bunurilor imobile se consideră valabile, art. 59 alin. (1) Legea nr. 1543/1998.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Sîrbu)
Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc)
19 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Tamara
Oleniuk (Uvarova), reprezentată de avocatul Ghenadie Tatarciuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 27 iunie 2019 Tamara Oleniuk (Uvarova) s-a adresat în instanța
de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Primăriei comunei
Trușeni și Consiliului comunei Trușeni, terț Agenția Servicii Publice cu privire la
anularea deciziei nr. 4/9 din 11 august 2010 și titlului de autentificare a dreptului
deținătorului de teren cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0776ha, situat în
intravilanul localității, care a fost atribuit lui Isac Liubovi.
În motivarea acțiunii reclamanta Tamara Oleniuk (Uvarova) a invocat că,
la data de 27 martie 2019, ea, cetățean al Federației Ruse, s-a prezentat la notar cu
scopul de a înstrăina imobilul din mun. xxxxx care îi aparține cu drept de proprietate
în baza contractului de donație din anul 1994, înregistrat la Oficiul cadastral Călărași
cu nr.333 din 14 ianuarie 1994.
Tot la acea dată, a fost informată despre faptul că terenul din mun. Chișinău,
com. Trușeni, str. G. Madan 43, aparține cu drept de proprietate lui Isac Liubovi,
care deținea titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. cadastral
xxxxx din 01 septembrie 2010, eliberat în baza deciziei Primăriei com. Trușeni nr.
9/4 din 11 august 2010.
Reclamanta a menționat că, la data de 08 aprilie 2019 a depus o cerere către
Primăria comunei Trușeni, prin care a solicitat anularea titlului deținătorului de teren
a decedatei Isac Liubovi, prezentând actele corespunzătoare care atestă dreptul său
de proprietate asupra bunului menționat.
Prin răspunsul din 11 mai 2019, recepționat la 13 mai 2019, a fost informată
despre refuzul anulării titlului nominalizat din motiv că, apare conflict de interese
asupra bunului menționat și că urmează să se adreseze în instanța de judecată întru
soluționarea litigiului.
Relatează reclamanta că, prin contractul de donație din 13 ianuarie 1994,
Isac Alexandra i-a donat bunul imobil din mun. xxxxx, care, în conformitate cu
legislația în vigoare, l-a înregistrat la oficiul cadastral Călărași. Bunul imobil
menționat i-a fost repartizat Alexandrei Isac în baza deciziei Primăriei com. Trușeni
nr. 22/20 din 01 iunie 1993.
Ulterior, la data de 11 august 2010 Primăria com. Trușeni, prin decizia nr.
9/4, a eliberat titlul de autentificare a dreptului de proprietate asupra pământului pe
numele lui Liubovi Isac, motivele eliberării acestui titlu nefiind cunoscute.
Prin scrisoarea nr. 313 din 11 mai 2019, eliberată în adresa sa la 13 mai
2019, reclamanta a fost informată despre faptul că, Primăria com. Trușeni, mun.
2
Chișinău a examinat cererea înregistrată cu nr. R-213 din 08 aprilie 2019, referitor
la anularea titlului de proprietate a deținătorului de teren cu nr. 1.1064 din 20 mai
1993, nr. cadastral xxxxx, din com. xxxxx, pe numele lui Liubovi Isac,
comunicându-i că titlul respectiv a fost elaborat și eliberat în baza informației din
Registrele de evidență a populației și a informației înregistrate la Oficiul Cadastral
Teritorial Chișinău, însă o decizie va fi adoptată în urma hotărârii definitive și
irevocabile pe cazul unui dosar civil, prin care instanța va decide cui îi aparține acest
imobil. Motiv din care reclamanta s-a adresat în instanță cu prezenta acțiune.
Consideră reclamanta că, la întocmirea actului contestat atât administrația
publică locală în persoana primarului și a inginerului cadastral, cât și Consiliul local
nu au ținut cont de faptul că terenul cu nr. cadastral xxxxx este proprietate privată
din 14 ianuarie 1994, trecut în Registrul bunurilor imobile pe numele Tamarei
Uvarova (Oleniuk) în baza contractului de donație și nu putea fi atribuit altui
cetățean. Or, conform Legii cu privire la administrația publică locală, Consiliul local
decide atribuirea și schimbarea destinației terenurilor proprietate a satului
(comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii.
Opinează că, la ședința consiliului local Trușeni, primarul satului Trușeni,
a propus spre aprobare consiliului local o listă de beneficiari, cu date denaturate, în
partea ce ține de transmiterea în proprietate a bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx,
teren ce la acel moment nu era proprietatea administrației publice locale, ci a
Tamarei Uvarova (Oleniuk).
Reclamanta menționează că astfel, conform circumstanțelor create,
Consiliul comunei Trușeni, prin decizia nr. 4/9 din 11 august 2010, a decis eliberarea
titlului de autentificare a dreptului deținătorilor de teren lui Liubovi Isac, prin ce i-
au fost aduse atingeri dreptului său de proprietate.
A solicitat anularea deciziei nr. 4/9 din 11 august 2010 a Consiliului local
Trușeni și titlului de autentificare a dreptului de proprietate eliberat pe numele lui
Liubovi Isac asupra terenului nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0.0776 ha, situat în
intravilanul localității Trușeni, mun. Chișinău (f.d. 2-5).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 15 martie 2021, în termenul prevăzut de lege, Tamara Oleniuk
(Uvarova) a depus apel împreună cu motivarea împotriva hotărârii din 12 februarie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apeluluil, casarea
hotărârii cu emiterea unei noi decizii cu privire la admiterea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a atras în
proces în calitate de persoană terță Karolina Markov, care deține calitatea de
moștenitor legal al averii ce a aparținut lui Liubovi Isac.
Prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a casat integral
3
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 12 februarie 2021 și s-a emis o
nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎNORDINE DE RECURS
La 04 octombrie 2023 Tamara Oleniuk (Uvarova), reprezentată de
avocatul Ghenadie Tatarciuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 iunie 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii. La data de 07 decembrie 2023 a prezentat motivarea
recursului.
În motivarea recursului recurenta a indicat că instanța de apel nu a aplicat
legea care urma a fi aplicată, precum și că au fost apreciate eronat probele
administrate la materialele cauzei.
A susținut că pe terenul cu nr. cadastral xxxxx se află casa ce-i aparține,
fapt necontestat de pârât la examinarea procedurii prealabile. Contrar art. 82 din
Codul funciar, în redacția legii din 1971 - care prevedea atribuirea loturilor de
pământ de pe lângă casă din intravilan proprietarilor casei - terenul litigios a fost
transmis în proprietate altei persoane decât proprietarului casei de locuit.
Dreptul asupra casei a apărut în temeiul contractului de donație sub
imperiul legislației vechi, iar dreptul asupra terenului a apărut în virtutea art.82 din
Codul funciar încă din anul 1994. Or, este inadmisibilă privatizarea terenului aferent
unei case de locuit a altei persoane decât proprietarului casei de locuit.
La data de 08 decembrie 2023 Curtea Supremă de Justiție a notificat
părților copia recursului cu informarea despre posibilitatea depunerii referinței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din
oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile
participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ stabilește că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de
recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din
3 judecători poate decide, prin vot unanim, că recursul considerat admisibil să fie examinat de un
complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, că recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ prevede că:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului
material.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu
excepția art.169–171.”
Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ
4
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a
probelor înaintate de participanți
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ
„Hotărârile curții de apel că instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din
cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 244, alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul administrativ,
reglementează că:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia,
dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică
corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu
rezultă altceva.”
Art.245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 445¹ alin. (1), lit. b) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la
proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 7 alin.(1) lit. b) și d). Completul
poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la
recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele
decizii: admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite cauza spre rejudecare
în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.”
Art. 122 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă:
„(1) Circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de
probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.
(2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul
eliberării lor”.
Art. 130 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită
fără aprecierea lor.
(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,
veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru
soluționarea cauzei.
(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în
hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum
5
și argumentarea preferinței unor probe față de altele.
(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și comparare
cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității”.
34.Art. 7 din Codul civil
„Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de
constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații
juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja
produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare”.
Art. 11 alin. (1) Cod funciar (în redacția legii din 25.12.1991 în vigoare la
momentul emiterii actului administrativ contestat):
„Autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată,
eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de
case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația;
Art. 59 alin. (1) Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25
februarie 1998,
„drepturile asupra bunurilor imobile apărute anterior intrării în vigoare a prezentei legi și
neînscrise în registrul bunurilor imobile se consideră valabile. Aceste drepturi se înscriu în
procesul înregistrării primare masive sau selective și se consideră născute din ziua legalizării
documentelor ce confirmă drepturile”.
Art. 132 Cod civil (în redacția legii din anul 1964)
Dreptul de proprietate (dreptul de administrare operativă) se naște la dobînditorul de bază
de contract al bunurilor din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede
altceva.
Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat, dreptul de proprietate ia
naștere din momentul înregistrării.
Art. 240/2 Cod civil (în redacția legii din anul 1964)
Contractul de înstrăinare a imobilului proprietate a persoanelor fizice sau juridice trebuie
să fie autentificat pe cale notarială și înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de
inventariere tehnică.
Art. 257 alin. (1,2) Cod civil (în redacția legii din anul 1964)
În baza contractului de donație o parte (donator) transmite cu titlu gratuit celeilalte părți
(donatarului) un bun în proprietate.
Contractul de donație se consideră încheiat în momentul, cînd bunul a fost transmis
donatarului.
Art. 258 alin. (3) Cod civil (în redacția legii din anul 1964)
Contractul de donație a bunurilor imobile se autentifică pe cale notarială și, în cazurile
prevăzute de lege, se înregistrează în Cadastrul bunurilor imobile.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire termenul de declarare a recursului, Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia la 28 iunie 2023 și la 08 septembrie 2023 a notificat dispozitivul
deciziei reprezentantului recurentei, avocatului Ghenadie Tatarciuc, iar la 07
noiembrie 2023 a expediat copia deciziei motivate. Prin urmare, recursul din 04
octombrie 2023 și motivarea din 07 decembrie 2023 au fost depuse cu respectarea
6
termenului.
În speță, completul de judecată nu a considerat oportun de a cita
participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la
problemele invocate în recurs, deoarece criticele autorității recurente au fost expuse
cu suficientă claritate, iar intimatul și reprezentantul acestuia nu au depus diligență
și nu a prezentat instanței de recurs opinia asupra recursului înaintat de către Casa
Națională de Asigurări Sociale.
MOTIVAREA INSTANTEI
Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție consideră recursul declarat de către Tamara Oleniuk (Uvarova),
reprezentată de avocatul Ghenadie Tatarciuc, este întemeiat și care urmează a fi
admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel.
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de
instanțe și confirmată de părți.
Astfel, din probatoriul acumulat la materialele dosarului rezultă că la data
de 13 ianuarie 1994 a fost încheiat contractul de donație, prin care Isac Alexandra a
donat fiicei sale Uvarova Tamara casa de locuit cu suprafața de 82,0 m.p., anexa,
verandă, șura, beci, veceu, două garduri, fiind amplasate pe teren cu suprafața de
788 m.p., din str. xxxxx, cu înregistrarea la Biroul de Inventariere Tehnică (BIT) la
data de 14 ianuarie 1994 – conform adeverinței în drept de proprietate nr. 10 din 13
ianuarie 1994 (f.d.12, 17-18).
Totodată, la data de 11 august 2010, prin decizia nr. 9/4, Primăria com.
Trușeni a aprobat planul geometric, fiind atribuite terenurile în proprietate privată
proprietarilor caselor de locuit, inclusiv și suprafața de 0,0776 ha din str. xxxxx lui
Isac Iubovi. Scopul repartizării pământului - pentru construcții, trecută în Registrul
cadastral al deținătorilor de teren nr. 11064 din 20 mai 1993, în baza căreia a fost
eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.xxxxx din
01.09.2010, fiind înregistrat în RBI la data de 30.11.2010 nr. cadastral xxxxx (f.d.
19-22, 160).
La data de 27 martie 2019 Oleniuk (Uvarova) Tamara s-a adresat notarului
pentru a înstrăina imobilul situat în com. xxxxx. Notarul i-a comunicat că terenul
aferent acestui imobil este înregistrat în proprietatea lui Isac Liubovi, motiv pentru
care, la data de 7 aprilie 2019, Oleniuk (Uvarova) Tamara a depus o cerere la
Primăria comunei Trușeni, solicitând anularea titlului de autentificare a dreptului
deținătorului de teren nr. 11064, aferent terenului cu nr. cadastral xxxxx, eliberat pe
numele defunctei Isac Liubovi din com. xxxxx.
Prin răspunsul nr. 313 din 11 aprilie 2019, Primăria comunei Trușeni i-a
comunicat reclamantei că titlul de autentificare a dreptului asupra terenului cu nr.
cadastral xxxxx, având suprafața de 0,0776 ha, a fost întocmit și eliberat în baza
informațiilor din Registrele de evidență a populației, precum și a datelor înregistrate
la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău (referitoare la moșteniri și donații). Având
în vedere că, în acest caz, există un conflict de interese în ceea ce privește imobilul
situat în com. xxxxx, Primăria a informat-o că trebuie să se adreseze instanței de
judecată pentru soluționarea litigiului (f.d. 11).
7
Ca urmare, nefiind de acord cu răspunsul autorității locale, la data de 27
iunie 2019, Oleniuk (Uvarova) Tamara s-a adresat instanței de judecată cu o acțiune
împotriva Primăriei comunei Trușeni și Consiliului comunei Trușeni, având ca terț
Agenția Servicii Publice, solicitând anularea deciziei nr. 9/4 din 11 august 2010, în
temeiul căreia a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului de proprietate asupra
terenului cu nr. cadastral xxxxx, având suprafața de 0,0776 ha, atribuit lui Isac
Liubovi și situat în intravilanul localității xxxxx.
Fiind învestită cu examinarea cauzei, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani
prin hotărârea din 12 februarie 2021 a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia
din 28 iunie 2023, a casat integral hotărârea primei instanțe și a emis o nouă decizie
cu privire la respingerea acțiunii. Instanța de apel a considerat de a admite apelul din
alte motive, casând hotărârea primei instanțe.
Instanța de apel a menționat că deși prima instanță a dat o interpretare
cuvenită art. 206, 207, 93 Cod administrativ, însă a omis atragerea în proces a terțului
Karolina Markova, din care motiv a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă
hotărâre de respingere a acțiunii.
Pentru a respinge acțiunea, instanța de apel a reținut că, în ședința de
judecată, nu au fost prezentate probe care să confirme ilegalitatea atât a deciziei nr.
9/4 din 11 august 2010, cât și a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de
teren privind imobilul cu nr. cadastral xxxxx, având suprafața de 0,0776 ha, situat în
intravilanul localității și atribuit lui Isac Liubovi.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantei privind
atribuirea terenului unei alte persoane, deși aceasta invocă contractul de donație din
13.01.1994. Instanța a reținut că, potrivit acelui contract, Tamara Uvarova a primit
doar construcțiile – casa și anexele – amplasate pe un teren de 788 m.p., în timp ce
prin decizia contestată lui Liubovi Isac i-a fost atribuit un teren de 0,0776 ha. În
aceste condiții, instanța de apel a constatat că apelanta nu a prezentat niciun act care
să confirme dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză.
Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat și argumentul apelantei referitor
la pretinsa încălcare a dreptului său de proprietate, motivând că apelanta nu a
prezentat nicio probă care să confirme înregistrarea dreptului său de proprietate
asupra casei de locuit și a terenului aferent în Registrul bunurilor imobile.
Instanța de apel a conchis asupra corectitudinii acțiunilor autorităților
publice la emiterea deciziei deciziei nr. 9/4 din 11 august 2010, aceasta fiind
fundamentată prin prevederile Legii cadastrului bunurilor imobile, pentru ce a
respins acțiunea.
Analizând motivele soluției supuse criticii în recursul declarat de Uvarova
Tamara, completul de judecată ajunge la concluzia că decizia instanței de apel este
una eronată și deci, nu poate fi menținută. Or, instanța de apel nu a furnizat o
motivare adecvată și clară și nu a dat o apreciere amplă a probelor, precum și nu a
aplicat normele de drept care ar guverna speța.
Din sensul art. 7 Cod civil rezultă că, instanțele de judecată urmează să
aplice legea valabilă la data emiterii actului administrativ, încheierii actului juridic,
apariției/constituirii raportului juridic.
Art. 82 Cod funciar al RSSM din 22.12.1970, în redacția Legii nr. 514-
XII din 20.02.1991, reglementa dreptul cetățenilor de a dobândi în proprietate
8
privată terenurile aferente caselor de locuit, terenuri pe care anterior le dețineau doar
în folosință perpetuă sau temporară.
Art. 11 Cod funciar (în redacția Legii nr. 828 din 25 decembrie 1991)
prevedea ca autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără
plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de
teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în
conformitate cu legislația.
Hotărârea Parlamentului nr. 829-XII din 25.12.1991 a pus în aplicare Cod
funciar al RM, nr. 828 din 25.12.1991 din 01 ianuarie 1992 și a abrogat Codul
funciar al RSSM din 22 decembrie 1970, în afară de art. 82 care, în redacția Legii
nr. 514-XII din 20.02.1991, timp de 4 ani a acționat în paralel cu noul Cod funciar,
fiind abrogate prin Legea nr. 369 din 10.02.1995 pentru modificarea și completarea
noului Cod funciar.
Din materialele dosarului rezultă că pe terenul situat în com. xxxxx, nr.
cadastral xxxxx se află casa de locuit ce aparține apelantei Uvarova Tamara, în
temeiul contractului de donație din 30.01.1994, prin care mama sa Isac Alexandra i-
a donat imobilul, cu înregistrarea la Biroul de Inventariere Tehnică (BIT Călărași,
filiala Strășeni) la data de 14 ianuarie 1994 (f.d.12, 17-18 vol. I).
Potrivit Adeverinței de înregistrare în drept de proprietate eliberată de
Biroul Interraional de Inventariere Tehnică Călărași, Filiala Strășeni la 14 ianuarie
1994, imobilul din s. xxxxx este înregistrat cu drept de proprietate pe numele
Tamarei Uvarova, temeiul înregistrării – contractul de donație din 13 ianuarie 1994
și e însemnat în registrul BIT sub nr. 307 la 14 ianuarie 1994 (f. 12-13 vol. I).
Caracteristicile construcției: A. Casa de locuit, A1 Anexă, a veranda, 1 șura, 2 beci,
3 veceu, I Gard, II Poartă; III gard; în folosirea nelimitată ca proprietate de uz
complet lot de pământ cu suprafața de 788 m.p., în temeiul adeverinței nr. 10 din 13
ianuarie 1994.
Potrivit adeverinței nr. 10 din 13 ianuarie 1994 , Primăria s. Trușeni, r.
Strășeni, păstrează complet/ sau parțial/lotul de pământ în mărime de 800/8 ari după
Uvarova Tamara, în legătură cu înstrăinarea casei de locuit de către Isac Alexandra
(f.d. 200). Adeverința este semnată de primarul Corghencea D.I.
Bunul imobil menționat i-a fost repartizat lui Isac Alexandra în baza
deciziei Primăriei com. Trușeni nr. 22/20 din 01 iunie 1993 ,prin care s-a hotărât de
întărit listele despre atribuirea loturilor auxiliare cetățenilor comunei Trușeni
conform art. 82 al Codului funciar (f.d. 185, 186, 187 vol. I).
Conform extrasului din arhivă nr. 1221 din 06 aprilie 2023, ca anexă la
hotărârea Consiliului comunal Trușeni nr. 22.2 din mai 1993, unde este prevăzută
Lista cetățenilor comunei Trușeni cărora li s-a atribuit loturi auxiliare conform Legii
cu privire la modificarea art. 82 din Codul funciar, la poziția 1862 figurează Isac
Alexandra – donatorul casei de locuit (f.d. 186, 187 vol. I). Nu s-a găsit numele Isac
Liubovi.
Pe de altă parte, terenul respectiv ar aparține cu drept de proprietate lui Isac
Liubovi în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat în
baza deciziei nr. 9/4 din 11 august 2010 a Primăriei Trușeni, emisă în baza
propunerii comunei Trușeni și în conformitate cu art. 11 Cod funciar al RM și art.
82 Cod funciar al RSSM , Legii Cadastrului bunurilor imobile și deciziilor respective
ale primăriei cu privire la transmiterea în proprietate a loturilor de pe lângă casă.
9
Astfel, se constată că, la eliberarea titlului de autentificare a deținătorului
de teren în favoarea lui Isac Liubovi, în baza deciziei nr. 9/4 din 11 august 2010 a
Primăriei Trușeni, autoritatea publică a ignorat informațiile existente în actele
anterioare: Adeverința de înregistrare a dreptului de proprietate emisă de Biroul
Interraional de Inventariere Tehnică Călărași, Filiala Strășeni, la 14 ianuarie 1994;
contractul de donație autentificat la BIT în anul 1994; precum și extrasul din contul
de gospodărie pentru anul 2007, în care figura deja Uvarova Tamara în calitate de
cap al gospodăriei (f.d. 211 vol. I). Instanța de apel nu a examinat acest aspect.
Dreptul reclamantei asupra construcției amplasate pe teren a luat naștere
potrivit Codului civil din 1964, în temeiul contractului de donație înregistrat la BIT
în anul 1994, iar dreptul asupra terenului este confirmat prin adeverința menționată.
Cele menționate combat argumentele instanței de apel referitor la lipsa
probelor, ce ar confirma înregistrarea dreptului de proprietate asupra casei de locuit
în Registrul bunurilor imobile de către reclamantă. Or, drepturile asupra bunurilor
imobile apărute anterior și neînscrise în Registrul bunurilor imobile se consideră
valabile.
Iar, art. 240/2 Cod civil din 1964 prevede că contractul de înstrăinare a
unui imobil aflat în proprietatea persoanelor fizice sau juridice trebuie autentificat
notarial și înregistrat, în termen de trei luni, la biroul teritorial de inventariere
tehnică.
În consecință, dacă dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului
a fost dobândit anterior instituirii sistemului cadastral modern și în conformitate cu
cerințele legale aplicabile la acel moment, acesta se prezumă valabil, chiar dacă nu
a fost înscris în Registrul bunurilor imobile. Totuși, valabilitatea dreptului este
condiționată de respectarea normelor în vigoare la data dobândirii, inclusiv celor
prevăzute de art. 240/2 din Codul civil din 1964 privind obligația de autentificare
notarială și de înregistrare în termenul de trei luni la biroul teritorial de inventariere
tehnică.
Prin urmare, în măsura în care aceste cerințe au fost efectiv îndeplinite,
reclamanta poate invoca protecția art. 59 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor
imobile și poate combate argumentul instanței de apel privind lipsa dovezilor de
înregistrare.
Totodată, în ciuda concluziilor instanței de apel în privința legalității
acțiunilor autorităților publice la emiterea deciziei contestate, instanța de recurs a
stabilit că în decizia instanței de apel nu s-au abordat în mod corespunzător aspectul
vădit al responsabilității organelor corespunzătoare în solicitarea și verificarea
tuturor informațiilor despre toate drepturile înregistrate asupra imobilului în litigiu.
Art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile prevede că
înregistrarea are un caracter deschis. Organul care efectuează înregistrarea este
obligat să elibereze, în termen de 7 zile lucrătoare sau într-un alt termen stabilit de
lege, oricărei persoane care s-a legitimat și a depus o cerere scrisă ori ca document
electronic semnat cu semnătură electronică avansată calificată și oricărei autorități
sau instituții publice care l-a sesizat oficial informațiile solicitate despre toate
drepturile înregistrate asupra oricărui bun imobil. Nu se eliberează extrase
referitoare la bunurile imobile ale căror date constituie secret de stat”
Instanța de apel nu a verificat dacă Primăria Trușeni la pregătirea și
emiterea deciziei contestate din 2010 a solicitat informații de la Organul cadastral
10
teritorial pentru a verifica valabilitatea drepturilor anterioare asupra imobilului. Or,
titularii pot demonstra cu acte legale că au un drept valabil din trecut.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția asupra
faptului că decizia instanței de apel creează o impresie rezonabilă de superficialitate,
or, instanța de apel nu trebuia să se limiteze la simpla constatare a lipsei înscrierii în
Registrul bunurilor imobile (RBI), ci să verifice existența valabilă a dreptului de
proprietate dobândit anterior în baza documentelor mai vechi în anul 1992, nu doar
formalitatea publicității în registru, care și-a început activitatea din anul 1998 fiind
instituit prin Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998. Or,
dreptul reclamantei asupra construcției de pe teren a apărut în baza prevederilor
Codului Civil din 1964, în temeiul contractului de donație înregistrat la BIT
Călărași. În acest context, urma a fi analizată situația dacă dreptul de proprietate
asupra terenului aferent casei de locuit se înscrie în prevederile art. 82 Cod funciar
al RSSM și art. 11 Cod funciar (în redacția legii din 25.12.1991), așa cum afirmă
reclamanta.
Contrar, instanța de apel a ignorat documentele vechi (BIT, planuri, schițe
etc.), ca fiind „nevalabile”, or multe drepturi anterioare se bazează exact pe astfel de
documente.
Această omisiune a instanței de apel a condus la interpretarea incompletă a
situației juridice, ignorând faptul că dreptul reclamantei asupra construcțiilor de pe
teren exista și era perfect valabil, chiar dacă terenul a fost înregistrat ulterior pe altă
persoană.
Totodată, instanța de apel a ignorat datele din extrasele REG, care
evidențiază succesiunea legală a dreptului de proprietate asupra terenului și
construcțiilor aferente: Isac Simion – 1980–1982, Isac Alexandra – 1991–1996,
Uvarova Tamara – 2007–2011, la gospodăria din str. Gheorghe Madan 43 (f.d. 210-
212 vol. I).
Sub acest aspect, instanțele inferioare, analizând litigiul dedus judecății, au
respins sau au ignorat probele reclamantei fără a examina în mod corespunzător
documentele cadastrale și înscrisurile existente la dosar, contrar prevederilor legale
aplicabile. Documentele în cauză – Adeverința BIT din 1994, extrasele REG, decizia
Primăriei din 1993 și contractul de donație – conțin informații esențiale privind
dreptul de proprietate al reclamantei asupra casei de locuit, succesiunea legală a
proprietății și modalitatea de atribuire a loturilor auxiliare.
În aceste condiții, instanța de apel nu a verificat dacă terenul și bunurile
imobile aferente casei au fost atribuite și utilizate de reclamantă în conformitate cu
dispozițiile art. 82 din Codul funciar și ale Codului civil din 1964, ignorând
documentele care confirmă dreptul de proprietate efectiv și legal al acesteia.
Totodată, instanța nu a analizat dacă atribuirea terenului către Isac Liubovi, în baza
titlului de autentificare emis în anul 2010, a încălcat drepturile preexistente ale
reclamantei.
Astfel, instanțele de judecată nu au motivat aspectul menționat, iar aceasta
poate ridica întrebări cu privire la motivele acestei decizii. În lipsa unei motivări
clare, există incertitudini în ceea ce privește raționamentul instanței și modul în care
a fost aplicată legea în acest caz. În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele
legale citate anterior, instanța de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de
către instanța de apel este nemotivată,
11
În context instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil,
garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o
parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune
concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare. Conform unei
jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una
dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune
obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor
cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea
sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie
1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de
drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și
expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește.
Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul
având posibilitatea să cunoască motivele care l au făcut pe judecător să adopte una
sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva
acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un
proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru
rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care
instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat o posibilitatea de a ști dacă
acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o
încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO
referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs
conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a
îndeplinit obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la
un proces echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport
cu obligația instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și
art. 6 § 1 din Convenție.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată de
neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune
în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție concluzionează necesitatea admiterii recursului depus
și casării deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceiași
instanță.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248, alin. (1), lit. d) din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Tamara Oleniuk (Uvarova), reprezentată de
avocatul Ghenadie Tatarciuc.
Casează integral decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
12
de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tamara Oleniuk (Uvarova) împotriva Primăriei comunei Trușeni și Consiliului
comunei Trușeni, terț Agenția Servicii Publice și Carolina Marcova cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil, cu remiterea cauzei la
rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
13