2ra-325/25 — desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-325/25 — desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Felicia Ciuciună împotriva lui Radu-Alexandru Ciuciună, intervenient accesoriu
Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord-Nord-Vest
(desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori)
împotriva deciziei din 6 martie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-325/25
NR. PIGD 2-24032373-01-2ra-28052025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N. Costaș)
Curtea de Apel Nord (jud. S. Grosu, A. Țihonschi, R. Holban)
19 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Radu-
Alexandru Ciuciună, reprezentat de avocatul Igor Tuhari,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 martie 2024 Felicia Ciuciună a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Radu-Alexandru Ciuciună, intervenient accesoriu Agenția
Teritorială de Asistență Socială Nord-Nord-Vest cu privire la desfacerea
căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori.
În motivarea acțiunii, s-a indicat că, la 16 august 2021 a fost încheiată
căsătoria dintre Radu-Alexandru Ciuciună și Felicia Babii, înregistrată la OSC
Bălți, care a fost trecută în registrul de stare civilă cu nr. xxxxx. În rezultatul
căsătoriei s-au născut doi copii xxxxx.
Reclamanta a menționat că, viața în comun cu pârâtul a eșuat din motiv că
acesta este consumator de droguri, practică jocurile de noroc și face abuz de alcool,
fapt ce pune în pericol atât viața sa, cât și a copiilor minori, constant aplicând
violența asupra sa, fapt ce face imposibilă păstrarea familiei. Reieșind din faptul
că, copii minori sunt la o vârstă fragedă și se află la întreținerea sa deplină, inclusiv
ținându-se cont de comportamentul tatălui, solicită desfacerea căsătoriei încheiată
între Radu-Alexandru Ciuciună și Felicia Ciuciună (Babii) care a fost înregistrată
la OSC Bălți cu nr. xxxxx, determinarea domiciliului copiilor minori xxxxx cu
mama lor Felicia Ciuciună (Babii).
La 10 octombrie 2024, Radu-Alexandru Ciuciună, reprezentat de avocatul
Igor Tuhari a depus cerere de încetare a procesului civil în partea referitoare la
stabilirea domiciliului copiilor minori în baza art. 265 lit. c) din Codul de procedură
civilă.
Prin încheierea din 11 octombrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central
a fost respinsă cererea reprezentantului pârâtului cu privire la încetarea procesului
în latura determinării domiciliului copiilor minori.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 25 octombrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a
fost admisă acțiunea depusă de Felicia Ciuciună. S-a desfăcut căsătoria între Radu-
1
Alexandru Ciuciună și Felicia Ciuciună (Babii), înregistrată la august 2021 la SSC
Bălți cu nr. xxxxx. Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei și eliberarea
certificatului de desfacere a căsătoriei în Serviciul de Stare Civilă s-a încasat de la
Felicia Ciuciună (Babii) în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 500 % din
unitatea convențională ce constituie 250 de lei, iar Radu-Alexandru Ciuciună s-a
eliberat de la plata taxei de stat. S-a determinat domiciliul copiilor minori xxxxx
cu mama - Felicia Ciuciună (Babii).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 noiembrie 2024, Radu-Alexandru Ciuciună, reprezentat de avocatul
Igor Tuhari a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
casarea parțială acesteia în latura stabilirii domiciliului copiilor minori și în această
latură să fie emisă o nouă soluție de încetare a cauzei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 martie 2025 a Curții de Apel Nord a fost respinsă cererea
de apel depusă de Radu-Alexandru Ciuciună, reprezentat de avocatul Igor Tuhari
și s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că soluția primei
instanțe privind desfacerea căsătoriei este legală și temeinică, nefiind contestată în
apel. În ceea ce privește latura referitoare la stabilirea domiciliului copiilor minori,
instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe corespunde exigențelor art.
239–241 din Codul de procedură civilă, fiind motivată printr-o analiză completă și
echilibrată a circumstanțelor cauzei, a probelor administrate și a legislației
aplicabile. La adoptarea soluției a fost luat în considerare principiul interesului
superior al copilului, prevăzut de art. 63 din Codul familiei și de art. 3, 9, 18 și 27
din Convenția ONU privind drepturile copilului, potrivit căruia orice decizie
referitoare la copii trebuie să asigure protecția, stabilitatea și dezvoltarea
armonioasă a acestora.
Instanța inferioară a notat că din materialele cauzei rezultă că mama, Felicia
Ciuciună, oferă copiilor un mediu stabil și sigur, condiții de trai corespunzătoare
și o implicare constantă în creșterea și educația lor. Aceste concluzii se sprijină pe
Avizul autorității tutelare din 30 mai 2024, care confirmă atașamentul pronunțat al
copiilor față de mamă și lipsa implicării tatălui, precum și pe ordonanța de protecție
emisă la 21 mai 2024 în cadrul cauzei penale intentate pentru violență în familie,
fapt ce demonstrează caracterul violent al apelantului și riscul pentru echilibrul
emoțional al minorilor. Prin urmare, stabilirea domiciliului copiilor minori xxxxx
cu mama lor corespunde interesului superior al copiilor, ținând cont de vârsta
2
fragedă, atașamentul emoțional și necesitatea unui mediu de viață echilibrat și
protector. Dreptul tatălui de a păstra relația personală cu copiii nu este restrâns,
acesta putând menține legătura prin mijloace adecvate și în condiții ce nu lezează
interesul minorilor.
În ceea ce privește susținerile apelantului privind competența instanțelor din
România, instanța de apel a stabilit că acestea sunt neîntemeiate, întrucât nu s-au
prezentat probe privind existența unei cauze pendinte acolo, iar atât reclamanta,
cât și copiii își au domiciliul efectiv în Republica Moldova din luna martie 2024.
În consecință, corect a fost aplicată legea națională și s-a reținut competența
instanțelor moldovene.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 28 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, Radu-Alexandru
Ciuciună, reprezentat de avocatul Igor Tuhari, a depus recurs împotriva deciziei
din 6 martie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea pretenției cu
privire la stabilirea domiciliului copiilor minori și încetarea cauzei în această
privință.
În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de
drept expuse în cererea de apel, recurentul a invocat încălcarea competenței
jurisdicționale, aprecierea vădit neîntemeiată a probelor și necesitatea consolidării
jurisprudenței în materie de competență internațională privind stabilirea
domiciliului copiilor minori.
Recurentul/reprezentantul a menționat că instanțele inferioare au soluționat
cauza cu încălcarea art. 432 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, neluând
în considerare dispozițiile imperative referitoare la competența internațională a
instanțelor Republicii Moldova. În temeiul art. 459 alin. (4) și art. 265 lit. a) din
Codul de procedură civilă, precum și al art. 26 alin. (3)-(4) din Tratatul dintre
Republica Moldova și România din 1996, competența în cauze de acest tip aparține
statului unde soții au avut ultimul domiciliu comun — în speță, România.
În opinia recurentului, până în luna martie 2024, întreaga familie a avut
domiciliul comun în România, fapt confirmat prin declarațiile și probele din dosar.
Reclamanta Felicia Ciuciună, cetățeană a României și a Republicii Moldova, a
plecat în martie 2024 împreună cu cei doi copii minori, xxxxx, în Republica
Moldova, fără acordul părintelui tată. În consecință, domiciliul actual al copiilor,
stabilit unilateral de mamă, nu poate constitui temei pentru stabilirea competenței
instanțelor moldovene.
Recurentul a susținut că instanțele inferioare au interpretat eronat normele
internaționale și interne aplicabile, ignorând art. 12 alin. (4) și art. 459 alin. (4) din
3
Codul de procedură civilă, precum și prevederile tratatului bilateral, care impun ca
raporturile personale și patrimoniale dintre soți să fie guvernate de legea statului
în care aceștia au avut ultimul domiciliu comun. De asemenea, instanțele nu au
motivat refuzul de a înceta procesul pentru lipsa competenței, deși aceasta
constituie o condiție de ordine publică.
Totodată, recurentul a indicat că aprecierea probelor a fost vădit
nerezonabilă, întrucât instanțele au acordat valență juridică exclusivă domiciliului
actual al copiilor minori, ignorând realitățile familiale anterioare, cetățenia
copiilor, locul nașterii și contextul factual potrivit căruia familia a locuit în
România. Astfel, instanțele au ajuns la o concluzie arbitrară, contrară principiilor
dreptului internațional privat și dispozițiilor art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
4
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 26 din Tratatul între România și Republica Moldova privind
asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996:
(1) Raporturile personale și patrimoniale ale soților sunt guvernate de legea părții
contractante ai cărei cetățeni sunt.
(2)Dacă unul dintre soți este cetățean al unei părți contractante, iar celălalt soț este
cetățean al celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt
guvernate de legea acelei părți contractante pe teritoriul căreia își au domiciliul comun.
(3) Dacă, în cazul prevăzut la paragraful 2, unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei
părți contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, raporturile lor
personale și patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părți contractante pe al cărei
teritoriu și-au avut ultimul domiciliu comun.
Dacă soții nu au avut domiciliu comun, sunt competente instanțele sau alte instituții
abilitate ale celor două părți contractante, care aplică legea statului lor.
(4) Competența de a hotărî asupra raporturilor juridice prevăzute la paragrafele 1, 2
și 3 alin. 1 aparține instanțelor sau altor instituții abilitate ale părții contractante a cărei
lege guvernează acele raporturi.
Art. 30 din Tratatul între România și Republica Moldova privind
asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996:
(1) Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii părții
contractante al cărei cetățean este copilul. În cazul în care copilul domiciliază pe teritoriul
celeilalte părți contractante, poate fi aplicată legea acestei părți, dacă este mai favorabilă
intereselor copilului.
(2) În privința dreptului de a hotărî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29
paragrafele 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.
Art. 29 alin.(2) și (3) din Tratatul între România și Republica Moldova
privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996:
(2) Soluționarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparține autorităților competente
ale părții contractante al cărei cetățean este copilul.
(3) Dacă reclamantul și pârâtul domiciliază pe teritoriul aceleiași părți contractante,
soluționarea cauzelor aparține, de asemenea, autorităților competente ale acestei părți
contractante.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
5
publică la 6 martie 2025. Totodată, conform extrasului de pe poșta electronică,
decizia integrală a fost notificată reprezentantului recurentului, avocatul Igor
Tuhari, la 31 martie 2025 (f.d.124 verso). Astfel, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 28 mai 2025, se consideră
depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale
de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor
instanțelor de apel.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie
să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să
evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de
procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a
examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.
Din analiza recursului declarat rezultă că Radu-Alexandru Ciuciună,
reprezentat de avocatul Igor Tuhari a invocat temei de admisibilitate prevederile
art. 432 alin. (1) lit. b), e) și f) din Codul de procedură civilă – prin admiterea
recursului se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor; încălcarea competenței jurisdicționale. Totuși,
recurentul nu a indicat în mod concret jurisprudența uniformă a Curții Supreme de
Justiție care ar fi consolidată prin admiterea prezentului recurs.
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței
de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic
inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre
arbitrară.
Se menționează că, instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că,
deși apelantul/recurentul a invocat existența unui element de extraneitate, respectiv
cetățenia română a părților și domiciliul comun anterior al soților pe teritoriul
României, din ansamblul probelor administrate rezultă că, la data introducerii
acțiunii, copiii minori își aveau domiciliul efectiv pe teritoriul Republicii Moldova,
unde locuiau împreună cu mama lor, Felicia Ciuciună. Mama asigură minorilor
condiții adecvate de trai, stabilitate emoțională și continuitate în procesul
educațional, aspecte confirmate prin avizele și anchetele sociale întocmite de
autoritatea tutelară teritorială, precum și prin caracteristicile emise de instituțiile
de învățământ frecventate de copii.
De asemenea, Curtea de Apel Nord a subliniat că principiul interesului
superior al copilului, consacrat de art. 3 alin. (1) din Convenția ONU privind
6
drepturile copilului, prevalează asupra oricăror considerente de ordin formal sau
juridic, inclusiv asupra invocării elementului de extraneitate.
Cu referire la incidența art. 26 din Tratatul dintre Republica Moldova și
România din 1996, Completul de judecată menționează că acest articol are caracter
general și nu reglementează competența în litigiile privind raporturile dintre părinți
și copii. Invocarea sa este speculativă, fiind izolată de dispozițiile speciale ale
tratatului. În materia stabilirii domiciliului minorilor este incident art. 30 din
același act, care este o normă specială, și care consacră în mod tranșant competența
instanțelor din statul în care copiii își au domiciliul efectiv.
Sub acest aspect, probele administrate au confirmat că copii minori locuiesc
cu mama lor, Felicia Ciuciună în Republica Moldova, sunt integrați în mediul
social de aici. Simpla referire la un domiciliu anterior al părinților în România nu
poate înlătura concluziile instanțelor inferioare și nu poate determina incidența
temeiului prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă.
În așa mod se reține că recurentul/reprezentantul a formulat doar
nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor
critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 din Codul
de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs
nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Radu-Alexandru Ciuciună,
reprezentat de avocatul Igor Tuhari, împotriva deciziei din 6 martie 2025 a Curții
de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7