2ra-1719/23 — recunoasterea nulitatii contractului de vinzare-cumparare si compensarea cheltuielilor de judecat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea nulitatii contractului de vinzare-cumparare si compensarea cheltuielilor de judecat
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-1719/23 — recunoasterea nulitatii contractului de vinzare-cumparare si compensarea cheltuielilor de judecat (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Margareta Budianu
și Valeriu Budianu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Nicolae Ursu împotriva Margaretei Budeanu și lui Valeriu Budeanu, cu privire
la recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1719/23
nr. PIGD 2-20003049-01-2ra-15022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. L. Lavric
Curtea de Apel Chișinău – jud. N. Budăi, A. Panov, I. Țurcan
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Margareta Budianu și Valeriu Budianu, reprezentați de avocatul Petru
Coșleț,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 ianuarie 2020, Nicolae Ursu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Margaretei Budeanu și lui Valeriu Budeanu, cu privire la
recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin hotărârea
din ******** a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, irevocabilă la ********,
s-a dispus încasarea de la Valeriu Budeanu a sumei conform recipisei din
********.
În urma acțiunilor de executare s-a stabilit că pârâtul nu dispune de
bunuri care ar putea fi urmărite, deși la data contractării obligației –
********era coproprietar al terenului și a casei din str. ********, mun.
Chișinău, însă pe parcursul procesului de executare s-a constatat că de facto
proprietar al bunurilor imobile este înscrisă doar Margareta Budeanu în baza
contractului de vânzare-cumpărare nr. ******** din ********.
A susținut că, orice vânzare făcută în frauda unui terț creditor fondată
pe o cauză ilicită este nulă, inclusiv deoarece contravine ordinii publice. În
virtutea principiului tempus regit actum și în baza art. 7 din Codul civil, actul
juridic contestat urmează a fi analizat prin prisma reglementărilor și practicii în
vigoare la data încheierii actului juridic civil, or, condițiile de valabilitate a unui
act juridic civil pot și urmează a fi raportate la momentul încheierii actului. În
opinia reclamantului scopul urmărit de părțile contractului este unul contrar
legii și ordinii publice. Or, bunurile unei persoane fizice sunt afectate executării
obligațiilor care revin în seama persoanei respective. Sub acest aspect,
diminuarea frauduloasă a patrimoniului este contrară legii și ordinii publice.
1
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile
art. 27, art. 207, art. 207, art. 220, art. 217 din Codul civil.
Reclamantul a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare
nr. ******** din ********, încheiat între Valeriu Budeanu și Margareta
Budeanu în privința cotei din terenul și casa din str. ********, mun. Chișinău,
nr. cadastral ********și ********, autentificat de către notarul public
Svetlana Brihuneț cu radierea dreptului de proprietate exclusivă a Margaretei
Budeanu asupra terenului și a casei din str. ********, mun. Chișinău, cu
restabilirea dreptului de proprietate a lui Budeanu Valeriu asupra cotei ideale
de ½ și compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Ursu.
S-a recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare a ½ cotă-parte din
bunul imobil – teren pentru construcții, nr. cadastral ********și casa de locuit
individuală, nr. cadastral ********, situate în mun. Chișinău, strada
D********, încheiat la data de ********între Valeriu Budeanu și Margareta
Budeanu, autentificat de către notarul public Svetlana Brihuneț, înregistrat în
registrul actelor notariale cu nr. ********.
S-a indicat că prezenta hotărâre servește temei pentru Agenția Servicii
Publice de a opera modificările corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile.
S-a încasat, în mod solidar, de la Margareta Budeanu și Valeriu
Budeanu în beneficiul lui Nicolae Ursu suma de 2 300 de lei cu titlul de
cheltuieli de judecată.
S-a încasat, în mod solidar, de la Budeanu Margareta și Budeanu
Valeriu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 6350 de lei. (f.d. 59,
119-123).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 iunie 2021,
Margareta Budeanu și Valeriu Budeanu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț,
au depus cerere de apel nemotivată, împotriva hotărârii din 11 decembrie 2020
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termen a cererii
de apel, admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei
2
noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată. Ulterior,
la 23 iunie 2023, prin intermediul oficiului poștal, au depus cerere de apel
motivată ( f.d. 56-57, 134-140).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel depusă de Margareta Budeanu și Valeriu Budeanu,
reprezentați de avocatul Petru Coșleț și s-a menținut hotărârea din 11 decembrie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 184, 185-186).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că Nicolae Ursu
pretinde nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. ******** din
******** încheiat între Valeriu Budeanu și Margareta Budeanu ca fiind
încheiat contrar dispozițiilor art. 221, art. 207 alin.(1) din Codul civil (în
redacția până la 01 martie 2019) și în dauna intereselor creditorului (Nicolae
Ursu).
Instanța de apel a notat că, prin acest contract Valeriu Budeanu a
înstrăinat soției sale, Margareta Budeanu ½ cotă-parte din bunul imobil pe care
o deține în proprietate, în perioada în care litigiul intentat la cererea de chemare
în judecată depusă de Nicolae Ursu cu privire la încasarea datoriei formate în
temeiul recipisei din ********se afla deja pe rolul instanței de judecată.
Așadar, instanța de apel a stabilit că creanța este una anterioară
încheierii de către debitor a actului a cărui inopozabilitate se solicită, Nicolae
Ursu fiind prejudiciat prin actul fraudulos ulterior al debitorului.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că înstrăinarea cotei-părți a
bunului imobil a avut drept scop eschivarea apelantului/pârâtului Valeriu
Budeanu de la executarea unei eventuale hotărâri judecătorești de încasare a
sumelor solicitate în acel proces de judecată, având în vedere că prin prisma
dispozițiilor art.27 din Codul civil persoana fizică răspunde pentru obligațiile
sale cu tot patrimoniul său, cu excepția bunurilor care, conform legii, nu pot fi
urmărite.
Dat fiind că contractul de vânzare-cumpărare nr. ******** din
******** a fost încheiat între Valeriu Budeanu și Margareta Budeanu cu rea-
credință, fără de a avea intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și
obligații civile, elemente definitorii ale actului juridic în sensul art.195 din
Codul civil, fiind creată doar aparența existenței actului juridic în realitate,
3
instanța de apel a stabilit că este justificată legal concluzia instanței de nulitate
a actului juridic fictiv.
Un argument în plus care confirmă fictivitatea actului juridic a cărei
nulitate se pretinde este și faptul înstrăinării ½ cote părți la prețul de 250 000
de lei, care este cu mult mai mic decât valoarea estimată a ½ cotă-parte din
imobil, conform certificatului eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău
la ******** și care constituie suma de 1 125 255, 50 de lei (pct.4 din contract).
Astfel, în temeiul art.217 alin.(1) din Codul civil coroborat cu art.221
alin.(1) din Codul civil, instanța de apel a ajuns la concluzia că contractul de
vânzare-cumpărare nr.3649 din 22 septembrie 2016 reprezintă un act juridic
fictiv, existând temei legal de a constata nulitatea acestuia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 decembrie 2023, Margareta Budeanu și Valeriu Budeanu,
reprezentați de avocatul Petru Coșleț, au depus cerere de recurs, împotriva
deciziei din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
deciziei recurate, cu restituirea cauzei la rejudecare (f.d. 202-211).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurenții, în esență, au indicat circumstanțe
de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, suplimentar
invocând prevederile art. 432 alin. (1) lit. b) e) și f) din Codul de procedură
civilă, care reglementează că prin admiterea recursului, se schimbă sau se
consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție, precum și dacă decizia
contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor și instanța nu a fost compusă potrivit legii.
La 28 noiembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimatului copia recursului declarat de Margareta Budeanu și Valeriu
Budeanu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât
și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.
La 08 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, Nicolae Ursu
a depus referință, solicitând respingerea recursului.
4
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 19 octombrie 2023, Curtea de Apel
Chișinău a expediat, prin intermediul poștei electronice, decizia motivată din
13 iulie 2023 reprezentantului recurenților, avocatului Petru Coșleț, fapt ce se
5
confirmă prin extrasul din poșta electronică atașat la materialele cauzei ( f.d.
197).
Astfel, cererea de recurs depusă de Margareta Budeanu și Valeriu
Budeanu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț, la 19 decembrie 2023, se
consideră depusă în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor
de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Margareta Budeanu și Valeriu Budeanu, reprezentați de
avocatul Petru Coșleț nu conține argumente concrete față de decizia instanței
de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția
pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate,
întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
6
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea
unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorilor recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Argumentul recurentului potrivit căruia judecătorii Curții de Apel
Chișinău, Ana Panov și Ion Țurcan, care au examinat prezenta cauză în apel,
nu ar fi trebuit să o soluționeze, pe motiv că aceștia au examinat anterior o cauză
pretins conexă, fiind autorii încheierii din 02 noiembrie 2021, este neîntemeiat.
Or, prin încheierea din 02 noiembrie 2021, judecătorii nu au examinat fondul
cauzei, ci s-au pronunțat doar asupra unui incident procedural privind
restituirea apelului depus peste termen. Instanța a refuzat repunerea în termen,
fără a se expune asupra aspectelor de fond.
Mai mult decât atât, cauza în care a fost pronunțată încheierea din 02
noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău nu este conexă cu prezenta cauză,
întrucât obiectul acțiunii este diferit.
7
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Margareta Budeanu și
Valeriu Budeanu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Margareta Budeanu și Valeriu
Budeanu, reprezentați de avocatul Petru Coșleț.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8