2ra-345/24 — repararea prejudiciului moral

La 3 aprilie 2023, Sergiu Onica a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 5 Cahul, intervenienți accesorii Agenția Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral.

În argumentarea acțiunii a indicat că, prin decizia din 8 octombrie 2021, emisă de directorul adjunct interimar al Penitenciarului nr.5 Cahul, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – suspendarea dreptului de a avea întrevederi pe o perioadă de două luni. Sancțiunea a fost dispusă pe motiv că, la 4 octombrie 2021, ora 09:20, în timpul unei ședințe de judecată prin teleconferință, având un comportament considerat agresiv, reclamantul ar fi declarat că nu mai dorește să participe la ședință și a părăsit sala. Decizia i-a fost adusă la cunoștință la 8 octombrie 2021, fapt consemnat prin proces-verbal. La 11 octombrie 2021, reclamantul a depus plângere la Judecătoria Cahul, în temeiul art. 248¹ alin. (1) din Codul de executare.

Prin încheierea din 27 iunie 2022, Judecătoria Cahul a respins plângerea ca neîntemeiată. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Cahul din 23 ianuarie 2023, recursul a fost admis, iar decizia directorului adjunct interimar al Penitenciarului nr.5 Cahul din 8 octombrie 2021 a fost anulată.

Reclamantul consideră că a fost lipsit nejustificat de dreptul la întrevederi cu rudele, fapt ce i-a cauzat suferințe psihologice. Potrivit legii, orice persoană care a suferit un prejudiciu moral are dreptul de a solicita repararea acestuia, cuantumul despăgubirii urmând a fi stabilit de instanța de judecată, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, personalitatea părților și durata efectelor prejudiciului.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că actele din dosar confirmau faptul că, prin decizia nr. 156 din 8 octombrie 2021, emisă de directorul adjunct interimar al Penitenciarului nr. 5 Cahul, lui Sergiu Onica i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară de suspendare a dreptului la întrevederi pe o perioadă de două luni, decizie care ulterior a fost anulată prin hotărârea Curții de Apel Cahul din 23 ianuarie 2023.

Instanța de apel a constatat că administrația penitenciarului a acționat în temeiul dispozițiilor art. 245–247 din Codul de executare, apreciind fapta reclamantului drept abatere disciplinară. Totodată, s-a reținut că normele materiale ale Codului civil nu reglementau posibilitatea reparării prejudiciului moral cauzat prin anularea unei sancțiuni disciplinare aplicate de instituția penitenciară unui condamnat. Condițiile de executare a pedepsei, drepturile și obligațiile deținuților, precum și regimul sancțiunilor disciplinare erau stabilite exclusiv de Codul de executare și de Statutul de executare a pedepsei de către condamnați, care nu prevedeau dreptul la despăgubiri pentru astfel de situații.

Instanța de apel a apreciat că raporturile dintre instituția penitenciară și condamnat, apărute în procesul executării pedepsei, aveau natură de drept public și nu intrau sub incidența normelor Codului civil. Prin urmare, Sergiu Onica nu avea un temei legal pentru a solicita repararea prejudiciului moral cauzat prin aplicarea sancțiunii disciplinare anulate ulterior.

De asemenea, s-a reținut că Sergiu Onica nu formulase nicio cerere către conducerea penitenciarului pentru acordarea unei întrevederi, deși susținea că sancțiunea i-ar fi îngrădit dreptul de a-și vedea familia. Instanța a considerat 2 neîntemeiată și invocarea unei eventuale încălcări a art. 8 din CEDO, întrucât nu s-a demonstrat o atingere adusă dreptului la viață privată și de familie.

În motivarea recursului, recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material și interpretarea greșită a faptelor, susținând că instanța de apel a refuzat neîntemeiat acordarea despăgubirilor morale pentru sancțiunea disciplinară de suspendare a dreptului la întrevederi, declarată ulterior ilegală.

La 2 aprilie 2024, avocatul Mihail Stoian, în interesele lui Sergiu Onica a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 4 decembrie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe prin care acțiunea a fost admisă.

În argumentarea recursului, a susținut că instanța de apel a aplicat în mod eronat normele de drept material și a interpretat greșit circumstanțele de fapt ale cauzei, respingând neîntemeiat cererea privind acordarea despăgubirilor morale pentru sancțiunea disciplinară de suspendare a dreptului la întrevederi, sancțiune care ulterior a fost constatată ca fiind ilegală. Totodată, instanța de apel a ignorat probele administrate în prima instanță, care confirmau caracterul nelegal al sancțiunii disciplinare aplicate.

A subliniat că suspendarea dreptului la întrevederi pe o perioadă de două luni i-a cauzat suferințe morale, afectându-i relațiile familiale și sociale.

În susținerea recursului, au fost invocate dispozițiile art. 14, 15, 2036 și 2037 din Codul civil, care consacră dreptul la repararea prejudiciului moral cauzat prin fapte ilicite sau prin aplicarea unor sancțiuni nelegale.

La 14 iunie 2024, Penitenciarul nr. 5 Cahul a depus o referință prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibile, a recursurilor declarate de Sergiu Onica și de avocatul acestuia, Mihail Stoian, pe motiv că acestea nu se încadrau în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Recursul declarat de Sergiu Onica și de avocatul acestuia, Mihail Stoian, vor fi examinate prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 1 septembrie 2023.

Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 4 „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În aprecierea recursurilor declarate de Sergiu Onica și de avocatul acestuia, Mihail Stoian, Completul de judecată le califică ca fiind vădit neîntemeiate în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurenții invocă, ca temei al recursului, dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate. Totuși, recurenții nu indică în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat, limitându-se la critici generale și neconcludente, fără a face o legătură clară între aspectele de fapt ce ar justifica o astfel de apreciere a probatoriului.

Analiza recursurilor relevă că acestea nu formulează critici de drept, ci reiau obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, recurenții exprimă dezacord față de soluția instanței de apel, care a respins cererea de acordare a despăgubirilor morale pentru sancțiunea disciplinară de suspendare a dreptului la întrevederi aplicată lui Sergiu Onica, însă fără a demonstra vreo eroare de drept în aplicarea normelor de drept material sau a raționamentului instanței.

Instanța de apel a motivat temeinic și detaliat soluția, constatând că administrația penitenciarului a acționat conform art. 245-247 din Codul de executare a pedepselor, apreciind că fapta recurentului a fost corect calificată drept abatere disciplinară și că sancțiunea aplicată a fost proporțională. Instanța a subliniat că nu există temei legal pentru acordarea despăgubirilor morale, având în vedere că reglementările Codului civil nu se aplică în cazul anulării unei sancțiuni disciplinare. De asemenea, a apreciat că raporturile juridice dintre instituția penitenciară și condamnat, ce se derulează în cadrul executării pedepsei, sunt de natură publică, iar dreptul civil nu se aplică în mod direct asupra acestora, astfel că recurentul nu avea dreptul la repararea prejudiciului moral. 5

Recurenții nu combat aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că niciuna dintre cererile de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se resping ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Sergiu Onica și de avocatul acestuia, Mihail Stoian. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6