2ra-1158/23 — Repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată

La 30 iunie 2021, Letkovski Victor a depus cerere împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică (INSP), intervenient accesoriu Nicolae Cebotari, solicitând încasarea sumei de 16 536,67 lei cu titlu de prejudiciu material, 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și 6 000 lei drept cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 29 iulie 2020, în jurul orei 00:10, deplasându-se cu automobilul de marca BMW E46 320i, pe str. Vadul lui Vodă din mun. Chișinău, reclamantul a fost staționat de inspectorul INSP Cebotari Nicolae, pe motiv că sistemul de evacuare al vehiculului produce zgomot excesiv.

Ca urmare, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI05053432 din 29.07.2020, prin care Letkovski Victor a fost sancționat în temeiul art. 228 alin. (1) Cod contravențional cu amendă de 12 unități convenționale și 3 puncte de penalizare, iar plăcuța de înmatriculare NGB 558 a fost ridicată în baza ordonanței nr. ORD 01 110854 și a procesului-verbal de ridicare nr. PRO 01 075781 din aceeași dată.

La 7 august 2020, reclamantul a depus contestație împotriva procesului-verbal menționat și cerere privind eliberarea plăcii de înmatriculare, ulterior transmise, împreună cu dosarul contravențional, Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În procesul examinării cererii, Direcția Poliției de Patrulare Chișinău a solicitat prezentarea vehiculului pentru inspectare tehnică, care a avut loc la 13 august 2020. În urma verificării, s-a consemnat în procesul-verbal de inspectare că automobilul „corespunde” cerințelor tehnice, fiind restituită plăcuța de înmatriculare. 1

Prin adresa INSP nr. 34/173191 din 11 septembrie 2020, s-a confirmat că vehiculul respectă normativele tehnice prevăzute de Regulamentul circulației rutiere.

Prin hotărârea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, contestația lui Letkovski Victor a fost admisă, procesul contravențional inițiat în temeiul art. 228 alin. (1) Cod contravențional fiind încetat pe motivul lipsei faptei contravenționale.

Reclamantul a invocat dreptul de a obține repararea prejudiciului material și moral suferit prin atragerea neîntemeiată la răspundere contravențională și prin limitarea nejustificată a dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Prejudiciul material, în sumă totală de 16 536,67 lei, include contravaloarea chiriei unui vehicul pe perioada indisponibilizării, amenda achitată, serviciile evacuatorului, asistența juridică și cheltuielile poștale.

Prejudiciul moral, estimat la 20 000 lei, constă în suferințele morale, stresul și frustrarea cauzate prin sancționarea și restricțiile ilegale, precum și durata excesivă a examinării cauzei, cuantumul solicitat fiind apreciat ca rezonabil și proporțional cu atingerea adusă drepturilor sale.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că Inspectoratul Național de Securitate Publică, fiind o subdiviziune a Inspectoratului General al Poliției, nu are personalitate juridică distinctă și, prin urmare, nu poate fi subiect în raportul obligațional de răspundere civilă. În aceste condiții, acțiunea trebuia îndreptată împotriva unității centrale – Inspectoratul General al Poliției, ca persoană juridică responsabilă pentru eventualele prejudicii cauzate de subdiviziunile sale.

Curtea de apel a reținut că prima instanță a admis eronat acțiunea fără a verifica corect calitatea procesuală pasivă a pârâtului și fără a aprecia deplin circumstanțele relevante și temeiurile legale invocate. Prin urmare, soluția primei instanțe a fost considerată neîntemeiată și contrară probelor administrate.

Recurentul a menționat că Inspectoratul Național de Securitate Publică este persoană juridică de drept public, ceea ce rezultă din actele Ministerului Afacerilor Interne și din regulamentul de organizare și funcționare al 3 instituției, potrivit căruia aceasta dispune de patrimoniu propriu, cont trezorerial și ștampilă cu Stema de Stat.

În opinia sa, instanța de apel era obligată să verifice în mod concret dacă Inspectoratul Național de Securitate Publică are personalitate juridică și să stabilească calitatea procesuală pasivă a pârâtului, iar în lipsa acestor constatări nu putea respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Recurentul a invocat prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998, potrivit cărora prejudiciul cauzat prin aplicarea nelegală a sancțiunii contravenționale se repară de către organul care a emis actul respectiv, din contul bugetului de stat.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 383 și 384 Cod contravențional, care consacră dreptul persoanei împotriva căreia procesul contravențional a fost încetat pe motivul lipsei faptei de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin sancționarea neîntemeiată.

Recurentul a arătat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 3 martie 2021, procesul contravențional intentat împotriva sa a fost încetat pe motivul lipsei faptei contravenționale, ceea ce îi conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile nelegale ale agentului constatator.

În concluzie, a susținut că instanța de apel a aplicat greșit legea, respingând acțiunea pe un motiv formal, fără a clarifica statutul juridic al pârâtului și fără a examina în fond pretențiile formulate.

Prin referința depusă la 13 septembrie 2023, inspectoratul Național de Securitate Publică a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, prevede că: 4 „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii cererii de recurs: „(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare de la 1 septembrie 2023): „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare de la 1 septembrie 2023): „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor 5 prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. (5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”

Art. 240 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) La deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii. (3) Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs;”

Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată: „(...)Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe..”

Art. 383 alin. (3) din Codul contravențional: „(3) Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.”

Art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional: „(2) Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul: u) să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau 6 inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.”

Art. 171 alin. (1), (2) din Codul civil: (1) Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri. (2) Persoană juridică poate să dobândească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să-și asume obligații, poate fi reclamant și pârât în instanță de judecată.

Totodată, potrivit cererii depuse la 26 iunie 2023, reprezentantul recurentului a solicitat eliberarea copiei deciziei pentru luare la cunoștință. Conform mențiunii aplicate pe cererea respectivă, avocatul recurentului a luat cunoștință de conținutul deciziei la data de 10 iulie 2023.

Având în vedere că recursul a fost depus la 7 august 2023, adică în termenul de două luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată constată că acesta este declarat în termen legal și urmează a fi examinat în fond.

Completul de judecată menționează că nu va formula un răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele decisive ale cauzei, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza García Ruiz vs. Spania, 21 ianuarie 1999, §26; Moreira Ferreira vs. Portugalia (nr. 2), 11 iulie 2017, §84, 98).

În recursul declarat, Letkovski Victor a invocat că decizia instanței de apel este afectată de vicii esențiale de legalitate și temeinicie, întrucât instanța s-a limitat la constatarea lipsei personalității juridice a Inspectoratului Național de Securitate Publică, fără a examina fondul cauzei și fără a verifica temeiurile juridice ale pretențiilor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, examinând actele dosarului și argumentele recursului, constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele motive. 7

După cum rezultă din considerentele deciziei contestate, instanța de apel a respins acțiunea doar pe motivul lipsei personalității juridice a Inspectoratului Național de Securitate Publică, calificându-l drept o simplă subdiviziune a Inspectoratului General al Poliției, fără a analiza în concret temeiurile de drept invocate de reclamant.

Instanța de recurs observă că asemenea concluzie nu este susținută de o analiză efectivă a actelor normative ce reglementează organizarea și funcționarea acestei instituții, nefiind examinate nici actele Ministerului Afacerilor Interne, nici datele din Registrul de stat al unităților de drept.

Or, potrivit art. 171 alin. (1) și (2) din Codul civil, persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, putând dobândi și exercita în nume propriu drepturi și obligații, inclusiv capacitatea de a sta în judecată ca reclamant și pârât.

Prin urmare, stabilirea calității procesuale pasive a pârâtului presupune verificarea elementelor de fapt și de drept ce caracterizează existența unei persoane juridice, aspect pe care instanța de apel era obligată să-l lămurească în mod expres înainte de a se pronunța asupra fondului acțiunii.

Totodată, din extrasul din Registrul de stat al unităților de drept nr. 115572 din 01.08.2023 (vol. I, f.d.214), rezultă că Inspectoratul Național de Securitate Publică figurează înregistrat cu IDNO 1013601000509, fapt ce impune clarificarea statutului juridic al acestei entități în raport cu prevederile Regulamentului Ministerului Afacerilor Interne și ale actelor normative conexe.

În aceste condiții, Curtea Supremă de Justiție constată că instanța de apel a pronunțat o decizie prematură, fără a verifica în mod complet calitatea procesuală pasivă a pârâtului și fără a examina fondul pretențiilor reclamantului.

Completul de judecată menționează că eroarea reținută nu poate fi corectată în recurs, întrucât soluționarea acestei chestiuni presupune aprecierea probelor și interpretarea actelor constitutive ale instituției, ceea ce depășește limitele controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură civilă, 8