3ra-333/23 — Anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și repararea prejudiciului material și moral

La 29 octombrie 2021, Mihail Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Bălți, persoanelor terțe Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că, la 20 octombrie 2021, a înaintat în adresa administrației Judecătoriei Bălți cerere de acordare a concediului neplătit din cont propriu pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 din motiv de recuperare a sănătății și efectuarea unor proceduri cu deplasarea peste hotarele țării.

Prin răspunsul nr. 42008 din 25 octombrie 2021, președintele interimar al Judecătoriei Bălți, Dumitru Gherasim a respins ilegal și nefondat cererea de acordare a concediului neplătit din cont propriu, fără a avea temeiuri de fapt și drept în acest sens. Mai mult, pârâtul în acest răspuns invocă că plecarea sa în concediu neplătit va periclita actul justiției.

În opinia reclamantului, acest răspuns este un abuz și o încălcare flagrantă de Lege, nu există nici o probă și nici o dovadă că dacă ședințele fixate pentru această perioadă vor fi amânate în urma concediului din cont propriu se va periclita procesul înfăptuirii justiției, iar dacă vor fi amânate în baza concediului de boală atunci nu se va periclita procesul înfăptuirii actului de justiție.

A menționat că în procedura sa nu sunt fixate dosare de rezonanță sau cu inculpați care ar avea măsura preventivă sub formă de arest. Mai mult, perioada anilor 2020-2021 este una a pandemiei Covid și foarte multe ședințe au fost contramandate din acest motiv și iarăși nu a fost periclitat actul justiției. Suplimentar, a indicat că anume în această perioadă a fost prelungită vacanța copiilor, iar el are doi copii minori la întreținere.

Nu s-a luat în considerație că, este persoană cu dizabilități și beneficiază de perioade mai mari a concediului din cont propriu neplătit, iar pentru anul 2021, nu a beneficiat nici de jumătate din concediul neplătit ce i se cuvine.

Prin urmare, reclamantul a susținut că pârâtul a încălcat flagrant dreptul imperativ la timp de odihnă și concediu, care este un drept suprem al 1 angajatului. În urma acestor ilegalități a suferit un imens prejudiciu material și moral colosal de un 1.000.000 de lei, care urmează a fi încasate din contul pârâtului. Totodată, a menționat faptul că suma pretinsă în calitate de prejudiciu material se confirmă prin actele anexate la dosar.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat anularea răspunsului nr. 42008 din 25 octombrie 2021, emiterea actului administrativ de constatare a dreptului la concediu neplătit pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 în privința sa, încasarea prejudiciului material în sumă de 11 910 de lei și a prejudiciului moral în sumă de 1000000 de lei în mod solidar în principal de la ex-președintele interimar al Judecătoriei Bălți, sediul Central Dumitru Gherasim, în subsidiar de la Judecătoria Bălți.

La 30 iunie 2022, cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, Mihail Cojocaru, prin intermediul oficiului poștal, a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea parțială a hotărârii din 02 iunie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în partea în care a fost respinsă acțiunea privind încasarea prejudiciului material și moral (vol.I, f.d.221-222). 2

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că prima instanță pripit a ajuns la concluzia privind anularea răspunsului nr.42008 din 25 octombrie 2021, semnat de Președintele interimar al Judecătoriei Bălți, ca neîntemeiat și obligarea Judecătoriei Bălți de a emite actul administrativ de acordare a concediului neplătit pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 în privința judecătorului Judecătoriei Bălți, sediul Central- Mihail Cojocaru. Or, din materialele cauzei nu se atestă prezentarea către autoritatea pârâtă/intimată a careva acte confirmative ale circumstanțelor invocate în acest sens, fiind anexate doar contractul privind pachetul de servicii de călătorii, din analiza cărora nu rezultă expres că reclamantul urmează să beneficieze/efectueze anumite servicii de tratament peste hotarele Republicii Moldova întru recuperarea sănătății.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și contradictorie concluzia primei instanțe cu privire la faptul că reclamantul-apelant, fiind o persoană cu dizabilități și care necesită periodic tratament de întreținere a sănătății, întemeiat a solicitat administrației Judecătoriei Bălți, sediul Central acordarea concediului neplătit pentru o perioadă de 8 zile, invocând motivele de recuperare a sănătății, în condițiile în care autoritatea pârâtă/ intimată a argumentat în susținerea refuzului său că, urmare a înaintării cererii de concediu neplătit, pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 inclusiv, fiind verificate datele privind numărul ședințelor de judecată planificate de judecătorul Mihail Cojocaru pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 inclusiv, s-a stabilit că, pentru perioada de referință judecătorul avea fixate 61 de ședințe de judecată, precum și faptul că în perioada 31 mai 2021 – 07 iulie 2021, acesta a beneficiat de concediul anual de odihnă, ulterior i-a fost acordat concediu din cont propriu pentru perioada 04 august 2021 – 24 august 2021, pentru reabilitarea medicală.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că prima instanță a interpretat eronat prevederile art. 120 alin. (1) din Codul administrativ și a făcut trimitere la art. 38 alin. (2) din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nr. 60/2012, or, legiuitorul național a stabilit în mod expres și imperativ că salariatului i se poate acorda, cu consimțământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de pînă la 120 de zile calendaristice. 3

Totodată, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nr. 60/2012, stipulează că la solicitarea persoanei cu dizabilități, angajatorul îi poate acorda un concediu suplimentar fără plată cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice. Or, prin norma dată este stabilită o conduită permisivă, ci nu una imperativă care obligă sau impune o anumită conduită, legiuitorul național lăsând la aprecierea subiectului (angajatorului) alegerea unei conduite (de acordare a unui concediu suplimentar fără plată cu o durată de până la 60 de zile calendaristice și perioada acestuia).

Instanța de apel a menționat că, acordarea concediului suplimentar fără plată nu se rezumă doar la depunerea unei cereri scrise și emiterea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) de către angajator, dar și necesitatea întrunirii condițiilor care dau dreptul la concediu suplimentar fără plată, printre care existența motivelor familiale sau alte motive întemeiate, consimțământul angajatorului.

În acest context, instanța de apel a constatat că Judecătoria Bălți, în exercitarea la caz a dreptului discreționar atribuit de lege, a acționat cu bună- credință în limitele legale stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul în limita împuternicirilor și în baza procedurii stabilite expres de lege.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat de a respinge pretențiile reclamantului-apelant privind anularea răspunsului nr.42008 din 25 octombrie 2021, semnat de Președintele interimar al Judecătoriei Bălți, ca neîntemeiat și obligarea Judecătoriei Bălți de a emite actul administrativ de acordare a concediului neplătit pentru perioada 28 octombrie 2021 – 05 noiembrie 2021 în privința judecătorului Judecătoriei Bălți, sediul Central- Mihail Cojocaru.

Cu referire la încasarea prejudiciului material și moral, instanța de apel a stabilit că prima instanță justificat a respins aceste cerințe, deoarece din analiza actelor nu rezultă expres că reclamantul a fost în imposibilitate de a beneficia anume de servicii de tratament peste hotarele Republicii Moldova întru recuperarea sănătății, or, actele privind serviciile de călătorie prezentate de reclamant nu atestă circumstanțele invocate de acesta. Mai mult, suma solicitată nu corespunde cu suma bonurilor de plată anexate.

Inclusiv, reclamantul/apelantul nu a prezentat probe pertinente, concludente și utile care să confirme conduita amorală a autorității pârâte și a ex-președintelui Dumitru Gherasim față de acesta.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, invocând că instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, cît și au interpretat în mod eronat legea.

La 28 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Judecătoriei Bălți, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiției, Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității și lui Gherasim Dumitru copia recursului depus de Mihail Cojocaru, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referințelor (vol. II, f.d.50-53).

La 25 aprilie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință, invocând că decizia instanței de apel este una legală și întemeiată (vol. II, f.d.54-57).

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Mihail Cojocaru, reprezentat de avocata Doina Ioana Străisteanu,a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023, și anume la 30 noiembrie 2022, prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.” 5

Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Din actele dosarului rezultă că, la data de 26 noiembrie 2022, recurentului a fost notificat dispozitivul deciziei (vol. II, f.d. 30), iar decizia motivată i-a fost comunicată ulterior, la data de 28 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice (vol. II, f.d. 38).

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului), recursul nemotivat a fost depus de Mihail Cojocaru la data de 30 noiembrie 2022, iar motivarea recursului a fost completată și depusă în termen legal, la data de 27 martie 2023.

Prin urmare, Completul de judecată reține că cererea de recurs și motivarea acesteia au fost depuse în termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ, fiind respectate exigențele privind contestarea deciziei instanței de apel în calea de atac a recursului.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ 6 exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de Mihail Cojocaru, reprezentat de avocata Doina Ioana Străisteanu, include obiecții care au fost analizate detaliat de către Curtea de Apel Bălți, care le-a evaluat corespunzător.

În plus, Mihail Cojocaru, reprezentat de avocata Doina Ioana Străisteanu, în recursul său, nu a invocat un temei plauzibil care să justifice admisibilitatea acestuia, având în vedere că recurentul trebuie să fie capabili să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna situația juridică stabilită anterior.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), 7 pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Mihail Cojocaru, reprezentat de avocata Doina Ioana Străisteanu.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Mihail Cojocaru, reprezentat de avocata Doina Ioana Străisteanu, împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 8