3d-89/24 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative individual favorabile
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative individual favorabile
- Temei legal
- Obligatia autoritătilor competente de a informa candidatul în mod succint privind circumstantele de fapt stabilite si a informatiilor, care au dus la neîntrunirea conditiilor de a accede în functia solicitată
3d-89/24 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative individual favorabile (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
În numele legii
cu privire la cererea de chemare în judecată depusă de
Eduard Bulat
împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor, Serviciului de Informații și
Securitate cu privire la contestarea actelor administrative,
obligarea emiterii actelor administrative individual favorabile,
(Dosarul 3d-89/24
PIGD 2-23079394-01-3d-27092023)
Obligația autorităților competente de a informa candidatul în mod
succint privind circumstanțele de fapt stabilite și a informațiilor,
care au dus la neîntrunirea condițiilor de a accede în funcția
solicitată. Necesitatea protecției secretului de stat nu se opune
dreptului persoanei de a cunoaște informații, cel puțin sumare, care
să reflecte esența motivelor care au servit drept refuz de a fi admis
la concurs, în măsura în care acest lucru este compatibil cu
păstrarea confidențialității datelor obținute
30 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în
judecată depusă de Eduard Bulat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Diana Stănilă, judecători,
Olesea Suduc, grefier.
Cu participarea:
Reclamantului Eduard Bulat,
Reprezentantului Consiliului Superior al Procurorilor, Iulian Gainaru,
Reprezentantului Serviciului de Informații și Securitate, Radu Frija,
constată următoarele:
ÎN FAPT
A. Poziția reclamantului. (f.d. 1-16)
La data de 18 septembrie 2024 Eduard Bulat a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor,
Serviciului de Informații și Securitate, prin care a solicitat:
- anularea în parte a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
271/2024 din 29 august 2024, în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii
de către candidatul Eduard Bulat a condițiilor pentru admiterea în funcția de
inspector în cadrul Inspecției procurorilor în cadrul concursului inițiat prin
hotărârea nr. 1-89/2024 din 14 martie 2024, ca fiind neîntemeiată și ilegală;
- obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să adopte o hotărâre prin
care să fie constatată îndeplinirea de către Eduard Bulat a condițiilor pentru
admiterea la concursul pentru funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor;
- obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să adopte o hotărâre prin
care să organizeze pentru candidatul Eduard Bulat proba scrisă a concursului
inițiat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-89/2024 din
14 martie 2024;
- anularea avizului nr. E/6114 din 14 iunie 2024 emis de către Serviciul
de Informații și Securitate în privința lui Eduard Bulat ca fiind neîntemeiat
și emis contrar prevederilor legale.
În motivarea acțiunii Eduard Bulat a menționat, că în data de 30 aprilie
2024 a depus actele pentru participarea la concursul pentru selectarea
inspectorilor în cadrul Inspecției procurorilor, inițiat prin hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-89/2024 din 14 martie 2024,
prelungit ulterior prin hotărârea nr. 100/2024 din 05 aprilie 2024.
1
În data de 10 mai 2024, Consiliul Superior al Procurorilor, în temeiul
art. 5 și art.8 alin.(1) din Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008, a inițiat
verificarea subsemnatului în calitate de candidat la funcția publică, solicitând
Serviciului de Informații și Securitate să efectueze verificarea respectivă.
În data de 17 iunie 2024, Consiliul Superior al Procurorilor a transmis
reclamantului spre cunoștință avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie
2024, în privința candidatului Eduard Bulat, parvenit de la Serviciul de
Informații și Securitate. Prin avizul menționat Serviciul de Informații și
Securitate a informat Consiliul Superior al Procurorilor, precum că, în
privința candidatului, se prefigurează factori de risc reieșiți din activitatea
desfășurată anterior, situație ce prezintă o amenințare pentru eficiența și
imaginea procuraturii. În același aviz Serviciul de Informații și Securitate a
menționat că informațiile despre cetățeanul Eduard Bulat, cu titlu informativ
și mențiunea „personal”, au fost remise în adresa Procurorului General al
Republicii Moldova cu nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și nr.5/95 din 17
ianuarie 2020.
Ulterior, prin hotărârea nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 Consiliul
Superior al Procurorilor, luând act de dosarul candidatului Eduard Bulat, a
dispus constatarea neîndeplinirii de către subsemnat a condițiilor de
admisibilitate la concursul pentru selectarea candidaților la funcția de
inspector în cadrul Inspecției procurorilor.
Cu referire la ilegalitatea hotărârii nr. 1-271/2024 din 29 august 2024
a Consiliului Superior al Procurorilor în partea candidatului Eduard Bulat la
funcția de inspector în cadrul Inspecției procurorilor, reclamantul a indicat
că în pofida afirmațiilor Consiliului Superior al Procurorilor, expuse în
hotărârea contestată, precum că la adoptarea soluției s-ar fi ghidat de
principiile legalității, securității raporturilor juridice, previzibilității legii,
echității, obiectivității și imparțialității procedurilor de angajare în serviciu,
modul în care a acționat Consiliul este diametral opus principiilor enunțate,
iar hotărârea adoptată este contrară prevederilor legale și absolut
neîntemeiată, argumentele invocate fiind lipsite de careva suport factologic
și juridic.
Reclamantul a afirmat, că din punct de vedere material, principiul
legalității constă în regula că toate actele individuale ale statului trebuie să
fie făcute în baza și în conformitate cu dispozițiile luate anterior pe cale
generală și impersonală. Pentru ca un act juridic individual, să fie legal, adică
să fie în conformitate cu dispozițiile generale și impersonale este necesar ca
toate elementele actului (motivele, forma, obiectul și scopul) să fie în
conformitate cu aceste dispoziții.
Motivarea unei decizii administrative emise de către autoritatea pârâtă
nu poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor legale, ci trebuie să
conțină cu exactitate elementele de drept și de fapt care să permită, pe de o
parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de
alta parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Prin urmare,
în contextul lipsei unei motivări conforme cerințelor legale, decizia
2
contestată este ilegală, în acest sens impunându-se necesitatea anulării
acesteia.
Lipsa indicării în actul administrativ defavorabil, a motivelor care au
stat la baza emiterii lui, reprezintă, din perspectiva jurisprudenței CEDO, o
exercitare arbitrară a puterii publice (a se vedea cauza Lupșa c. României;
cererea nr. 10.337/04, § 31 - 34).
Astfel, este relevant de a se aprecia legalitatea acțiunilor întreprinse
de către autoritatea publică, care au precedat emiterea actului administrativ
individual și care au condus la identificarea soluției juridice raportate la
circumstanțele de fapt, ceea ce trebuia expus în partea de motivare a actului
administrativ.
Eduard Bulat a evidențiat că, analizând hotărârea contestată sub
aspectul calității motivării acestui act administrativ individual defavorabil, a
constatat că autoritatea emitentă nu a respectat prevederile art.118 alin. (l),
alin. (2) lit. c) din Codul administrativ, or, contrar acestor cerințe legale,
Consiliul Superior al Procurorilor a desfășurat defectuos procedura
administrativă, în ceea ce privește verificarea lui Eduard Bulat sub aspectul
corespunderii cerințelor pentru funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor, ce pe cale de consecință s-a reflectat și în motivarea hotărârii
nr. 1-271/2024, care nu corespunde cerințelor stabilite de normele de drept
menționate.
Reclamantul a evidențiat, că Consiliul Superior al Procurorilor, nici
în hotărârea nr. 1-271/2024 din 29 august 2024, nici în răspunsul nr. 17-04d-
1778 din 11 septembrie 2024, nu a indicat concret, care acte și fapte au stat
la baza soluției adoptate de către această autoritate publică, în ceea ce
privește neadmiterea subsemnatului la concurs.
În opinia reclamantului pentru a fi dezavantajat în raport cu alți
participanți la concurs și a-i crea neîntemeiat impedimente pentru
participarea la concurs, Consiliul Superior al Procurorilor nu a indicat în
hotărârea contestată, care fapte anume ale subsemnatului determină
necorespunderea profilului de integritate inerent funcției de inspector și care
a fost sursa de informare despre aceste fapte, limitând-se doar la enunțuri cu
caracter generic, declarativ, eronate și fără substanță precum „Raționamentul
Consiliului Superior al Procurorilor, privind soluția pe caz, derivă din analiza
complexă a setului de acte aferente cererii lui Eduard Bulat de a candida la
funcția de inspector-șef”.
Eduard Bulat a evidențiat că nu a depus careva acte pentru a candida
la funcția de „inspector- șef”, opțiunea a fost pentru funcție de inspector în
cadrul Inspecției procurorilor, funcție de șef fiind deja ocupată la acel
moment. Astfel, Consiliul a avut o atitudine tendențioasă la examinarea
dosarului candidatului Eduard Bulat, cu viziuni prestabilite de a-l exclude
din concurs prin orice metode, fără a analiza profund și echidistant materiale
relevante și dosarul acestuia.
La fel a menționat că, deși, în textul hotărârii este înserat că Consiliul
Superior al Procurorilor a solicitat informații în privința lui Eduard Bulat de
3
la Autoritatea Națională de Integritate, Centul Național Anticorupție,
Procuratura Generală și Serviciul de Informații și Securitate, inclusiv prin
demersuri suplimentare, în hotărârea contestată intenționat nu a indicat, care
au fost răspunsurile acestor instituții în raport cu candidatul, din motiv că
aceste răspunsuri, cu excepția celui de la Serviciul de Informații și Securitate,
erau în favoarea lui Eduard Bulat și nu corespundeau așteptărilor Consiliului,
ceea ce confirmă faptul că autoritatea publică a acționat imparțial și avea deja
o opinie preconcepută de ne a nu-1 admite la concurs pe Eduard Bulat. Acest
fapt se confirmă și prin conținutul răspunsului Procuraturii Generale nr. 5-
3d/24-193 din 31 iulie 2024 din care nu rezultă sub nici o formă că în privința
subsemnatului ar exista careva suspiciuni în acțiuni de corupție.
Reclamantul a indicat că la depunerea actelor pentru participarea la
concurs a anexat cazierul judiciar detaliat, care este curat și nici un organ de
drept nu a raportat, că în privința subsemnatului sunt careva proceduri penale
pendinte sau examinate cu soluții.
Mai mult, Procuratura Generală, fiind unica instituție competentă de a
verifica activitatea procurorilor, nu a constatat și nu a indicat că în activitatea
lui Eduard Bulat în calitate de procuror, ar fi existat careva abateri de la
prevederile legislației sau de la normele de etică. Concomitent, Procuratura
Generală nu a confirmat nici faptele, care ar fi fost indicate în notele
informative secrete ale Serviciului de Informații și Securitate nr.5/95 din 17
ianuarie 2020 și nr.5/02537 din 16 iunie 2009.
Deși, notele informative ale Serviciului de Informații și Securitate
nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și nr.5/95 din 17 ianuarie 2020 sunt anterioare
actului administrativ individual menționat, notele suplimentare parvenite de
la Serviciul de Informații și Securitate nu schimbă starea lucrurilor, deoarece
reieșind din textul hotărârii contestate aceste note reprezintă clarificări a
faptelor din notele informative anterioare și nu conțin fapte noi.
Reclamantul a relatat, că după parvenirea avizului nr. E/6114 din 14
iunie 2024, a anunțat Consiliul Superior al Procurorilor că activând în calitate
de procuror, în anul 2021 a fost supus verificării în temeiul Legii nr. 271-
XVI/2008, iar prin avizul cu nr.214039r din 23 decembrie 2021 Serviciul de
Informații și Securitate a informat Procuratura Generală, că în privința
subsemnatului nu au fost stabiliți careva factori de risc, care ar împiedica
exercitarea funcției de procuror, funcție de demnitate publică, cu standarde
identice ca pentru funcția de inspector. Acest aviz a fost înregistrat și luat la
evidență în Procuratura Generală cu nr. 243r din 24 decembrie 2021, iar în
conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 271-XVI/2008, se păstrează
împreună cu decizia privind compatibilitatea cu interesele funcției publice în
arhiva Procuraturii Generale. Copiile de pe aceste acte se păstrează în arhiva
Serviciului de Informații și Securitate, în ambele cazuri timp de 5 ani, adică
până la data de 23 decembrie 2026.
În acest context reclamantul a subliniat că pentru a asigura realizarea
unei proceduri administrative legale și imparțiale, aceste acte trebuiau
solicitate și examinate de către Consiliul Superior al Procurorilor în virtutea
4
competenței și conform procedurii legale stipulate de prevederile art. 19 și
art.20 din Legea nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat.
La caz, însă din conținutul hotărârii contestate rezultă, că membrii
Consiliului nu au depus diligența de a verifica și analiza aceste circumstanțe
și informații, deși prevederile art.118 alin.(2) lit. c) din Codul administrativ
stabilesc pentru autoritatea publică obligația pozitivă la motivarea actelor
administrative individuale defavorabile - de a descrie inclusiv opiniile
participanților la procedura administrativă care sunt contrare conținutului
final al actului.
În condițiile descrise supra, Eduard Bulat a considerat că hotărârea
Consiliului Superior al Procurilor nr. 1-271/2024 este contrară și cerințelor
art. 30 din Codul administrativ, care protejează în cadrul procedurii
administrative securitatea raporturilor juridice și care stabilește prohibiția
pentru autoritățile publice de a întreprinde măsuri care să afecteze situațiile
juridice definitive sau drepturile dobândite.
Lecturarea avizului Serviciului de Informații și Securitate nr. E/6114
din 14 iunie 2024 permite de a constata, că acesta nu conține careva anexe
și/sau mențiuni despre faptele, care ar fi invocate în informațiile specificate
de autoritatea care a efectuat verificarea. Totodată, deși în aviz se face
mențiunea despre careva note informative cu statut secret și anume
nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și 5/95 din 17 ianuarie 2020, care au fost remise
în adresa Procurorului General, aceste note nu au fost anexate la aviz și nici
conținutul acestora nu a fost expus în avizul consultativ, dar nici în hotărârea
contestată.
Mai mult, fiind interpelată de către Consiliul Superior al Procurorilor,
Procuratura Generală, prin răspunsul nr. 5-3d/24-193 din 31 iulie 2024, nu a
confirmat afirmațiile Serviciului de Informații și Securitate despre
candidatul Eduard Bulat expuse în avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie
2024 și nota informativă secretă nr.5/95 din 17 ianuarie 2020 cu privire la
existența în privința acestuia a factorilor de risc reieșiți din activitatea
anterioară.
În aceste condiții, avizul consultativ prezentat de către Serviciul de
Informații și Securitate nu putea fi luat în considerare de către Consiliul
Superior al Procurorilor la motivarea hotărârii, deoarece acesta nu întrunește
elementele obligatorii stabilite de prevederile art.13 alin. (l) din Legea
nr.271-XVI din 18 decembrie 2008.
Eduard Bulat a susținut că avizul nr. E/6114 din 14 iunie 2024 având
un caracter consultativ, nu putea diminua dreptul discreționar al autorității
care a solicitat verificarea, în speță a Consiliului Superior al Procurorilor.
Mai mult, în condițiile în care, cazierul judiciar detaliat este curat și nici un
organ de drept nu raportează, că în privința candidatului sunt careva
proceduri penale pendinte sau examinate, notele informative, care conțin
informații neconfirmată sau neverificată de organele competente conform
procedurii stabilite, nu puteau servi ca temei pentru recunoașterea de către
5
Consiliul Superior al Procurorilor a incompatibilității candidatului cu funcție
publică pentru care optează.
În opinia reclamantului, Consiliul Superior al Procurorilor nu se putea
limita la o examinare formală, bazată pe afirmația sterilă a Serviciului de
Informații și Securitate, fără a verifica și aprecia în baza materialelor
prezentate existența reală a condițiilor sau circumstanțelor prevăzute de lege
pentru constatarea incompatibilității candidatului la funcția de inspector în
Inspecția procurorilor. Totodată, Consiliul are obligația să motiveze
hotărârea sa, ținând cont de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în
parte, fără a se limita la formulări generale și abstracte sau la validarea
formală quasi-automată a actelor organelor de verificare. Aceste reguli
imperative rezultă și din practica jurisdicțională a Curții Constituționale din
Republica Moldova.
În aceste condiții, existența și veridicitatea faptelor invocate de către
Serviciul de Informații și Securitate, atât în avizul consultativ nr. E/6114 din
14 iunie 2024, cât și în notele informative nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și
nr.5/95 din 17 ianuarie 2020, nu au fost confirmate de către organele
competente, cum ar fi Procuratura Generală și Procuratura Anticorupție, deci
Consiliul Superior al Procurorilor nu a avut careva argumente pentru a lua în
considerare afirmația Serviciului de Informații și Securitate precum că în
privința subsemnatului ar exista careva factori de risc ce ar determina
necorespunderea acestuia funcției pentru care optează.
Eduard Bulat a relatat, că în cazul în care, pe parcursul examinării
subiectului cu privire la verificarea candidaturii acestuia, Consiliul Superior
al Procurorilor a intrat în posesia unor informații cu privire la subiectul supus
verificării și aceste informații au fost luate în considerare ca temei pentru a
recunoaște candidatul incompatibil cu funcția pentru care optează, în
conformitate cu prevederile art. 14 alin.(l) din Legea nr. 271-XVI din 18
decembrie 2008 până a adopta o decizie cu privire la compatibilitatea
candidatului, autoritatea publică era obligată să acorde candidatului
posibilitatea de a se exprima asupra faptelor ce determină luarea unei astfel
de decizii, ceea ce în speță nu a fost realizat.
Cu referire la legalitatea procedurii emiterii actului contestat,
reclamantul a invocat încălcarea de către Consiliul Superior al Procurorilor
a principiului cercetării din oficiu, prin ce a încălcat dreptul lui Eduard Bulat
de a fi audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul
care urmează a fi emis, înaintea emiterii unui act administrativ individual
defavorabil.
În acest sens reclamantul a menționat că adresarea din 20 iunie 2024,
prin care a solicitat Consiliului Superior al Procurorilor de a nu fi luat în
considerare avizul consultativ al Serviciului de Informații și Securitate cu nr.
E/6114 din 14 iunie 2024, nu poate fi considerată ca exprimarea opiniei
asupra faptelor ce au determinat Consiliul de a adopta hotărârea de
neadmitere a reclamantului la concurs, deoarece la acea etapă, la fel ca și în
prezent, nu a fost informat care fapte îi sunt imputate, așa cum o cer
6
prevederile art. 14 alin.(l) din Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008.
Hotărârea nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 nu conține astfel de informații
și date, ceea ce face imposibilă exercitarea dreptului la apărare în cadrul
procedurii administrative și indică la exercitarea abuzivă a atribuțiilor de
către autoritatea publică prin încălcarea principiilor legalității și
imparțialității, ceea ce reprezintă o încălcare a cerințelor imperative ale art.
21 alin.(l) și art. 25 din Codul administrativ.
Totodată, Eduard Bulat a evidențiat că motivarea hotărârii contestate
nu corespunde evenimentelor care s-au desfășurat în cadrul ședinței
Consiliului Superior al Procurorilor din 29 august 2024, or, din motivare
rezultă că toți cei șapte membri ai Consiliului, care au votat la adoptarea
hotărârii contestate au luat cunoștință de informațiile cu grad de secretizare
prezentate suplimentar de către Serviciul de Informații și Securitate, însă,
potrivit scrisorii nr. 5/7-04d-1778 din 11 septembrie 2024, se confirmă că
careva documente ce conțin informații cu caracter secret parvenite de la
Serviciul de Informații și Securitate în privința candidatului Eduard Bulat, în
ședința Consiliului Superior al Procurorilor din 29 august 2024 nu au fost
examinate, pe motiv că doar președintele instituției, în virtutea funcției
deținute, are valid din oficiu dreptul de acces la secret de stat.
În circumstanțele menționate, soluția adoptată de către Consiliul
Superior al Procurorilor prin hotărârea nr. 1-271/2024 din 29 august 2024,
contravine prevederilor legale și stării de fapt care caracterizează speța, fiind
generatoare de prejudiciere în raport cu drepturile fundamentale la muncă și
cele patrimoniale ale reclamantului, deoarece ca consecință a acestei soluții
neîntemeiate și contrare legislației, a fost îngrădit accesul de a participa în
cadrul concursului pentru ocuparea unei funcții care corespunde pregătirii și
experienței profesionale ale lui Eduard Bulat, iar pe cale de consecință a fost
privat de posibilitatea de a exercita funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor și de a fi remunerat cu coeficientul de salarizare corespunzător
clasei de salarizare pentru funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor.
Concomitent, reclamantul a evidențiat că prin actul Consiliului și
operațiunea administrativă a Serviciului de Informații și Securitate i-a fost
afectată reputația profesională și personală, deoarece hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 și avizul
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate nr. E/61 14 din 14 iunie
2024, împreună cu notele conexe, fără a dispune de careva temeiuri legale
au generat suspiciuni și acuzații nefondate, punând la îndoială integritatea și
buna reputație a lui Eduard Bulat.
Aceste circumstanțe în opinia lui Eduard Bulat indică la faptul, că
membrii Consiliului care au votat în cadrul ședinței din 29 august 2024 au
acționat contrar obligației prevăzute de art. 16 alin. (2) din Codul
administrativ și au exercitat atribuțiile în mod abuziv, exercitând dreptul
discreționar prin exprimarea votului pentru constatarea neîndeplinirii de
către reclamant a condițiilor de admisibilitate la concurs, fără a dispune legal
7
de careva acte sau informații în acest sens, prejudiciind în așa mod drepturile
și interesele legitime ale candidatului Eduard Bulat, în ceea ce privește
dreptul la muncă, precum și reputația personală și cea profesională, fiind
încălcat principiul prezumției nevinovăției.
Cu referire la ilegalitatea avizul consultativ al Serviciului de
Informații și Securitate nr. E/6114 din 14 iunie 2024, reclamantul a
menționat, că la fel ca și în cazul hotărârii Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august 2024, avizul consultativ este
neîntemeiat și contrar prevederilor legale, deoarece nu conține careva anexe
și/sau mențiuni despre faptele, care ar fi invocate în informațiile specificate
de autoritatea care a efectuat verificarea, ceea ce contravine standardelor
stabilite de prevederilor art. 31 din Codul administrativ, conform cărora
operațiunile administrative scrise identic actelor administrative individuale,
trebuie să fie motivate, fiind aplicabile cerințele de la art. 118 din Codul
administrativ.
Deși, în avizul Serviciului de informații și Securitate se face
mențiunea despre notele informative nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și 5/95
din 17 ianuarie 2020, care se pretinde că ar fi fost remise în adresa
Procurorului General, aceste note nu au fost anexate la aviz și nici conținutul
acestora nu a fost expus în avizul consultativ.
Prin urmare, avizul consultativ al Serviciului de Informații și
Securitate este emis contrar prevederilor legale, deoarece acesta nu
întrunește elementele obligatorii stabilite de prevederile art.13, alin.(l) din
Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008.
Eduard Bulat a menționat că la emiterea avizului contestat Serviciul
de Informații și Securitate s-a limitat doar la expunerea opiniei
neargumentate și tendențioase, precum că în privința candidatului se
„prefigurează factori de risc”, indicând numărul la niște note informative,
fără a se expune în ce măsură și în ce mod conținutul acestor note este
relevant pentru a evalua corespunderea candidatului Eduard Bulat la
standardele pentru funcția de inspector în cadrul Inspecției procurorilor și
fără să descrie care sunt faptele care au permis generarea concluzie că „se
prefigurează factori de risc”.
Totodată, reclamantul a evidențiat că Serviciul de Informații și
Securitate la emiterea avizului contestat a acționat fără bună-credință,
deoarece cunoștea despre existența propriului aviz nr.214039r din 23
decembrie 2021, prin care a informat Procuratura Generală, că în privința lui
Eduard Bulat nu au fost stabiliți careva factori de risc ce ar împiedica
exercitarea funcției de procuror, funcție de demnitate publică.
Eduard Bulat a evidențiat că notele informative, despre care se face
mențiune în avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024, sunt datate cu
16 iunie 2009 și respectiv 21 ianuarie 2020, adică perioade anterioare
verificării la care a fost supus de către Serviciul de informații și Securitate în
anul 2021. În pofida acestui fapt, avizul din 23 decembrie 2021 emis de către
același organ de verificare a fost unul pozitiv, ceea ce permite de a conchide
8
că în cadrul operațiunii administrative realizate de către Serviciul de
informații și Securitate la verificarea reclamantului în anul 2024 și la
emiterea avizului consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 a fost încălcat
principiul - securității raporturilor juridice.
În opinia reclamantului se constată caracterul manipulator al avizului
consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024, fiind urmărit scopul de a realiza
presiuni asupra opiniei membrilor Consiliului Superior al Procurorilor în
vederea excluderii lui Eduard Bulat din concursul pentru ocuparea funcției
de inspector în Inspecției procurorilor și de a denigra imagina personală și
profesională a subsemnatului.
B. Poziția pârâtului Consiliului Superior al Procurorilor (f.d. 53-61)
Prin referința depusă în data de 09 decembrie 2024, Consiliul
Superior al Procurorilor a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiată acțiunea
lui Eduard Bulat privind anularea în parte a hotărârii Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 și obligarea Consiliului
Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind
organizarea pentru candidatul Eduard Bulat a probei scrise a concursului
inițiat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-89/24 din 14
martie 2024.
În motivarea acestei solicitări Consiliul Superior al Procurorilor a
menționat că aferent candidaturii lui Eduard Bulat, s-a constatat
neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate la concursul de referință,
deoarece potrivit documentelor prezentate urmare a verificărilor efectuate,
Serviciul de Informații și Securitate a expus în avizul consultativ nr. E/6114
din 14 iunie 2024 că „în privința candidatului, se prefigurează factori de risc
reieșite din activitatea desfășurată anterior, situație ce prezintă o amenințare
pentru eficiența și imaginea procuraturii”.
Eduard Bulat a exprimat dezacord cu răspunsul formulat de Serviciul
de Informații și Securitate, apreciindu-l ca lipsit de argumentare, astfel, la
data de 20 iunie 2024 a expediat o scrisoare de poziție, prin care a solicitat
de a nu fi luată în considerare concluzia organului de verificare, deoarece
acesta este lipsit de detaliu și nu prezintă careva argumente, solicitând, în
consecință, admiterea subsemnatului la concursul pentru selectarea
inspectorilor în cadrul Inspecției procurorilor.
Autoritatea publică pârâtă a menționat, că întru clarificarea tuturor
aspectelor ce țin de profilul lui Eduard Bulat, a interpelat suplimentar
Serviciul de Informații și Securitate cu solicitarea detalierii informației ce-1
vizează pe candidat. Astfel, potrivit informațiilor prezentate suplimentar
(fiind marcate cu un anumit grad de secretizare), Serviciul de Informații și
Securitate a detaliat concluziile referitoare la Eduard Bulat, consemnându-se
necorespunderea condițiilor pentru a candida la funcția de inspector.
În context, Consiliul Superior al Procurorilor, analizând cererea lui
Eduard Bulat și examinând documentele și înscrisurile care îl vizează,
acumulate în cadrul procedurilor ce preced examinarea admisibilității
9
candidaților pentru admiterea acestora spre participare la concursul pentru
suplinirea funcțiilor vacante de inspector în cadrul Inspecției procurorilor, a
concluzionat că candidatul Eduard Bulat nu poate fi admis spre participare
în concursul de referință, or, acesta nu corespunde profilului de integritate
inerent funcției pentru care accede.
Subsecvent celor expuse, evaluând datele aferente profilului
candidatului Eduard Bulat, Consiliul Superior al Procurorilor a reiterat
raționamentele sale anterioare, conform cărora accederea în funcția de
inspector este o procedură specială și toate exigențele acesteia sunt garanții
că procesul de selecție corespunde celor mai înalte standarde de calitate.
Consiliul Superior al Procurorilor a subliniat că raționamentele care
au dedus hotărârea contestată de către Eduard Bulat, nu s-au bazat pe
informațiile recepționate de la Serviciul de Informații și Securitate. În
hotărârea adoptată Consiliul Superior al Procurorilor a notat fără echivoc și
explicit standardele de care se conduce atunci când analizează procedurile
de accederea în funcția de inspector. Solicitarea informațiilor de la Serviciul
de Informații și Securitate a fost condiționată de obligații impuse prin
Regulament, pe care Consiliul Superior al Procurorilor nu avea cum să le
evite și acumularea lor s-a circumscris poziției stabilite de legiuitor.
Totuși, raționamentul Consiliului Superior al Procurorilor asupra
soluției adoptate pe caz de respingere a cererii candidatului Eduard Bulat
privind selectarea candidaților la funcțiile de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor, nu a izvorât din concluziile prezentate de Serviciul de
Informații și Securitate. La examinarea cererii a fost luate în calcul toate
circumstanțele stabilite, iar analiza lor s-a raportat la standardele naționale și
internaționale impuse statutului inspectorilor.
Consiliul Superior al Procurorilor a evidențiat, că dreptul discreționar
pe acest subiect nu se rezumă doar la aprecieri de formă sau constatări
tehnice despre condițiile de numire, dar include și evaluări de substanță, care
sunt în măsură să dea tabloul complet despre profilul deplin al candidatului
la funcția de inspector.
Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor a susținut, că Eduard Bulat
nu corespunde standardelor stabilite față de funcția de inspector.
În context autoritatea publică pârâtă a menționat că criticile și
solicitările reclamantului sunt de natură declarativă, or, în mod evident nu s-
a produs vătămarea dreptului acestuia prin hotărârea contestată. Acest fapt a
fost specificat și în hotărârea din 29 august 2024, menționându-se că opinia
formulată asupra cazului în speță este fundamentată pe standardele la care se
raportează funcția de inspector, precum și pe propriile analize de esență ale
înscrisurilor prezentate de către reclamant, nefiind generate exclusiv de
avizul Serviciului de Informații și Securitate, care, potrivit legii, are un rol
consultativ și nu poate fi definitoriu pentru adoptarea hotărârii.
Astfel, la adoptarea hotărârii nr. 1-271/2024 din 29 august 2024
Consiliul Superior al Procurorilor și-a exercitat dreptul discreționar de vot,
reieșind din circumstanțele de fapt constatate în privința candidatului la
10
funcția de inspector. Or, reieșind din specificul funcției de inspector,
calitățile și conduita persoanei care solicită numirea în această funcție, fac
obiect de apreciere riguroasă, de către organul investit cu atribuții în acest
sens, care dispune de competență exclusivă în domeniu.
Totodată, Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că instanța
de judecată nu poate obliga Consiliul de a constata îndeplinirea de către
Eduard Bulat a condițiilor pentru admiterea la concursul pentru funcția de
inspector, precum și să organizeze proba scrisă a concursului și aceasta
deoarece, instanța de contencios administrativ, nu poate prelua competența
organului de autoadministrare, la caz a Consiliului Superior al Procurorilor
care este unica autoritate publică cu competență exclusivă.
C. Poziția pârâtului Serviciului de Informații și Securitate (f.d. 53-61)
În data de 27 decembrie 2024 Serviciul de Informații și Securitate a
depus referință, prin care a solicitat respingerea acțiunii în partea ce vizează
anularea avizului nr. E/6114 din 14 iunie 2024, ca fiind neîntemeiată.
În susținerea aceste poziții Serviciul de Informații și Securitate a
menționat, că urmare a scrisorii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 5-
06d/24-965 din 10 mai 2024, Serviciul a demarat procedura de verificare,
luând în considerare și declarația de verificare a reclamantului. Astfel, în
corespundere cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr.271-XVI din 18
decembrie 2008, Serviciul a emis avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie
2024 în care au fost efectuate mențiuni privind prefigurarea unor factori de
risc reieșind din activitatea desfășurată anterior de către reclamant.
Suplimentar, Serviciul de Informații și Securitate a perfectat un
răspuns expediat în adresa Consiliului Superior al Procurorilor (secretizat cu
un anumit grad de secretizare), în care au fost expuse circumstanțe detaliate
care au fost luate în considerare la emiterea avizului consultativ din 14 iunie
2024.
Serviciul de Informații și Securitate a susținut, în partea ce vizează
legalitatea avizului, că a fost emis de către autoritatea competentă, este
prevăzut expres de lege, emis conform unei proceduri prealabile stabilite de
lege, îndreptată spre o anumită persoană determinată și vizează o situație
exactă stabilită de lege. Prin urmare, în partea ce vizează presupunerile de
ilegalitate a avizului consultativ, Serviciul a evidențiat că acestea au fost
combătute și a fost demonstrată legalitatea avizului de referință, contrapus la
normele legale prenotate.
Subsidiar a notat că reclamantul nu a susținut careva argumente
plauzibile care să vină să demonstreze ilegalitatea avizului consultativ,
alegațiile acestuia, reprezentând mai mult un simplu dezacord cu privire la
cele menționate în avizul consultativ, argumente, care în principiu, sunt
lipsite de careva elemente probatorii.
Cu referire la caracterul consultativ al avizului Serviciul de Informații
și Securitate a invocat, că în aviz a stabilit anumiți factori de risc, care au fost
comunicați autorității inițiatoare a verificării, în vederea aprecierii acestora
11
și contrapunerii cu declarațiile reclamantului și cu alte elemente de fapt și de
drept deținute de către Consiliul Superior al Procurorilor, pentru a lua o
decizie finală cu privire la compatibilitatea sau incompatibilitatea
reclamantului cu interesele funcției publice la care acesta a candidat.
Respectiv, prin avizul consultativ al Serviciului, reclamantului nu i-a fost
încălcat vreun drept, or, acesta nu produce prin sine însuși careva efecte
juridice și nu urmează a fi examinat individual, însă, în coroborare cu alte
probe eventuale declarații ale reclamantului, precum și alte aspecte pe care
autoritatea decidentă poate să le întemeieze la baza deciziei finale pe care
urmează să o adopte.
Serviciul de Informații și Securitate a menționat că deși a emis avizul
consultativ, la baza deciziei Consiliului Superior al Procurorilor contestată
nu au stat elementele de fapt și de drept expuse în avizul respectiv, acest fapt
a fost menționat expres și în referința Consiliului. Prin urmare, Consiliului
Superior al Procurorilor, chiar dacă a primit avizul consultativ al Serviciului
de Informații și Securitate precum și cel suplimentar, la adoptarea deciziei s-
a condus de alte raționamente pe care le-a considerat necesare și relevante,
or, Consiliul Superior al Procurorilor nu este obligat să se conducă nemijlocit
de cele menționate în avizul consultativ, fapt de care s-a ținut cont. Astfel,
rezultă în mod evident că dreptul discreționar al Consiliului Superior al
Procurorilor pe acest subiect nu se rezumă doar la aprecieri de formă sau
constatări tehnice despre condițiile de numire, dar include și evaluări de
substanță, care sunt în măsură să dea tabloul complet despre profilul deplin
al candidatului la funcția de inspector.
În partea ce vizează alegațiile privind netemeinicia avizului
consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 Serviciul de Informații și Securitate
a relatat că la emiterea avizului consultativ au fost luate în considerare
informațiile deținute de către Serviciu, din bazele sale de date, care au fost
obținute în procesul de desfășurare a activității instituționale legale.
Respectiv, sintetizând informațiile din posesia Serviciului, a fost emis avizul
consultativ contestat și remis în adresa autorității inițiatoare a verificării.
Subsidiar, Serviciul a remis și notele informative anterioare, la care se face
referire în cererea de chemare în judecată, fapt ce vine în contradicție cu
alegațiile reclamantului, care susține eronat că aceste note nu au fost remise
și că avizul Serviciului nu se întemeiază pe careva probe sau informații.
Opinia reclamantului precum că, avizul Serviciului nu întrunește
elementele obligatorii stabilite de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea
nr.271-XVI din 18 decembrie 2008, pe lângă faptul că nu este argumentată
și explicită prin ce anume nu este corespunzător, aceasta este și eronată, în
acest sens Serviciul a susținut că avizul respectiv este legal și în corespundere
cu legislația, nefiind invocate careva argumente plauzibile care să denote
eventuale neconformități.
Concomitent, Serviciul de Informații și Securitate a considerat
neîntemeiate alegațiile reclamantului privind ,,caracterul manipulator al
avizului consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 de Serviciul de Informații
12
și Securitate, fiind urmărit scopul de a realiza presiuni asupra opiniei
membrilor Consiliului în vederea excluderii subsemnatului din concursul
pentru ocuparea funcției de inspector în Inspecția procurorilor și de a denigra
imaginea personală și profesională a subsemnatului”, or, Serviciul a invocat
și unele circumstanțe care datează cu mult timp în urmă, și care au fost
diseminate și în adresa altor beneficiari legali, fapt ce denotă că Serviciul
manifestă o atitudine echidistantă și nepărtinitoare fată de toți participanții la
procedurile legale desfășurate, inclusiv în raport cu situația de referință.
Orice opinie privitoare la presupusa părtinire a Serviciului și a
existenței unor intenții negative față de procedura care îl vizează pe
reclamant Serviciul le califică ca fiind neîntemeiate și lipsite de substrat
factologic. Acest aspect, este demonstrat și prin faptul că, avizul consultativ
al Serviciului nu este un act administrativ care să producă efecte juridice prin
sine însuși, și nu impune vreo anumită conduită celorlalți participanți la
proces, astfel încât, imputarea unei atitudini nepărtinitoare Serviciului este
neîntemeiată, mai cu seamă că, Consiliul Superior al Procurorilor a
menționat expres că nu și-a bazat decizia pe avizul Serviciului.
D. Poziția părților în ședință publică.
În cadrul ședinței de judecată reclamantul Eduard Bulat a susținut
argumentele expuse în acțiune, totodată, a menționat că cazul cade sub
incidența mai multor articole din CEDO și a considerat că hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor încalcă drepturile și libertățile garantate
de CEDO în special dreptul al un proces echitabil, or, Consiliul Superior al
Procurorilor a invocat note informative secrete și avizul întocmit de către
Serviciul de Informații și Securitate, fără a-i comunica motivele concrete ale
pretinsei necorespunderii acestuia funcției pentru care optează. Încălcarea
dreptul la respectarea vieții private, or, această hotărâre afectează în mod
direct reputația și dreptul de accedere la o funcția publică, fără posibilitatea
de a corecta sau combate conținutul acestui act administrativ. Încălcarea
dreptului la apărare, dreptul la un recurs efectiv, precum și lipsa motivării și
arbitrariului deciziilor administrative.
Reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor, Iulian Gainaru a
menționat că Consiliul Superior al Procurorilor este obligat să solicite pentru
fiecare candidat informații de la Autoritatea Națională de Integritate,
Serviciul de Informații și Securitate, Ministerul Afacerilor Interne și Centrul
Național Anticorupție, iar după parvenirea informaților, Consiliul în lipsa
candidaților examinează admisibilitatea dosarelor, candidații care nu trec
admisibilitatea sunt excluși din acest concurs.
La caz, Consiliul Superior al Procurorilor, analizând cererea
reclamantului în cumul cu materialele anexate de către reclamant inclusiv și
cu avizul Serviciul de Informații și Securitate a constatat că Eduard Bulat nu
corespunde profilului de integritate inerent funcției pentru care accede.
Pentru membrii Consiliului Superior al Procurorilor era suficient avizul
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate și nu au intrat în detaliile
13
necorespunderii acestuia funcției pentru care optează, deoarece membrii
Consiliului Superior al Procurorilor nu au drept de acces la secret de stat,
doar președintele are.
A subliniat că Consiliul Superior al Procurorilor nu a făcut niciodată
duble standarde și nu a admis niciun candidat, fie la funcția de procuror fie
la funcția de inspector, cu aviz negativ de la Serviciul de Informații și
Securitate.
La fel a menționat că nu a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece lui
Eduard Bulat i s-a transmis prin poșta electronică aviz consultativ E/6114
din 14 iunie 2024, la care reclamantul a făcut obiecții. Consiliul Superior al
Procurorilor a interpelat repetat Serviciul de Informații și Securitate, care a
dat un răspuns mai detaliat, dar din motiv că reclamantul nu are perfectat
dreptul de acces la secret de stat nu i s-a adus la cunoștință.
Reprezentantul Serviciului de Informații și Securitate, Radu Frija a
menționat că Eduard Bulat s-a expus și a contestat avizul consultativ E/6114
din 14 iunie 2024, respectiv și-a adus argumentele sale propriu zis de ce
avizul serviciului nu ar fi corect, a solicitat informații de la Procuratură și le-
a prezentat Consiliului Superior al Procurorilor.
Totodată, a indicat că avizele serviciului nu sunt pozitive sau negative,
acestea expun o anumită informație, iar autoritatea care a solicitat verificarea
ia decizia. Avizul eliberat de către Serviciu în 2021 a fost îndreptat către
Procuratura Generală, avizul contestat a fost îndreptat către Consiliul
Superior al Procurorilor, care sunt autorități diferite, cu cunoștințe
instituționale diferite. Serviciul de Informații și Securitate a considerat ca
fiind oportun ca Consiliul Superior al Procurorilor să cunoască anumite
informații referitor la Eduard Bulat, respectiv ulterior la demersul
suplimentare au fost transmise și notele informative, iar Consiliul Superior
al Procurorilor a decis cât sunt de relevante informațiile date.
Serviciul de Informații și Securitate după solicitarea suplimentară a
remis în adresa Consiliului Superior al Procurorilor respectivele documente,
iar dacă acestea au fost sau nu examinate în ședința plenului Consiliului
Superior al Procurorilor, Serviciul nu cunoaște.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE.
Art. 5 din Codul administrativ prevede că:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6, alin. (1) din Codul administrativ stabilește că:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
14
Art. 10, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15, alin. (2) din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 16 din Codul administrativ prevede că:
„Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta
între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o
dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare.”
Art. 17 din Codul administrativ prevede că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din codul administrativ reglementează următoarele:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 21, alin. (1), alin. (3) din Codul administrativ reglementează că:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative. Autoritățile publice și instanțele de judecată
competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor
decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.”
Art. 22 din Codul administrativ stabilește că:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja
cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată competente, faptele general
notorii și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, până
la proba contrarie.”
Art. 30 din Codul administrativ statuează că:
„Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția
cazurilor prevăzute de lege. Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze
situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situații în care, în condițiile
stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.”
15
Art. 31 din Codul administrativ prevede că:
„Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să
fie motivate.”
Art. 39 din Codul administrativ statuează că:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 85, alin. (3) din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Autoritatea publică trebuie să stabilească din oficiu aspectele de fapt ale cazului
care face obiectul procedurii, fără a se limita la dovezile și afirmațiile participanților.
Pentru aceasta, autoritatea publică stabilește scopul investigațiilor necesare și felul
acestora.”
Art. 118, alin. (1), alin. (2), lit. c), alin. (3) din Codul administrativ
statuează că:
„Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care
justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru
decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și
punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului
discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde în cazul actelor
administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat
la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare
conținutului final al actului etc.
Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ
individual și condiționează legalitatea acestuia.”
Art. 137, alin. (1) din Codul administrativ prevede că.
„În exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să
acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care
le-a fost atribuit dreptul.”
Art. 163, lit.c) din Codul administrativ prevede că.
„Procedura de examinare a cererii prealabile nu se efectuează dacă legea prevede
expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.”
Art.189, alin. (1) din Codul administrativ stabilește că:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ reglementează că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
16
Art. 208, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va respecta procedura
prealabilă, cu excepțiile prevăzute de lege.”
Art.209, alin. (1) din Codul administrativ, statuează că:
„Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile,
dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:
a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data
expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;
b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu
prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în
termen se aplică corespunzător.”
Art. 218 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Examinarea și soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are loc
conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele excepții:
a) examinarea și soluționarea acțiunii în contencios administrativ are loc în ședință
publică, iar în cazuri de excepție stabilite de lege – în ședință închisă. Participanții la
proces se citează; în citație se comunică locul, data și ora ședinței. Dacă participanții la
proces convin de comun acord, examinarea și soluționarea acțiunii în contencios
administrativ are loc în procedură scrisă;
b) instanța de judecată acceptă probele prezentate după termenul stabilit în faza de
pregătire pentru examinarea în fond a acțiunii în contencios administrativ, numai dacă
participanții la proces justifică și probează imposibilitatea prezentării probelor în
termenul stabilit de instanță;
c) participanții la proces care s-au prezentat cel puțin o dată în ședința de judecată
pe parcursul examinării acțiunii în contencios administrativ sau au efectuat acte de
procedură în contextul examinării acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca lipsa
citației pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară;
d) neprezentarea la ședința de judecată, fără motive temeinic justificate, a
participanților și/sau a reprezentanților lor nu împiedică soluționarea acțiunii în
contenciosul administrativ.”
Art. 219 din Codul administrativ stabilește că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau
poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.”
Art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ statuează că:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri: în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot
17
sau în parte actul administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a
cererii prealabile, dacă acestea sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în
drepturile sale.”
Art. 225 alin. (1) din Codul administrativ stabilește că:
„Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui
act administrativ.”
Art.26, alin. (1) și alin. (2) din Constituție reglementează că:
„Dreptul la apărare este garantat.
Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la
încălcarea drepturilor și libertăților sale.”
Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la
Procuratură relevă că:
„O persoană nu poate fi considerată ca avînd o reputație ireproșabilă în sensul
alin.(1) și nu poate candida la funcția de procuror dacă există una din următoarele
circumstanțe:
a) a fost eliberată din funcțiile specificate la alin.(3) pentru încălcări în activitatea
profesională din ultimii 5 ani sau din alte funcții juridice din domeniul public sau privat
în circumstanțe ce nu sunt onorabile;
b) face abuz de alcool sau este consumator de substanțe psihotrope, toxice sau de
droguri;
c) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă
dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate;
d) a comis acțiuni sau inacțiuni care aduc atingere onoarei, probității profesionale
sau prestigiului Procuraturii;
e) în privința acesteia a fost emisă o decizie de incompatibilitate în condițiile art.15
din Legea nr.271/2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice.”
Art.79, alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la
Procuratură reglementează că:
„Hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea Supremă
de Justiție de orice persoană vătămată într-un drept al său într-un termen de 10 zile
lucrătoare de la data la care hotărârea vizată i-a fost comunicată.”
Art. 891, alin. (3), lit. d), alin. (4), alin. (8) din Legea nr. 3 din 25
februarie 2016 cu privire la Procuratură prevede următoarele:
„În funcția de inspector este numită persoana, aleasă prin concurs public, care se
bucură de reputație ireproșabilă în condițiile stabilite la art.20 alin.(2).
Concursul pentru selectarea inspectorilor este organizat de Consiliul Superior al
Procurorilor. Procedura de organizare și desfășurare a concursului se stabilește printr-un
regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
În exercițiul atribuțiilor sale, inspectorii beneficiază de garanțiile de independență
și inviolabilitate similare cu cele ale procurorilor.”
Art. 5, lit. a) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice reglementează că:
„Sunt supuși verificării titularii și candidații la funcțiile de demnitate publică ce se
ocupă prin mandat obținut direct, în urma alegerilor, cu excepția alegerilor parlamentare
18
sau locale, sau indirect, prin numire, specificate în Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, cu excepția candidaților la
funcția de judecător și a judecătorilor în funcție.”
Art. 6 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice statuează că:
„Verificarea se efectuează de către Serviciul de Informații și Securitate.”
Art. 8, alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie
2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice
stabilește că:
„Verificarea titularilor și a candidaților la funcțiile publice se inițiază de către
autoritățile publice competente.
Titularii și candidații la funcțiile publice sunt informați în scris despre inițierea
verificării și despre drepturile și obligațiile lor în legătură cu verificarea.”
Art. 13 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice reglementează că:
„În baza informațiilor obținute în cadrul verificării, organul de verificare întocmește
un aviz consultativ cu privire la:
a) gradul de îndeplinire de către titular, candidat la funcția publică a cerințelor de
încadrare și de respectare a restricțiilor stabilite de lege;
b) factorii de risc descoperiți sau lipsa acestora;
c) autenticitatea informațiilor comunicate de titular, candidat la funcția publică în
documentele depuse pentru ocuparea funcției publice.
În termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării, avizul organului de verificare se
expediază autorității publice care a inițiat verificarea.
Autoritatea publică aduce avizul organului de verificare la cunoștință titularului,
candidatului la funcția publică.
Persoanele cu funcție de răspundere ale organului de verificare vinovate de
prezentarea cu bună știință în aviz a unor informații false poartă răspundere conform
legislației în vigoare.”
Art. 14, alin. (1) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice statuează că:
„Dacă există temeiuri de a declara titularul, candidatul la funcția publică
incompatibili cu interesele acestei funcții, autoritatea publică le acordă posibilitatea de a
se exprima asupra faptelor ce determină luarea unei astfel de decizii. Audierea se
efectuează în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea avizului organului de verificare,
astfel încât să fie protejate sursele de informații, interesele securității naționale și
interesele protejate prin lege ale terților.”
Art. 15, alin. (1), alin. (3), alin. (4) din Legea nr. 271-XVI din 18
decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții
publice reglementează următoarele:
„În termen de 7 zile lucrătoare din data primirii avizului sau, după caz, avizului
suplimentar al organului de verificare, autoritatea publică decide asupra compatibilității
/incompatibilității titularului, candidatului la funcția publică cu interesele acestei funcții.
19
Decizia privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice, care include și
motivele de incompatibilitate, se comunică în scris titularului, candidatului la funcția
publică în termen de 5 zile lucrătoare din data emiterii. Accesul terților la informația
privind motivele de incompatibilitate se admite numai cu consimțămîntul persoanei
verificate.
În cazul unei decizii de incompatibilitate cu interesele funcției publice, candidatul
nu poate ocupa funcția publică respectivă.”
Pct. 13 din Regulamentul privind procedura de organizare și
desfășurare a concursului pentru selectarea inspectorilor în cadrul Inspecției
procurorilor și a concursului pentru selectarea inspectorului-șef, aprobat prin
hotărârea nr.1-164/2023 a Consiliului Superior al Procurorilor prevede că:
„După depunerea dosarului de participare, Consiliul solicită, pentru fiecare
candidat:
a) Autorității Naționale de Integritate – certificat de integritate;
b) Centrului Național Anticorupție – certificatul de cazier privind integritatea
profesională;
c) Serviciului de Informații și Securitate – informația referitoare la lipsa sau
existența factorilor de risc care pot aduce atingere ordinii de drept, securității statului,
ordinii publice;
d) Ministerului Afacerilor Interne – extras din Registrul de evidență a cauzelor
contravenționale și a persoanelor care au săvârșit contravenții.„
Pct. 18 din Regulamentul privind procedura de organizare și
desfășurare a concursului pentru selectarea inspectorilor în cadrul Inspecției
procurorilor și a concursului pentru selectarea inspectorului-șef,
reglementează că:
„Consiliul, după parvenirea informațiilor solicitate potrivit pct.13 în privința tuturor
candidaților, decide în ședință închisă, asupra admisibilității dosarelor de participare în
concurs.”
Pct. 21 din Regulamentul privind procedura de organizare și
desfășurare a concursului pentru selectarea inspectorilor în cadrul Inspecției
procurorilor și a concursului pentru selectarea inspectorului-șef, prevede că:
„În cazul în care candidatul nu întrunește condițiile de admisibilitate, precum și cel
care a depus, dosarul incomplet sau peste termenul-limită stabilit, se exclude din concurs
prin hotărârea motivată a Consiliului.”
ADMISIBILITATEA ACȚIUNII
Instanța de judecată menționează că dispozițiile art.207 alin. (2) din
Codul administrativ enunță temeiurile de bază de admisibilitate a cererii de
chemare în judecată formulată în instanța de contencios administrativ:
- prezența unui act administrativ individual defavorabil (dispoziție,
decizie sau altă măsură oficială) întreprinsă de autoritatea publică pentru
reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, comunicat
destinatarului;
- competența jurisdicțională materială și teritorială a instanței de
judecată pentru examinarea acțiunii în contenciosul administrativ;
20
- respectarea cerințelor de formă și conținut a acțiunii în contencios
administrativ;
- respectarea procedurii prealabile;
- respectarea termenului de înaintare a acțiunii;
- prezența unui drept vătămat căruia i s-a adus atingere prin activitate
administrativă.
Prin prezenta acțiune reclamantul Eduard Bulat a solicitat anularea
în parte a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din
29 august 2024, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
și anularea avizului consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 emis de către
Serviciul de Informații și Securitate. La caz, hotărârea contestată este un act
administrativ individual defavorabil, or, prin emiterea acesteia au fost
afectate drepturile reclamantului, deoarece s-a constatat neîndeplinirea de
către Eduard Bulat a condițiilor de admisibilitate la concursul pentru
selectarea candidaților la funcțiile de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor.
Cu referire la pretenția privind anularea avizului consultativ nr.
E/6114 din 14 iunie 2024 emis de către Serviciul de Informații și Securitate,
instanța de judecată, analizând conținutul avizului consultativ nr. E/6114 din
14 iunie 2024, constată că aceasta nu reglementează în mod direct situația
juridică a reclamantului și nu produce efecte juridice imediate asupra
drepturilor sau obligațiilor acestuia, însă legalitatea acestei operațiuni
administrative urmează a fi verificată odată cu verificarea legalității actului
administrativ individual defavorabil, la caz, odată cu hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august 2024.
La fel, se constată că acțiunea în contencios administrativ, potrivit
art.191 alin.(5) lit. a) din Codul administrativ, este înaintată de reclamantul
Eduard Bulat în instanța competentă jurisdicțional, la Curtea Supremă de
Justiție, ca instanță de fond.
Totodată, reieșind din dispozițiile art.208 alin.(1), art.163 lit. c) din
Codul administrativ și art. 79 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016
cu privire la Procuratură, hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor pot
fi contestate în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără
respectarea procedurii prealabile, iar acțiunea în contencios administrativ
împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor se depune
nemijlocit în instanța de judecată (Curtea Supremă de Justiție), în termen de
10 zile lucrătoare de la data la care hotărârea vizată i-a fost comunicată,
astfel, procedura prealabilă în astfel de categorii de litigii, nu se efectuează.
Potrivit materialelor cauzei, acțiunea în contencios administrativ este
înaintată de către Eduard Bulat la 18 septembrie 2024, în termenul legal de
10 zile, or, actul administrativ individual defavorabil contestat emis la 29
august 2024, a fost notificat reclamantului, prin intermediul poștei
electronice în data de 09 septembrie 2024. (f.d.22)
Referitor la prezența unui drept vătămat căruia i s-a adus atingere
prin activitate administrativă completul de judecată menționează că după
21
cum rezultă din prevederile art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o
activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită
prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ. Iar, dispozițiile art. 17 și 189 alin.(1) din Codul administrativ
expres statuează că drept vătămat este orice drept sau libertate
stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate
administrativă, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său
prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune
în contencios administrativ.
Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este
condiționată inter alia de revendicarea de către reclamant a încălcării unui
drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice.
La caz, condițiile de încălcare a unui drept subiectiv prin activitatea
administrativă a Consiliului Superior al Procurilor sunt întrunite, deoarece
din analiza acțiunii se desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august
2024 și anume neîntrunirea condițiilor de admisibilitate a dosarului și
neadmiterea lui Eduard Bulat la proba scrisă în cadrul concursului, pentru
funcția la care a aspirat.
Ținând cont de cele relatate, instanța de judecată reține că,
examinarea condițiilor de admisibilitate expuse supra, în raport cu actele
cauzei, impun concluzia că acțiunea este admisibilă și urmează a fi
examinată pe fond.
STAREA DE FAPT CONSTATATĂ DE CĂTRE INSTANȚA DE
JUDECATĂ
Prin hotărârea nr. 1-89/2024 din 14 martie 2024 a Consiliului
Superior al Procurorilor s-a inițiat concursul public pentru selectarea
inspectorilor în cadrul Inspecției procurorilor. (f.d.1-4, dosar administrativ)
Eduard Bulat în data de 30 aprilie 2024 a depus actele pentru
participarea la concursul pentru selectarea inspectorilor în cadrul Inspecției
procurorilor, inițiat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
89/2024 din 14 martie 2024, prelungit ulterior prin hotărârea nr. 100/2024
din 05 aprilie 2024. (f.d. 23)
Serviciul de Informații și Securitate ca rezultat al verificării
candidatului Eduard Bulat la funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor, a eliberat avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024, prin
care a informat Consiliul Superior al Procurorilor că în privința candidatului
se profilează factori de risc reieșind din activitatea desfășurată anterior,
situație ce prezintă o amenințare pentru eficiența și imaginea procuraturii.
Totodată, se menționează în aviz că informațiile despre Eduard Bulat, cu titlu
informativ și mențiunea „personal”, au fost remise în adresa Procurorului
General cu nr. 5/02537 din 16 iunie 2009 și nr. 5/95 din 17 ianuarie 2020.
(f.d.24)
22
Consiliul Superior al Procurorilor prin intermediul adresei
electronice a comunicat lui Eduard Bulat avizul consultativ nr. E/6114 din
14 iunie 2024. (f.d. 27, dosar administrativ)
Ulterior, Consiliul Superior al Procurorilor în scopul conturării unui
tablou al integrității candidatului Eduard Bulat, în cadrul concursului pentru
ocuparea funcției de inspector în cadrul Inspecției procurorilor, prin
scrisoarea nr. 5-06d/24-1364 din 24 iunie 2024 a solicitat suplimentar
Serviciului de Informații și Securitate informațiile la care se face referire în
avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024. ( f.d.42, dosar administrativ)
Totodată, materialele dosarului atestă că Procuratura Generală prin
scrisoarea nr. 5-14/24-150 din 28 iunie 2024 a refuzat în comunicarea lui
Eduard Bulat a notelor informative cu nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și nr.5/95
din 17 ianuarie 2020, precum și a avizului consultativ nr. 214039r din 23
decembrie 2021 dat fiind faptul că acestea conțin informații atribuite la secret
de stat și cad sub incidența art.8 alin. (2) din Legea 148/2003. (f.d. 27)
Prin scrisoarea nr. 5/7-04d-1778 din 11 septembrie 2024 adresată lui
Eduard Bulat, se atestă că careva documente ce conțin informații cu caracter
secret parvenite de la Serviciul de Informații și Securitate în privința
candidatului Eduard Bulat la funcția de inspector în cadrul Inspecției
procurorilor, în ședința Consiliului Superior al Procurorilor din 29 august
2024 nu au fost examinate, pe motiv că doar președintele instituției, în
virtutea funcției deținute, are valid, din oficiu, dreptul de acces la secret de
stat. (f.d.25)
Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea nr. 1-
271/2024 din 29 august 2024 a constatat neîndeplinirea condițiilor de
admisibilitate la concursul pentru selectarea candidaților la funcția de
inspector în cadrul Inspecției procurorilor de către candidatul Eduard Bulat.
(f.d.18-21)
MOTIVAREA INSTANȚEI
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, completul de
judecată învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța
judecătorească de contencios administrativ ține cont de jurisprudența
CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de
motivarea hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă că impunând un
răspuns pentru fiecare argument (hot. García Ruiz v. Spania, 1999, §26).
Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un
răspuns clar (hot. Ruiz Torija v. Spania, 1994, §30; și, pentru comparație,
Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43), în special argumentele cu privire
la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului (hot. Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović
v. Serbia, 2023, §108).
Completul de judecată, analizând cererea de chemare în judecată
reține, că reclamantul în argumentarea pretenției solicitate a invocat
următoarele aspecte și anume că, atât hotărârea, cât și avizul consultativ nu
23
sunt motivate, or, Consiliul Superior al Procurorilor nu a indicat concret care
acte sau fapte au stat la baza concluziei privind necorespunderea profilului
de integritate inerent funcției de inspector și care a fost sursa de informare
despre aceste fapte, limitând-se doar la enunțuri cu caracter generic,
declarativ și fără substanță. Iar Serviciul de Informații și Securitate s-a limitat
doar la expunere a unei opinii neargumentate precum că în privința
candidatului se prefigurează factori de risc, indicând numărul la niște note
informative, fără a se expune în ce măsură și în ce mod conținutul acestor
note este relevant pentru a evalua corespunderea candidatului Eduard Bulat
la standardele pentru funcția de inspector în cadrul Inspecției procurorilor și
fără a descrie care sunt faptele care au permis generarea concluziei că, la caz,
se prefigurează factori de risc.
La rândul său, Consiliul Superior al Procurorilor a susținut că la
adoptarea hotărârii contestate autoritatea publică și-a exercitat dreptul
discreționar de vot, reieșind din circumstanțele de fapt constatate și raportate
la standardele naționale și internaționale impuse statutului de inspector și nu
s-a baza doar pe informațiile recepționate de la Serviciul de Informații și
Securitate, or, reieșind din specificul funcției de inspector, calitățile și
conduita persoanei care solicită numirea în această funcție, fac obiect de
apreciere riguroasă, de către organul investit cu atribuții în acest sens.
Totodată, a susținut că membrii Consiliului Superior al Procurorilor
nu au verificat informațiile secrete, deoarece nu au drept de acces la secret
de stat, decât doar președintele.
Serviciul de Informații și Securitate a evidențiat că la emiterea
avizului consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 au fost luate în considerare
informațiile deținute de către Serviciu, din bazele sale de date, care au fost
obținute în procesul de desfășurare a activității instituționale legale și a
comunicat informațiile pe care le are în posesie, împreună cu anexele de
referință, autorității responsabile de adoptarea deciziei, la caz Consiliului
Superior al Procurorilor.
Astfel, după cum s-a menționat mai sus Serviciul de Informații și
Securitate a verificat candidatul Eduard Bulat la funcția de inspector în
cadrul Inspecției procurorilor pe aspectul corespunderi criteriilor de
integritate, prin prisma Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice.
Totodată, din analiza avizului consultativ nr. E/6114 din 14 iunie
2024 se desprinde că în privința candidatului se prefigurează factori de risc
reieșind din activitatea desfășurată anterior, situație ce prezintă o amenințare
pentru eficiența și imaginea procuraturii.
De asemenea, instanța de judecată evidențiază că din conținutul
avizului consultativ nr. E/6114 nu rezultă că Serviciul de Informații și
Securitate ar fi descris motivele care au stat la baza concluziei că în privința
lui Eduard Bulat există factori de risc.
La acest aspect, Curtea Constituțională în hotărârea nr.14 din 08
august 2023 ce ține de garanțiile refuzului de acordare a dreptului de acces
24
la secretul de stat, a reținut că dreptul persoanei de a fi informată cel puțin
de o manieră sumară cu privire la motivele factuale reprezintă o garanție
minimă a unei proceduri adversariale și a egalității armelor. Curtea a
constatat, în jurisprudența sa, că dreptul persoanei de a fi informată, chiar și
de o manieră limitată, cu privire la motivele care stau la baza deciziei pe care
o contestă nu devine inaplicabil dacă informația constituie secret de stat. Pe
de altă parte, accesul la dosar presupune accesul la probele pe care se bazează
circumstanțele de fapt. Din această perspectivă, considerentele bazate pe
siguranța națională pot prevala în detrimentul dreptului de avea acces la
probele clasificate ca secret de stat. Astfel, indiferent dacă instanța de
judecată îi oferă sau nu acces la dosar persoanei, ea are dreptul să fie
informată, cel puțin de o manieră sumară, cu privire la elementele de fapt
relevante pe care s-a bazat decizia de refuz privind acordarea dreptului de
acces la secretul de stat.
Necesitatea protecției secretului de stat nu se opune dreptului persoanei
de a cunoaște informații, cel puțin sumare, care să reflecte esența motivelor
care au servit drept refuz de a acorda dreptul de acces la secretul de stat, în
măsura în care acest lucru este compatibil cu păstrarea confidențialității
datelor obținute (a se vedea HCC nr. 38 din 14 decembrie 2017, § 109, și,
mutatis mutandis, HCC nr. 27 din 13 noiembrie 2020, § 84). De altfel, în
jurisprudența sa Curtea Europeană a menționat că, în cazul în care ar fi
existat preocupări legitime de securitate națională, autoritățile ar fi trebuit să
excludă pasajele sensibile sau să furnizeze un rezumat al elementelor de fapt
relevante (a se vedea, mutatis mutandis, Nolan și K. v. Federația Rusă, 12
februarie 2009, § 56; Davydov și alții v. Ucraina, 1 iulie 2010, § 170;
Janowiec și alții v. Federația Rusă [MC], 21 octombrie 2013, § 206).
Astfel spus, completul de judecată concluzionează că Serviciul de
Securitate și Informații a omis să facă un rezumat succint a informațiilor și
circumstanțelor factuale pe care și-a întemeiat concluzia privind prezința
factori de risc reieșind din activitatea desfășurată anterior de către Eduard
Bulat situație ce prezintă o amenințare pentru eficiența și imaginea
procuraturii, pentru ca reclamantul să aibă posibilitatea nu doar formal de a
contesta acuzațiile care i se aduc, dar și ca esență.
Argumentul Serviciului de Informații și Securitate precum că
informațiile pe care le are în posesie Serviciul, împreună cu anexele de
referință, au fost expediate Consiliului Superior al Procurorilor, nu este
reținut de către instanța de judecată, deoarece după cum s-a constatat din
notele informative cu nr.5/02537 din 16 iunie 2009 și nr.5/95 din 17 ianuarie
2020, precum și avizul consultativ nr.214039r din 23 decembrie 2021,
acestea dispun de un grad de secretizare, pe când reclamantul nu dispune de
dreptul de acces la această categorie de date, iar în avizul contestat nu sunt
menționate nici măcar sumar motivele care au stat la baza emiterii acestei
concluzii, chestiune care ar face imposibil exercitarea dreptului efectiv la
apărare.
25
Completul de judecată evidențiază că articolul 26 din Constituție
garantează în mod expres dreptul fundamental la apărare, drept esențial
pentru asigurarea procesului echitabil și a respectării principiului legalității.
Acest drept implică posibilitatea fiecărei persoane de a-și exercita în mod
efectiv și independent apărarea, prin utilizarea tuturor mijloacelor legale și
legitime prevăzute de lege, în fața unui tribunal competent. Astfel, dreptul la
apărare presupune accesul la informațiile și probele relevante, dreptul de a
formula obiecțiuni și de a susține punctul de vedere asupra tuturor acuzațiilor
sau învinuirilor aduse. Acest drept constituie o garanție fundamentală
împotriva oricăror abuzuri sau încălcări ale drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, având un rol esențial în consolidarea statului de
drept și în protejarea demnității și libertății individuale.
În context, instanța de judecată conchide că avizul consultativ nr.
E/6114 din 14 iunie 2024 eliberat de către Serviciul de Informații și
Securitate nu poate fi menținut, or, acesta nu conține un rezumat al
circumstanțelor reținute, care să fi fost posibil de contestat în caz de dezacord
de către reclamant, prin acest fapt se încalcă dreptul lui Eduard Bulat la
apărare, respectiv el este în imposibilitatea de a-și expune poziția asupra
informațiilor sau faptelor reținute de către Serviciul de Informații și
Securitate.
Cu referire la argumentele reclamantului privind ilegalitatea hotărârii
nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 instanța de judecată menționează că din
conținutul acesteia se desprinde că Consiliul Superior al Procurorilor,
analizând cererea lui Eduard Bulat și examinând documentele și înscrisurile
ce îl vizează, acumulate în cadrul procedurilor ce preced examinarea
admisibilității candidaților pentru admiterea acestora spre participare la
concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de inspector în cadrul
Inspecției procurorilor, a concluzionat că candidatul Eduard Bulat nu poate
fi admis spre participare în concursul de referință, or, acesta nu corespunde
profilului de integritate inerent funcție pentru care accede.
La fel, se atestă că Consiliul Superior al Procurorilor a făcut
aprecierile sale nu doar în baza avizului consultativ al Serviciului de
Informații și Securitate ca document izolat, dar s-a bazat pe tot setul de acte
aferente candidatului.
Totodată, s-a indicat că în opinia Consiliului Superior al Procurorilor
analiza informațiilor prezentate generează la această etapă dubii concludente
privind probitatea funcțională a domnului Eduard Bulat, astfel încât este
imposibil acceptarea acestuia în concurs pentru accedere în funcția de
inspector al Inspecției Procurorilor.
De asemenea, se desprinde că Consiliul Superior al Procurorilor a
reafirmat ideea că numirea într-o funcție de inspector urmează o procedură
specială, menită să asigure un proces de selecție de cea mai înaltă calitate. În
acest sens, trebuie respectate și reglementările internaționale privind
criteriile pentru alegerea persoanelor care contribuie la înfăptuirea justiției.
De aceea, autoritățile competente trebuie să fie foarte exigente în evaluarea
26
profesională, dar și în ceea ce privește moralitatea și comportamentul
ireproșabil al candidaților, inclusiv absența oricărei încălcări a legii.
Astfel, analizând hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
271/2024 din 29 august 2024, prin care s-a stabilit neîntrunirea condițiilor de
admisibilitate la concursul pentru selectarea candidaților la funcția de
inspector în cadrul Inspecției procurorilor de către candidatul Eduard Bulat,
instanța de judecată constată, că în ședință membrii Consiliului Superior al
Procurorilor nu au verificat, nu au cercetat și respectiv nu au cunoscut care
sunt circumstanțele de a considera că Eduard Bulat nu corespunde profilului
de integritate inerent funcție de inspector în cadrul Inspecției procurorilor.
Or, după cum s-a constatat, membrii Consiliului Superior al Procurorilor cu
excepția președintelui, nu dețin dreptul de acces la secret de stat, respectiv
aceștia nu au avut acces și nu au examinat materialele în privința lui Eduard
Bulat, care au parvenit în adresa Consiliului Superior al Procurorilor de la
Serviciul de Informații și Securitate.
Completul de judecată evidențiază că prin prisma art. 22 în
colaborare cu art. 219 din Codul administrativ autoritatea publică cercetează
starea de fapt din oficiu. Obligațiunea de cercetare din oficiu a împrejurărilor
de fapt și de drept este un principiu fundamental, inclusiv în contenciosul
administrativ, dar și un element esențial al dreptului la un proces echitabil
consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deci, autoritățile publice trebuie să analizeze din oficiu
circumstanțele de fapt, chiar dacă părțile nu le-au invocat, o atitudine
formalistă a Consiliului Superior al Procurorilor de a ignora cercetarea
circumstanțelor care au stat la baza concluziei privind neîntrunirea
condițiilor de accedere a lui Eduard Bulat în funcția de inspector în cadrul
Inspecției procurorilor, încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil. Or, se
impune echilibrarea principiului disponibilității cu obligația autorității
publice de a garanta respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
candidatului, mai ales în cazul din speță, când Eduard Bulat este într-o
situație dezavantajoasă, din motiv că nu are acces la informația confidențială,
astfel nu-și poate formula careva obiecții.
În aceste împrejurări instanța de judecată concluzionează că
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august
2024 este una nemotivată, or din conținutul prevederilor art. 118 din Codul
administrativ rezultă, că motivarea actului administrativ trebuie să conțină
circumstanțele de fapt și de drept, la fel din motivarea deciziilor discreționare
trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea
publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.
Prin urmare, principiul motivării impune necesitatea ca autoritățile
publice, care emit acte administrative, să indice expres și implicit,
circumstanțele de fapt și de drept care determină soluția adoptată. Motivarea
unui act administrativ nu poate fi limitată la competența autorității publice,
ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt
care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze
27
temeiurile deciziei, iar, pe de alta parte, să facă posibila exercitarea
controlului de legalitate.
La fel se atestă că, deși Consiliul Superior al Procurorilor a indicat
că pe lângă avizul consultativ nr. E/6114 din 14 iunie 2024 eliberat de către
Serviciul de Informații și Securitate a mai analizat și alte acte, documente
aferente candidatului Eduard Bulat, nu a menționat aceste acte și documente
precum și conținutul acestora. La fel nu sunt indicate circumstanțele de fapt
și informațiile, care au generat dubii concludente privind integritatea
funcțională a candidatului Eduard Bulat.
Faptul că unele date sau informații parvenite în adresa Consiliului
Superior al Procurorilor sunt atribuite la categoria celor secrete nu
îndreptățește autoritatea publică de a nu indica măcar sumar, sub aspectul
motivelor, circumstanțele de fapt stabilite în actul administrativ individual
defavorabil. Impunerea protejării informaților atribuite la secretul de stat nu
exclude dreptul persoane de a primi aceste informații, care să reflecte sumar
motivele esențiale pentru care i-a fost refuzat admiterea la concursul pentru
suplinirea funcției de inspector în cadrul Inspecției procurorilor, atât timp cât
această divulgare nu compromite confidențialitatea datelor respective.
La acest aspect jurisprudența Curții Europene nu stabilește, la modul
abstract, cantitatea informațiilor care trebuie oferită persoanei, atunci când
datele care o vizează au un caracter confidențial, de vreme ce acest fapt
depinde de circumstanțele fiecărui caz.
Totuși, în cauza Regner v. Republica Cehă, Curtea Europeană a
stabilit un standard minim în această privință. În fapt, reclamantului, adjunct
al vice-ministrului apărării, i-au fost comunicate cele două motive pe care s-
a bazat decizia de revocare a autorizației de securitate, i.e. eșecul de a indica,
așa cum era obligat să o facă atunci când solicita autorizația de securitate, că
avea calitatea de director într-un număr de companii și conturi bancare în
bănci străine și faptul că era considerat o persoană care prezintă un risc
pentru securitatea națională. În privința acestui risc autoritățile nu i-au putut
comunica reclamantului informațiile confidențiale pe care se baza, pentru că
erau clasificate ca informații cu caracter „restricționat”. În acest context,
Curtea Europeană a menționat că, bineînțeles, deși tribunalele naționale
aveau competența să examineze toate faptele și nu erau limitate la analiza
argumentelor reclamantului, dreptul ceh putea să prevadă, într-o măsură
compatibilă cu menținerea confidențialității și efectuarea corespunzătoare a
investigațiilor în privința unei persoane, dreptul de a fi informat, cel puțin de
o manieră sumară, în cadrul procedurilor, despre esența acuzațiilor împotriva
sa. În fine, ea a notat că este dezirabil ca autoritățile naționale să explice, cel
puțin de o manieră sumară, întinderea controlului pe care l-au efectuat și
acuzațiile împotriva reclamantului.
Curtea Europeană a identificat acest standard în cazul Gulamhussein
și Tariq v. Regatul Unit, în care reclamantului i-a fost comunicată esența
deciziei de revocare a autorizației de securitate, deși revocarea se baza pe
informații clasificat. La modul concret, reclamantul a fost informat că
28
autorizația de securitate i-a fost retrasă pentru „asocierea cu persoane
suspectate de implicarea și susținerea teroriștilor de peste hotare, în special
a insurgenței din Iraq”. Totodată, pentru că reclamantul pretindea accesul la
toate documentele secrete în cadrul unei proceduri judiciare publice,
tribunalele naționale au făcut un rezumat al probelor publice și confidențiale
pe care le-au examinat, oferind motive pentru deciziile adoptate în proceduri
publice și explicând cum aceste motive au fost afectate de probele din
procedurile din camera de consiliu.
Completul de judecată evidențiază că circumstanțele stabilite denotă
că Consiliul Superior al Procurorilor nu a examinat efectiv condițiile de
admisibilitate a dosarului de participarea la concurs depus de către Eduard
Bulat, or, din hotărârea contestată nu este clar care anume condiții nu a
întrunit candidatul și prin ce se manifestă necorespunderea profului de
integritate inerentă funcție pentru care accede.
Mai mult membrii Consiliului Superior al Procurorilor au fost în
imposibilitatea de a analiza dacă informația parvenită de la Serviciul de
Informații și Securitate atestă dubiile concludente privind probitatea
funcțională a lui Eduard Bulat, deoarece după cum s-a constatat membrii
Consiliului Superior al Procurorilor cu excepția președintelui, nu dețin
dreptul de acces la secret de stat.
Prin urmare, informațiile, care ar demonstra integritatea funcțională
a candidatului Eduard Bulat nu au fost analizate de către toți membrii
Consiliului Superior al Procurorilor.
În aceste circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază ca fiind întemeiate argumentele lui Eduard Bulat precum
că la emiterea hotărârii nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 în ceea ce privește
constatarea neîndeplinirii de către candidatul Eduard Bulat a condițiilor
pentru admiterea în funcția de inspector în cadrul Inspecției procurorilor,
Consiliul Superior al Procurorilor și-a exercitat în mod arbitrar dreptul
discreționar, or, s-a constatat că în momentul în care autoritatea publică a
decis că Eduard Bulat nu corespunde profilului de integritate necesar pentru
funcția de inspector în cadrul Inspecției procurorilor, acesta a acționat fără a
avea la bază criterii obiective, clare și transparente. Decizia a fost luată în
absența unor circumstanțe faptice raportate la reperele juridice bine definite,
ceea ce indică o ignorare a limitelor impuse de cadrul legal aplicabil și a
principiilor de legalitate și echitate în procesul de admisibilitate a dosarelor
candidaților.
Având în vedere toate argumentele expuse, rezultă fără echivoc că
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august
2024 în partea candidatului Eduard Bulat este contrară prevederilor legale
mai sus-enunțate și nu poate fi menținută.
Cu privire la pretențiile reclamantului privind obligarea Consiliului
Superior al Procurorilor să emită acte administrative individuale favorabile
în privința candidatului Eduard Bulat, instanța de judecată conchide că
acestea urmează a fi respinse ca neîntemeiate, deoarece, prin prisma art. 225
29
din Codul administrativ, instanța de judecată se limitează la controlul
exercitării dreptului discreționar de către autoritatea publică și nu decide cu
privire la oportunitatea actului administrativ individual, or, oportunitatea
actului administrativ individual este prerogativa autorității publice de a
alege, în limitele legii, între mai multe opțiuni de acțiune juridică, astfel încât
să adopte un act conform normelor legale și să atingă scopul final al legii
pentru care actul a fost emis.
La caz, este atributul Consiliului Superior al Procurorilor de a
verifica întrunirea condițiilor de admisibilitate a dosarului candidatului
Eduard Bulat și de a-l admite la concursul pentru funcția de inspector în
cadrul Inspecției procurorilor și organizarea probei scrise.
Pe cale de consecință, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează asupra anulării în parte a hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-271/2024 din 29 august 2024 și a avizului nr.
E/6114 din 14.06.2024 emis de către Serviciul de Informații și Securitate în
privința lui Eduard Bulat, precum și a respingerii pretențiilor cu privire la
obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile.
În conformitate cu art. 191 alin. (5) lit. a) și 224 alin. (1) lit. f) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Anulează în parte hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
271/2024 din 29.08.2024, în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii de
către candidatul Eduard Bulat a condițiilor pentru admiterea în funcția de
inspector în cadrul Inspecției procurorilor în cadrul concursului inițiat prin
Hotărârea nr. 1-89/2024 din 14.03.2024.
Anulează avizul nr.E/6114 din 14.06.2024 emis de către Serviciul de
Informații și Securitate în privința lui Eduard Bulat.
În rest cererea de chemare în judecată depusă de Eduard Bulat împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor și Serviciului de Informații și Securitate
se respinge ca neîntemeiată.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
Notă: În conformitate cu art. 236 alin. (7) din Codul de procedură civilă în legătură că judecătorul
Ion Malanciuc este suspendat de drept din funcție pe perioada exercitării mandatului de judecător
la Curtea Constituțională, textul integral al hotărârii este semnat de către președintele completului.
Președinte Stela Procopciuc
30