2rac-3/23 — Încasarea datoriei

La 11 decembrie 2019, Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” privind constatarea prelungirii termenului de locațiune și încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 1 ianuarie 2015 între S.C. „Fineco Grup” S.R.L., în calitate de locator, și S.A. „Moldtelecom”, în calitate de locatar, a fost încheiat Contractul de locațiune nr. f/n, prin care locatorul s-a obligat să transmită locatarului, în posesiune și folosință temporară, spații cu suprafața de 1 m.p., destinate amplasării echipamentelor NGN/FTTx, precum și spațiile complementare (pentru fibra optică și cablurile UTP), situate în incinta, subsolul și pe fațada imobilului. Locatarul s-a obligat, la rândul său, să achite chiria și alte plăți în condițiile prevăzute de contract. Chiria a fost stabilită la 1.680 lei lunar, cu obligația de plată din momentul predării spațiului, potrivit Actului de predare- primire semnat în aceeași zi. Contractul a fost încheiat pe termen până la 31 decembrie 2018, cu prelungire automată pe perioade de câte 3 ani, în lipsa unei notificări de reziliere.

Reclamanta a menționat că spațiul nu a fost restituit și este utilizat în continuare de către pârât, motiv pentru care contractul s-a prelungit tacit până la 31 decembrie 2021. De la data semnării contractului, S.A. „Moldtelecom” nu a achitat chiria, acumulând o datorie de 8.400 lei.

Pentru soluționarea amiabilă a litigiului, la 11 noiembrie 2019, reclamanta a transmis o somație, urmată de reclamația nr. 1 din 26 noiembrie 2019, anexând factura fiscală nr. IH1105935 aferentă perioadei 1 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2019, și acordând un termen de 5 zile calendaristice pentru achitarea datoriei.

Reclamanta a menționat că obligația nu a fost executată în termenul acordat, iar la somație nu a primit niciun răspuns, ceea ce denotă refuzul pârâtului de a achita benevol datoria restantă.

Prin hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admisă parțial acțiunea. S-a dispus încasarea de la S.A. „Moldtelecom”, în beneficiul S.C. „Fineco Grup” S.R.L., a sumei de 8.400 lei, reprezentând datorie, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 270 lei, achitate cu titlu de taxă de stat la depunerea acțiunii, în total 8.670 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La 13 august 2021, Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iulie 2021. Ulterior, la 16 februarie 2022, apelanta a depus apel motivat, solicitând casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a reținut că, la data de 1 ianuarie 2015, între S.C. „Fineco Grup” S.R.L., în calitate de locator, și S.A. „Moldtelecom”, în calitate de locatar, a fost încheiat un contract de locațiune privind un spațiu de 1 m.p., destinat amplasării echipamentelor NGN/FTTx și a spațiilor complementare, locatarul obligându-se la plata chiriei convenite.

Contractul a fost semnat de reprezentanții legali ai ambelor părți, cu aplicarea ștampilelor societăților. Prin actul de primire-predare, locatorul a transmis, iar locatarul a primit spațiul, nașterea raportului juridic de locațiune fiind astfel realizată prin transmiterea bunului în folosință temporară.

Instanța de apel a constatat că obligația de plată a chiriei, derivată din contract, este executorie, iar S.A. „Moldtelecom” nu a făcut dovada executării acesteia. În mod justificat, instanța de fond a dispus încasarea sumei de 8.400 lei, calcul necontestat de pârât.

Conform pct. 1.2 din contract, durata locațiunii era valabilă până la 31 decembrie 2018, cu prelungire automată pentru perioade succesive de câte trei ani, în lipsa notificării scrise de reziliere. În temeiul art. 904 alin. (1) din Codul civil (red. anterioară) și art. 1280 alin. (1) din Codul civil (red. actuală), continuarea 2 tacită a raporturilor contractuale determină prelungirea de drept a contractului pe durată nedeterminată.

Instanța de apel a reținut că folosirea în continuare a spațiului de către locatar a avut ca efect prelungirea de drept a locațiunii, nefiind necesară o constatare expresă a acestui fapt.

Cu privire la excepția prescripției, instanța a constatat că aceasta a fost invocată pentru prima dată în apel, nefiind ridicată în fața instanței de fond, motiv pentru care a fost apreciată ca tardivă și inadmisibilă.

Instanța de apel a menținut soluția primei instanțe privind încasarea debitului și a cheltuielilor de judecată, precum și respingerea cererii de constatare a prelungirii contractului, reținând că efectul prelungirii operează de drept prin continuarea folosinței bunului.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că contractul de locațiune din 01.01.2015 nu a fost valabil încheiat, întrucât „Fineco Grup” S.R.L. nu și-a exprimat consimțământul, iar ulterior, raportul juridic a încetat de drept prin efectul Legii nr. 28/2016, care a înlocuit locațiunea cu dreptul de acces gratuit la infrastructura de comunicații electronice. S.A. „Moldtelecom” consideră că nu datorează chiria solicitată și că acțiunea este prescrisă și lipsită de temei legal.

La 5 iunie 2025, Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL a depus o cerere privind renunțarea la acțiune și încetarea procesului, temeiul pentru încetarea acestuia fiind încheierea unei tranzacții de împăcare între părți.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă: 3 „Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art.265 și 267.”

Art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă: „Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”

Art. 266 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Pronunțând încheierea de încetare a procesului, instanța judecătorească menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.”

Art. 212 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă: „(4) Înainte de a admite renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât, înainte de a confirma tranzacția părților, instanța judecătorească explică reclamantului, pârâtului sau părților efectele acestor acte de procedură. (5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărâre de admitere a pretențiilor reclamantului.”

Art. 27 din Codul de procedură civilă: „(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. (2) Instanța nu admite dispunerea de un drept sau folosirea modalității de apărare dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei.”

Art. 60 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pârâtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție de împăcare.”

Instanța de recurs reiterează că Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” a formulat recurs solicitând casarea hotărârii din 13 iulie 2021 și a deciziei din 4 octombrie 2022. Ulterior, la 5 iulie 2025, Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL a depus cererea de renunțare la acțiune și de încetare a procesului, în temeiul art. 265 din Codul de procedură civilă. 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că renunțarea la acțiune reprezintă un act unilateral de dispoziție al reclamantului, având drept scop încetarea procesului și presupunând renunțarea reclamantului la pretențiile formulate față de pârât, exprimate în cererea de chemare în judecată.

Dreptul reclamantului de a renunța la acțiune se bazează pe principiul disponibilității, unul dintre principiile fundamentale ale procesului, conform căruia părțile pot renunța la acțiune sau la dreptul pretins, pot recunoaște pretențiile sau pot pune capăt procesului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, la 5 iulie 2025, intimata-reclamantă Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL a depus cererea de renunțare la acțiune, solicitând astfel încetarea procesului.

În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța are obligația de a verifica dacă actele de dispoziție ale părților (renunțarea la judecată, tranzacția, recunoașterea acțiunii de către pârât) nu urmăresc un scop ilicit, nu contravin legii sau nu încalcă drepturile și interesele legitime ale părților, ale societății sau ale statului.

Având în vedere cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că renunțarea la acțiune de către Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL nu contravine legii și nu afectează drepturile, libertățile și interesele legitime ale părților sau ale statului, motiv pentru care se impune admiterea cererii de renunțare.

În conformitate cu art. 212 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța consideră necesar să explice părților efectele admiterii renunțării la acțiune și încetării procesului, în conformitate cu art. 266 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și anume faptul că nu se va admite o nouă adresare în judecată pentru același obiect și pe aceleași temeiuri.

Pe baza celor menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că se impune admiterea recursului pe alte motive, casarea integrală a deciziei din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și emiterea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care să se admită renunțarea la acțiune a Societății Comerciale „Fineco Grup” SRL și să se dispună încetarea procesului în cauza civilă intentată de aceasta împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” privind constatarea prelungirii termenului de locațiune și încasarea datoriei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. d) și art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”. 5 Casează integral decizia din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și pronunță o decizie sub formă de încheiere, prin care: Admite renunțul la acțiune al reclamantei Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL. Încetează procesul în cauza civilă intentată prin cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Fineco Grup” SRL împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” privind constatarea prelungirii termenului de locațiune și încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6