2r-349/25 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

La 13 august 2024, OCN „Credit Nobil” SRL a depus în adresa instanței cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Barîșev și lui Radu Bosnea cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de OCN „Credit Nobil” SRL către Barîșev Irina și Bosnea Radu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. S-a încasat în mod solidar de la Barîșev Irina și Bosnea Radu, în beneficiul OCN „Credit Nobil” SRL, cu titlu de datorie, conform contractului de împrumut cu gaj nr. 186 din 13.12.2017, suma de 3 500,00 (trei mii cinci sute,00) euro, penalitatea în mărime de 3 150,00 (trei mii o sută,00) euro, convertiți în valută națională la cursul BNM, la momentul executării hotărârii și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 4 888,00 (patru mii opt sute optzeci,00) lei.

La 31 iulie 2025, Barîșev Irina, reprezentată de avocatul Oxana Ivanov, a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 02 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii menționate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau emiterea unei noi hotărâri în condițiile legii.

În drept, s-au invocat prevederile art. 357, 358, 360, 364, 365 din Codul de procedură civilă.

La 25 august 2025, avocatul Oxana Ivanov, care acționează în interesele Irinei Barîșev, a făcut cunoștință cu actele dosarului (f. d. 52).

Prin încheierea din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

La 17 septembrie 2025, ora 12:45, încheierea din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost expediată prin intermediul poștei 1 electronice în adresa avocatului Oxana Ivanov, care acționează în interesele Irinei Barîșev (f. d. 57).

La 17 septembrie 2025, Barîșev Irina, reprezentată de avocatul Oxana Ivanov, a depus în adresa Curții de Apel Centru cerere de recurs împotriva încheierii din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a încheierii contestate cu remiterea spre examinare a cererii de apel.

În susținerea cererii de recurs s-a menționat că, Barîșev Irina a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărârii abia la 29 iulie 2025, iar inițial a fost depusă cererea de apel nemotivată, fiind indicat faptul că motivele de fapt și de drept vor fi expuse în cerere de apel suplimentară.

Precizează că, la 25 august 2025 avocatul Oxana Ivanov a făcut cunoștință cu actele dosarului, iar la 01 septembrie 2025 a revenit din concediu anual de odihnă, când și a purces la întocmirea cererii de apel motivate, însă la 02 septembrie 2025 a constatat că, apelul a fost restituit, fără a-i fi acordată posibilitatea de a lichida neajunsurile.

În drept, s-au invocat prevederile art. 5, art. 110, art. 111 alin. (1), art. 112 alin. (2), art. 425, art. 426 alin. (3), art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: 2 „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. 3 (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție stabilește că, aceasta este adoptată în conformitate cu normele Codului de procedură civilă, care reglementează acțiunile instanței la faza respectivă a procesului și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor referitoare la termenul de declarare a apelului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, în situația în care dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost pronunțat la 02 decembrie 2024, în temeiul art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 03 decembrie 2024, ultima zi a termenului fiind data de 02 ianuarie 2025 (următoarea zi lucrătoare).

Dat fiind faptul că, Barîșev Irina a omis termenul legal de 30 de zile, fără a solicita repunerea în termenul de apel și fără a indica motive întemeiate care ar confirma temeinicia omiterii termenului prevăzut de lege pentru declararea apelului, instanța de apel corect a restituit cererea de apel depusă de către Barîșev Irina, reprezentată de avocatul Oxana Ivanov.

În contextul prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă în coroborare cu art. 111 din Codul de procedură civilă, conform cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui, Colegiul relevă că, termenul de declarare a apelului a expirat la data de 02 ianuarie 2025, însă Barîșev Irina, reprezentată de avocatul Oxana Ivanov a depus cererea de apel abia la 31 iulie 2025.

Astfel, apelanta Barîșev Irina nu și-a realizat dreptul procedural privind exercitarea căii de atac – apelul, în interiorul termenului legal, fapt corect reținut de instanța de apel.

În consecință, Colegiul reiterează că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că apelantul a depus apelul în afara termenului stabilit de lege și nu a formulat cerere privind repunerea în termenul de declarare a apelului. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen odată cu depunerea cererii de apel (nemotivate) nu poate genera emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii de apel, după cum s-a invocat în recurs.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să puncteze că, cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz trebuie să fie exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la dosar ar rezulta că participanții la proces au avut motive întemeiate de a nu îndeplini în termen actul de procedură.

În astfel de situații, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este întotdeauna tranșantă, inclusiv în raport cu Republica Moldova, echivalând repunerea nejustificată în termenul de efectuare a actului de procedură cu încălcarea dreptului la proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice (cauzele Melnic v. Republica Moldova și Popov v. Republica Moldova (nr. 2)).

Soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în condițiile când părțile au obligația de a-și exercita drepturile procedurale cu bună credință și în termen.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Ceea ce privește indicarea eronată a apelantului în dispozitivul încheierii din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, în conformitate cu art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească corectează greșelile sau omisiunile din hotărîre care țin de nume, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greșeli se soluționează în baza dosarului și/sau a materialelor anexate la cererea de corectare a greșelilor sau a omisiunilor, fără citarea participanților la proces. 6 Instanța care examinează problema corectării poate dispune citarea participanților pentru a se pronunța cu privire la temeiurile de corectare. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greșelilor.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea din 02 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și a menține încheierea recurată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,