2ra-22/24 — declararea nulitatii actului juridic

La 6 ianuarie 2022, Pavel Cogîlnicean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Goit, Gabrielei Guvir, Primăriei Trebujeni, Orhei, intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice, Serviciul cadastral teritorial Orhei și notarul Galina Digori privind declararea nulității actului juridic, rectificarea înscrierii în registrul de publicitate.

În motivarea acțiunii, a indicat că a încheiat căsătoria cu Valentina Goit la 19 noiembrie 1986, la Primăria satului Trebujeni, r-nul Orhei. Ulterior, autoritatea publică locală le-a acordat, în calitate de familie nou-formată, un teren pentru construcția unei case de locuit în satul Trebujeni, pe care, împreună cu fosta soție, l-a construit începând cu anul 1987.

Căsătoria a fost desfăcută la 28 februarie 2005. Reclamantul a constatat că, în 2014, bunul imobil a fost înregistrat eronat doar pe numele fostei soții, conform extrasului nr. 88 din 9 iunie 2014 și titlului de autentificare a drepturilor nr. xxxx din 11 iunie 2014. Ulterior, bunul imobil a fost donat Gabrielei Guvir prin contractul de donație nr. 1440 din 20 februarie 2015.

Bunurile vizate includ: teren cu nr. cadastral xxxx, suprafață 0,0959 ha; casa de locuit nr. cadastral xxxx, suprafață 92,6 m.p.; construcție accesorie nr. cadastral xxxx, suprafață 64,8 m.p., toate situate în satul xxxx, construite în timpul căsătoriei.

Reclamantul a solicitat declararea nulității absolute a contractului de donație nr. 1440/20.02.2015; rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, prin radierea dreptului de proprietate al Gabrielei Guvir; stabilirea dreptului de proprietate comună în devălmășie asupra terenului și construcțiilor aferente între Pavel Cogîlnicean și Valentina Goit.

Instanța de apel a constatat că reclamantul Pavel Cogîlnicean și Valentina Goit au deținut împreună o gospodărie formată dintr-o casă de locuit de 92,6 m.p. și o construcție accesorie de 64,8 m.p., fapt dovedit prin Registrul de evidență a gospodăriei nr. 6, pag. 86, contul personal 562, deținut de Primăria Trebujeni. Autoritatea publică locală, prin decizia nr. 1 din 13 aprilie 1993, le-a repartizat lotul de teren de 0,0959 ha. Părțile au recunoscut în ședința de judecată că au construit împreună casa și construcția accesorie pe parcursul căsătoriei, situație confirmată și prin lista membrilor gospodăriei la 01 ianuarie 2002–2004, în care figurau Pavel Cogîlnicean, soția sa Valentina și fiica Eugenia.

După repartizarea lotului, Pavel Cogîlnicean a dobândit speranța legitimă de a avea un spațiu locativ în proprietate, bazată pe actele emise de autoritatea publică, ceea ce conferea o bază juridică solidă drepturilor sale, chiar dacă dreptul de proprietate nu putea fi înregistrat imediat.

Instanța de apel a reținut că lotul de 0,0959 ha, casa de locuit și construcția accesorie au constituit proprietate comună în devălmășie a lui Pavel Cogîlnicean și Valentina Goit, bunuri cărora ulterior le-a fost atribuit nr. cadastral. În acest context, concluzia instanței de fond privind atribuirea regimului juridic de proprietate comună în devălmășie asupra terenului cu nr. cadastral xxxx, casa de locuit xxxx și construcția accesorie xxxx a fost întemeiată.

Instanța de apel a constatat că, la 4 august 2014, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei a înregistrat eronat dreptul de proprietate doar pe numele Valentinei Goit, deși bunurile fuseseră dobândite în timpul căsătoriei cu Pavel Cogîlnicean. În baza 2 acestei înregistrări, Valentina Goit a încheiat contractul de donație nr. 1440 din 20 februarie 2015 către Gabriela Guvir, fără consimțământul fostului soț.

Donația a fost considerată nevalabilă, fiind încheiată cu rea-credință și fără respectarea art. 369 Cod civil, care impune acordul ambilor coproprietari asupra bunurilor comune. Instanța de apel a confirmat nulitatea contractului de donație și regimul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor imobile.

În ceea ce privește pretenția de rectificare a înscrierilor din Registrul bunurilor imobile, Colegiul a reținut că aceasta a fost întemeiată, întrucât dreptul de proprietate comună al lui Pavel Cogîlnicean și Valentina Goit asupra bunurilor cu nr. cadastral xxxx xxxx xxxx nu era reflectat corect în registru. Rectificarea urma să fie efectuată de organul cadastral teritorial, conform legislației în vigoare, pentru a reflecta situația juridică reală.

Argumentele părții apelante privind proprietatea exclusivă asupra bunurilor nu au fost reținute, întrucât nu s-au prezentat probe pertinente și concludente.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanțele de fond și apel au aplicat greșit dispozițiile legale privind dobândirea dreptului de proprietate, apreciind eronat că reclamantul Pavel Cogîlnicean ar fi avut o „speranță legitimă” asupra bunurilor imobile. Recurenta susține că, potrivit art. 321 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se dobândește numai la data înregistrării în Registrul bunurilor imobile, iar în speță, bunurile au fost înscrise exclusiv pe numele său după desfacerea căsătoriei. În consecință, donația către Gabriela Guvir a fost legală, iar bunurile nu pot fi calificate ca proprietate comună în devălmășie.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: 3 „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În aprecierea recursului declarat de Valentina Goit, reprezentată de avocatul Vitalii Lazăr, Completul de judecată îl califică drept vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a invocat, ca temei al recursului, dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, argumentele prezentate au un caracter general și nu demonstrează existența unor erori de drept.

Analiza recursului relevă că acesta nu conține critici de drept propriu-zise, ci reia obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Recurenta își exprimă, în esență, doar dezacordul față de soluția pronunțată, limitându-se la aspecte ce țin de aprecierea probelor.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, constatând că terenul și construcțiile au fost dobândite și ridicate în timpul căsătoriei, prin contribuția comună a părților, Pavel Cogîlnicean și Valentina Goit. Actele autorității publice locale din 1993 atestă repartizarea lotului de teren familiei, conferind reclamantului un titlu de proprietate, protejată de lege. Înregistrarea ulterioară a dreptului de proprietate exclusiv în numele Valentinei Goit, efectuată în 2014, are 4 caracter declarativ, care determină condiția de opozabilitate și nu poate modifica regimul juridic al bunurilor, care rămân proprietate comună în devălmășie. Prin urmare, actul de donație încheiat în anul 2015, fără consimțământul coproprietarului, este nul. Instanțele de fond și de apel au apreciat corect situația juridică a bunurilor, în conformitate cu principiile dreptului civil referitoare la bunurile comune și efectele actelor juridice în privința acestora.

Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Valentina Goit, reprezentată de avocatul Vitalii Lazăr. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5