2ra-159/24 — incasarea datoriei pentru energia termica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei pentru energia termica
- Temei legal
- termenul de prescriptie; conditiile de aplicabilitate a acestuia
2ra-159/24 — incasarea datoriei pentru energia termica (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursurilor declarate de Serghei Cicimarenco,
Elena Cicimarenco și de Stepanida Cicimarenco, inclusiv prin intermediul
avocatului Lilian Timotin,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea pe Acțiuni „TERMOELECTRICA”, în interesele Asociației de
Coproprietari în Condominiu „NR.51/69”, împotriva Stepanidei
Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco cu privire la
încasarea datoriei pentru energia termică,
împotriva deciziei din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-159/24
NR. PIGD 2-19188159-01-2ra-07022024)
Recursurile declarate după 01 septembrie 2023. Termenul de prescripție. Condițiile de
aplicabilitate a acestuia. Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv
de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în
vigoare.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Mămăligă,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A.Panov, M. Anton, V. Cotorobai,
05 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursurile depuse de
Serghei Cicimarenco, Elena Cicimarenco și de Stepanida Cicimarenco,
inclusiv prin intermediul avocatului Lilian Timotin,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 noiembrie 2019, S.A. „TERMOELECTRICA”, în interesele
A.C.C. „NR. 51/69”, a depus cererea de chemare în judecată împotriva
Stepanidei Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco,
solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei la consumul energiei termice
în mărime de 39 964,80 de lei pentru perioada noiembrie 2011 - octombrie
2019 și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 198, 94 de lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că potrivit contractului de
livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr.5452 din 02 februarie
2009, încheiat cu A.C.C. „NR.51/69”, ultimul și-a asumat obligația de a
achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate. Având în
vedere neonorarea obligațiilor de plată, la 21 iunie 2019, datoria la consumul
de energie termică constituie suma de 576 491,06 lei. A.C.C. nr.51/69 a
prestat, la rândul său, servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea
cu energie termică la toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au
beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen
contravaloarea conform facturilor primite. În caz de neachitare a datoriilor
la serviciile locativ-comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică, de
către proprietarii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile
a blocului locativ gestionat, A.C.C. „NR.51/69” este în drept să acționeze
consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar are obligația de a
o face, pentru a stinge creanța față de S.A. „TERMOELECTRICA” din
contul achitărilor efectuate de către subconsumatorii restanți. Din lipsa
mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de
judecată, A.C.C. „NR.51/69” nu a acționat în judecată consumatorii restanți,
inclusiv pârâții pentru încasarea datoriei la energia termică acumulată pentru
perioada noiembrie 2011-octombrie 2019, în mărime de 39 964,80 de lei.
Totodată, a menționat că A.C.C. „NR.51/69” a omis exercitarea
drepturilor și acțiunilor sale, ceea ce determină imposibilitate stingerii
creanțelor față de S.A.„TERMOELECTRICA”. În scopul evitării
consecințelor prejudiciabile, este în drept de a se adresa cu cerere de chemare
în judecată în scopul apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime
ale altor persoane, prin acțiune oblică.
1
Reclamantul a afirmat că informația din Registrul bunurilor imobile
atestă că Stepanida Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elena Cicimarenco
sunt proprietarii apartamentului nr.xxxxx din str. xxxxx, nr. xxxxx, mun.
Chișinău. Conform informației privind situația despre achitarea pentru
energia termică, pârâții au acumulat o datorie la plata energiei termice în
mărime de 33 341,88 de lei pentru perioada noiembrie 2011-octombrie 2019.
Pârâții au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi,
în conformitate cu normele și tarifele în vigoare, iar obligația de plată a
costului serviciilor prestate urmează a fi pusă în sarcina beneficiarului, la caz
proprietarii apartamentului Stepanida Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și
Elena Cicimarenco.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-au admis cererile pârâților Stepanida Cicimarenco, Serghei
Cicimarenco și Elena Cicimarenco privind ridicarea excepției de tardivitate.
S-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție cererea de
chemare în judecată înaintată de S.A. „TERMOELECTRICA”, în interesele
A.C.C. „NR.51/69” împotriva Stepanidei Cicimarenco, Serghei Cicimarenco
și Elenei Cicimarenco, în partea pretenției privind încasarea datoriei la plata
pentru consumul energiei termice la locul de consum apartamentul nr. xxxxx,
din str. xxxxx, nr. xxxxx, mun. Chișinău, pentru perioada noiembrie 2011 -
noiembrie 2016, în mărime de 21 216,93 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.62) și
în original la 01 iulie 2021, S.A. „TERMOELECTRICA” a depus cerere de
recurs împotriva încheierii din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, admiterea acestea, casarea încheierii primei instanțe, respinge
integral cererea cu privire la excepția de tardivitate.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis recursul înaintat de S.A. „TERMOELECTRICA” și s-a casat
încheierea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu
restituirea cauzei pentru judecare în fond. Totodată, un membru al
completului de judecată a formulat opinie separată, fiind pentru menținerea
încheierii din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 10 septembrie 2021, S.A. „TERMOELECTRICA”, în interesele
A.C.C. „NR. 51/69”, a depus cererea de chemare în judecată împotriva
Stepanidei Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco,
solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei la consumul energiei termice
în mărime de 13 712, 76 de lei pentru perioada 01 noiembrie 2019 – 30
aprilie 2021 și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 411,39 de lei.
2
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza facturii
înaintate spre plată pentru energia termică proprietarii apartamentului
nr.xxxxx din str. xxxxx, nr. xxxxx, mun. Chișinău, Serghei Cicimarenco,
Stepanida Cicimarenco și Elena Cicimarenco au acumulat o datorie în
mărime de 13 712,76 lei pentru perioada 01 noiembrie 2019-30 aprilie 2021.
Din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat,
gestionarul blocului locativ A.C.C. „NR.51/69” nu a înaintat acțiuni privind
încasarea datoriei la plata pentru energia termică livrată, această prerogativă
fiind exercitată, în condițiile legii, de S.A. „TERMOELECTRICA”, prin
acțiune oblică.
Reclamantul a afirmat că pârâții sunt obligați să plătească datoria în
termenul de executare a obligației indicat în factură. Pretenții cu privire la
cantitatea și calitatea energiei termice livrate în perioada menționată, nu au
fost înaintate de către pârâți, nu au fost contestate documentele de plată, fapt
ce demonstrează legalitatea și onestitatea acțiunilor prestatorului de serviciu.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 14 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, au fost conexate cauzele civile pentru examinare într-un singur
proces.
Prin hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-au admis integral cererile de chemare în judecată depuse de S.A.
„TERMOELECTRICA”, în interesele A.C.C. „NR.51/69”. S-a încasat, în
mod solidar, de la Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena
Cicimarenco în beneficiul A.C.C. „NR.51/69” suma de 39 964,80 lei, cu titlu
de datorie la plata pentru consumul energiei termice pentru perioada
noiembrie 2011 - octombrie 2019, la locul de consum apartamentul nr. xxxxx
din str. xxxxx, nr. xxxxx mun. Chișinău. S-a încasat, în mod solidar, de la
Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena Cicimarenco în
beneficiul ACC „NR.51/69” Chișinău suma de 13 712,76 de lei, cu titlu de
datorie la plata pentru consumul energiei termice pentru perioada 1
noiembrie 2019 – 30 aprilie 2021, la locul de consum apartamentul nr. xxxxx
din str. xxxxx, nr. xxxxx mun. Chișinău. S-a încasat, în mod solidar de la
Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena Cicimarenco în
beneficiul S.A. „TERMOELECTRICA” cheltuielile de judecată în sumă de
1 610,33 de lei, suportate pentru achitarea taxei de stat la înaintarea
acțiunilor.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 iunie 2022, Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și
Elena Cicimarenco au declarat apel împotriva hotărârii din 15 iunie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia,
solicitând casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a
cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și tardivă.
3
La 12 decembrie 2022, avocatul Lilian Timotin, în interesele
apelanților Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena
Cicimarenco, a depus cerere de apel, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea integrală a hotărârii primei instanțe, trimiterea cauzei spre rejudecare
în prima instanță.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în
temeiul art. 374 alin.(4) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-a încetat
procedura în apel la cererea de apel depusă de avocatul Lilian Timotin, în
numele și interesele pârâților Serghei Cicimarenco și Elena Cicimarenco,
împotriva hotărârii din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
deoarece calea de atac a fost executată (cererea a fost semnată și depusă) de
o persoană care nu este în drept să declare apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 februarie 2023, Serghei Cicimarenco și Elena Cicimarenco au
depus cereri de recurs împotriva încheierii din 02 februarie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii
contestate, restituirea spre rejudecare a problemei soluționate prin
încheierea casată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții Supreme de Justiție s-au admis
recursurile declarate de Serghei Cicimarenco și Elena Cicimarenco și s-a
casat încheierea din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu
restituirea cauzei spre judecare în Curtea de Apel Chișinău.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de avocatul Lilian Timotin, în numele și interesele lui
Serghei Cicimarenco, Stepanidei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco și s-a
menținut hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.III,
f.d.102), la 07 februarie 2024 și suplimentar la 20 martie 2025, prin
intermediul poștei electronice (Vol.III, f.d.169), Serghei Cicimarenco, Elena
Cicimarenco și Stepanida Cicimarenco, inclusiv prin intermediul avocatului
Lilian Timotin, au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 28
septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea
cauzei spre rejudecare în primă instanță.
În susținerea recursurilor s-a invocat dezacordul cu decizia instanței
de apel prin prisma prevederilor art.432 alin.(1) lit.a), lit.e) din Codul
procedură civilă. Totodată, cu referire la prevederile art. 5 alin. (1), art. 8
4
alin.(1), art. 9 alin.(1), art.25 alin. (1), (2), art. 26 alin. (1),(2), (3), (4), art.27
alin.(1) din Codul de procedură civilă, au învederat că nu au beneficiat de
garanțiile oferite conform normelor enunțate, principiilor și drepturlor
procesuale, ce le-ar permite să-și apere poziția în fața instanțelor inferioare
într-un mod obiectiv și echitabil. Cercetarea judecătorească în instanța de
fond s-a realizat în lipsa lor, nefiind citați într-un mod legal, nefiindu-le
comunicată data locul și ora ședinței, în cadrul căreia s-a examinat cauza în
fond. Prin încheierea emisă de instanța de fond la 04 aprilie 2022, s-a dispus
numirea ședinței de judecată pentru 15 iunie 2022, ora 15:00, concomitent s-
a dispus înștiințarea părților despre această dată. Însă o citație în adresa lor
nu a fost expediată pentru această dată, mai mult nici actul judecătoresc
respectiv nu a fost adus la cunoștința părților în modul stabilit de art. 100-
101 din Codul de procedură civilă. Anume aceste argumente au fost invocate
și în cererea de apel, precum că judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea
regulilor de citare a părților, fiind desfășurată ședința de judecată în lipsa
părților, fapt care impunea casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă
rejudecare. Însă instanța de apel nici nu s-a expus sub acest aspect, fie că ar
constitui un temei plauzibil de a fi casată hotărârea sau din contra, ar fi fost
respectată procedura de citare. În aceste condiții nu au beneficiat nici în
instanța de apel de garanțiile stabilite la art. 6 CEDO, asigurarea dreptului la
un proces echitabil.
Recurenții au declarat că atât în instanța de fond, cât și în instanța de
apel au prezentat mijloace de probă ce vizează netemeinicia acțiunii
înaintate. Potrivit înscrisurilor anexate se atestă faptul că între recurenți și
A.C.C. „NR.51/69” sau S.A. „TERMOELECTRICA”, nu este încheiat un
contract de prestare servicii privind livrarea de energie termică, ce ar
constitui o premisă legală și unicul temei juridic pentru a da naștere unui
raport juridic civil și survenirea obligațiilor pecuniare, în corespundere cu
prevederile art.51 alin.(1) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la
locuințe, prestarea și achitarea serviciilor comunale și necomunale pentru
proprietari sau locatari se efectuează în baza contractelor încheiate direct
între prestatorii de servicii și proprietari sau locatari. În cazul în care
contractul, din motive tehnice, nu poate fi încheiat direct cu
proprietarii/locatarii, acesta se încheie între prestatorii de servicii și
administrator (asociația de proprietari în condominiu), care, la rândul său,
încheie contracte cu fiecare proprietar/locatar. Or, practica judiciară sub
acest aspect clar a stabilit că răspunderea civilă intervine doar în virtutea unui
act juridic civil, la caz existând un contract de livrare-utilizare a energiei
termice în apă caldă nr.5452 din 02 februarie 2009 încheiat între S.A
„TERMOELECTRICA” și administrația A.C.C. „NR.51/69”, care avea
obligația să încheie în mod individual contracte cu flecare proprietar în parte.
De asemenea, au indicat că soluția instanței de fond și a instanței de
apel se bazează în mare parte pe faptul că obligațiunile pecuniare ar exista în
baza unor presupuse facturi considerate drept acte juridice civile neanulate
5
și care produc efecte. Însă la materialele cauzei nu se atestă prezența unor
astfel de facturi, din conținutul cărora s-ar deduce concluzia că au fost
eliberate și îndreptate consumatorului spre plată. În consecință, concluziile
instanțelor inferioare nu sunt întemeiate pe probe certe. Or, simpla referire
la Legea nr. 1402 din 24 octombrie 2002, nu reprezintă o concluzie certă cu
referire la existența pretinselor obligațiuni și reprezintă în sine o interpretare
eronată a prevederilor legii.
Recurenții au susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel
au ignorat prevederile art. 118 și 130 din Codul procedură civilă, deziderate
legale care instituie pe de o parte obligativitatea părții de a prezenta probe
întru dovedirea poziției sale, iar pe de altă parte obligă instanța de judecată
să aprecieze probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. La caz
instanțele de judecată și-au întemeiat concluziile pe probe inexistente la
dosar, ignorând cercetarea multiaspectuală a cazului, cercetarea înscrisurilor
prezentate, care dovedesc faptul că în sistemul intern de încălzire a blocului
există defecțiuni tehnice și respectiv blocul nu are încălzire suficientă,
precum și înscrisurile care demonstrează faptul că apartamentul este parțial
deconectat neautorizat de la sistemul centralizat de încălzire (blocul sanitar,
bucătăria și loja) și nu din culpa lor. Anume aceste înscrisuri dovedesc faptul
că serviciul pentru care se solicită încasarea sumelor bănești, nu a fost prestat
în volumul și calitatea pretinsă. În aceste circumstanțe este evident că s-a
judecat cauza într-un mod unilateral și nu s-a respectat principiului egalității
în fața legii, asigurarea dreptului la un proces echitabil. Lipsește
argumentarea instanței în raport cu poziția lor redată atât în fața instanței de
fond cât și în fața instanței de apel. Omisiuni care la fel indică la încălcarea
garanțiilor stabilite la art. 6 CEDO.
Recurenții au afirmat că este cert faptul că acțiunea în parte este
tardivă. Or, prin acțiune s-a solicitat încasarea sumelor pentru serviciul
presupus prestat în perioada anilor 2011-2016, acțiunea fiind înaintată la 26
noiembrie 2019, adică cu mult după expirarea a trei ani, contrar prevederilor
stabilite la art. 267 din Codul civil (în redacția an.2002). Or, sub acest aspect
prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în mod eronat
s-a concluzionat că cererea privind excepția de tardivitate a fost depusă
contrar prevederilor art. 1861 din Codul procedură civilă, deoarece potrivit
procesului-verbal al ședinței de judecată din 08 februarie 2021, s-a indicat că
ședința a fost una de pregătire pentru dezbaterile judiciare și nu una de
examinare în fond a cauzei, care, de fapt, a avut loc la 15 iunie 2022, conform
încheierii din 04 aprilie 2022. În aceste condiții, atunci când legea garantează
anumite prevederi legale în ceea ce ține de realizarea dreptului de a înainta
în instanța de judecată în anumite termene o acțiune, iar de către partea în
favoarea căruia s-a scurs acest termen, în condițiile legii a fost invocată
prevederea legală cu referire la termenul omis, iar instanța interpretează în
6
mod eronat prevederile legii în raport cu circumstanțele cazului, este evident
faptul că s-a încălcat în mod flagrant dreptul garantat la art. 6 CEDO, la
judecarea cauzei în mod echitabil în strictă conformitate cu legea.
Aprecierile instanțelor de fond și de apel poartă un caracter viciat, odată ce
la baza soluției au fost invocate concluzii arbitrare, cu interpretarea eronată
a prevederilor legii, inclusiv în ceea ce ține de faptul că ar datori să execute
obligații pecuniare față de profesionistul S.A. „TERMOELECTRICA”, în
virtutea prevederilor legii și nu în baza unui act juridic civil așa după cum o
instituie norma aplicabilă cazului. În context s-au referit la noțiunea de
operator în sensul art. 2 din Legea nr. 1402 din 24 octombrie 2002. Astfel,
este neargumentată concluzia instanțelor privind obligația de achitare a
datoriei la energia termică în baza facturilor, care nici nu au fost prezentate.
Judecarea cauzei s-a realizat într-un mod general, lipsit de examinarea
completă a cauzei lipsa răspunsurilor ridicate în fața instanței de apel. Astfel,
evitabil aduce ingerință garanțiilor stabilte la art. 20 din Constituția
Republicii Moldova. Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că,
cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării
controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu
motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea în sensul unei
anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, concisa și ferma, să aibă putere
de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare
atrage casarea ei.
Suplimentar au invocat drept temei pentru admiterea recursului
prevederile art.432 alin. (1) lit.a), e) din Codul de procedură civilă,
motivând prin faptul examinării cauzei în lipsa lor, cu încălcarea regulilor
de citare și a dreptului la apărare, de altfel au fost indicate și în cererea de
apel, la care nu au fost date răspunsuri și nu au fost în posibilitate de a-și
apăra drepturile în măsură deplină.
De asemenea, în confirmarea existenței temeiurilor și motivelor de
casare a actelor judecătorești emise de instanțele inferioare, a considerat
important să menționeze că S.A. „TERMOELECTRICA”, repetat i-a
acționat în instanța de judecată pentru a solicita încasarea sumelor pentru
serviciile pretins prestate, pentru o altă perioadă, cauza fiind pe rolul
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cadrul pregătirii cauzei pentru
examinare în fond, părțile au dispus de dreptul la apărarea poziției lor și au
formulat mai multe petiții către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea
Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, care ulterior fiind
examinate de către Agenția Națională Pentru Reglementare în Energetică,
a constatat mai multe abateri admise de către presupusul prestator și de
gestionarul fondului locativ. Inclusiv a fost constatat faptul că o parte din
apartament este deconectat ilegal de la sistemul de livrare a agentului termic
conform procesului-verbal privind controlul instalațiilor tehnice din 26
noiembrie 2024.
7
Iar aceste circumstanțe se confirmă și prin actele prezentate și în
cadrul examinării acestui dosar, răspunsul eliberat de către S.A.
„TERMOCOM”, nr. 79/758 din 01 februarie 2013, denotă cert că, la
cererea apartamentului nr. xxxxx, în urma examinării a sistemului de
încălzire în sezonul anului 2011-2012, s-a constatat lipsa circulației
agentului termic printr-o coloană, precum și actul de constatare din 02
noiembrie 2016, situație care a persistat în continuare, de-a lungul anilor
până în prezent, însă aceste probe au fost lăsate fără apreciere de instanțele
inferioare. Prin urmare ca rezultat al controlului efectuat, a fost prescris
către gestionarul fondului locativ APCA 0110-0206(ACC nr.51/69),
inclusiv de a restabili sistemul de încălzire și efectuarea unui calcul corect,
reieșind din circumstanțele reale constatate la consumatorul final, precum
și obligativitatea de a încheia contractele cu consumatorii.
Totodată, de către autoritatea publică competentă au fost date
explicații-concluzii cu referire la modul de compensare a consumatorilor în
perioada în care nu beneficiază de volumul deplin al serviciului pretins
prestat, precum și obligativitatea existenței contractului de prestări servicii
încheiat cu consumatorul nemijlocit, pentru a da naștere rapoartelor juridice
și respectiv obligațiilor. Astfel, au înaintat o cerere reconvențională cu
atragerea în proces a Agenției Naționale Pentru Reglementare în
Energetică, pentru a formula concluziile pertinente la caz, fapt ce se impun
și în prezentul proces de judecată.
Raportând circumstanțele la conjunctura raportului juridic litigios,
precum și în cadrul procesului de judecată în instanțe inferioare, recurenții
au considerat că se impune casarea actelor judecătorești contestate și
remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond, în vederea asigurării
și respectării dreptului de apărarea a părților pârâte, cu aprecierea deplină
și obiectivă a pobelor, aplicarea corectă a prevederilor legii și consolidarea
uniformă a practicii judiciare.
La 30 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților copiile recursurilor declarate și a încheierii de numire spre
examinare a admisibilității acestora, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate
la materialele dosarului (Vol.III, f.d.147-151).
La 12 iunie 2024, S.A „TERMOELECTRICA” a depus referință la
cererile de recurs, solicitând declararea acestora inadmisibile.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
8
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art.442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor
ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art.444 din Codul de procedură civilă:
9
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432
alin.(1) lit.e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel
o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art.238 din Codul de procedură civilă:
„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate
problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,
determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă
soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel
încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”
Art.240 din Codul de procedură civilă:
„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei
și admisibilitatea acțiunii.
(3) Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de
reclamant.”
Art.241 din Codul de procedură civilă:
„(5) În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe
care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste ircumstanțe, argumentele
invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.”
Art.373 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care
au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța
de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.”
Art. 267 din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019:
„(1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării
unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
(2) Acțiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai
în cazurile expres prevăzute de lege.”
Prevederi similare se regăsesc în art. 391 din Codul civil, în redacția
din 01 martie 2019:
(1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării
unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
10
(2) Acțiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai
în cazurile expres prevăzute de lege.
Art. 271 din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019:
„Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării
termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs
prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs,
prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță
asupra fondului.”
Art. 394 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019:
„Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării
termenului de prescripție extinctivă numai dacă persoana în a cărei favoare a curs
prescripția, creditorii persoanei sau oricare altă persoană care are un interes legitim a
ridicat excepția de tardivitate conform Codului de procedură civilă.
Art.1861 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererile depuse în instanța de judecată peste termenul de prescripție extinctivă, a
căror tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare
de partea în proces, persoana în a cărei favoare a curs prescripția, de creditorul
persoanei sau de către oricare altă persoană care are interes legitim, se examinează în
fond doar după examinarea de către instanța de judecată a excepției de tardivitate. Dacă
reclamantul a solicitat repunerea în termenul de prescripție sau solicită repunerea odată
cu ridicarea excepției, instanța de judecată examinează excepția de tardivitate
concomitent cu cererea de repunere în termen.
(2) Excepția de tardivitate și, după caz, repunerea în termen se soluționează în ședință
de judecată, convocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. Lipsa
participanților citați legal nu împiedică examinarea cererilor.
(3) Dacă nu se dispune repunerea în termen și/sau se admite excepția de tardivitate,
instanța de judecată respinge acțiunea ca fiind tardivă printr-o încheiere motivată care
poate fi atacată cu recurs.
(4) Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii adoptate
conform alin.(3), este în drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea;
b) să admită recursul și să caseze integral încheierea, restituind cauza spre rejudecare.
(5) Dacă se dispune repunerea în termen și/sau excepția de tardivitate se respinge,
instanța de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul și
continuă examinarea cauzei.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursurilor, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 28
septembrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
comunicată participanților la proces la 08 decembrie 2023 (Vol. III, f.d.96).
Astfel, recursurile depuse la 06 februarie 2024, prin intermediul poștei
electronice (Vol.III, f.d.102) și la 07 februarie 2024, sunt în termen.
Prin prisma art. 444 din Codul de procedură civilă examinarea cauzei
civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună
invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au
11
fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității
hotărârilor atacate.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus
judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând
recursurile admisibile, urmează a le admite cu casarea integrală a deciziei
instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată, din motivele ce succed.
Având în vedere că în sistemul legislației procesuale naționale instanța
de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul
acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către
partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a
verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a
oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul
procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.
Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia,
de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a
argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. Franța
[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei
obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile
(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30, 27
septembrie 2001).
De altfel, în cazul garanțiilor acordate de art. 6 § 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include
printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect
examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales sarcina
instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al
mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin
pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de
motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de
circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este
înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un
răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor,
însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin
conținutul lor, să influențeze soluția.
Prin cererea de chemare în judecată depusă la 26 noiembrie 2019, S.A.
„TERMOELECTRICA”, în interesele A.C.C. „NR. 51/69”, a depus cererea
de chemare în judecată împotriva Stepanidei Cicimarenco, Serghei
Cicimarenco și Elenei Cicimarenco, solicitând încasarea, în mod solidar, a
datoriei la consumul energiei termice în mărime de 39 964,80 de lei pentru
perioada noiembrie 2011 - octombrie 2019 și încasarea cheltuielilor de
judecată în mărime de 1 198, 94 de lei (Vol.I. f.d.3-4).
12
Ulterior, la 10 septembrie 2021, S.A. „TERMOELECTRICA”, în
interesele A.C.C. „NR. 51/69”, a depus cererea de chemare în judecată
împotriva Stepanidei Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elenei
Cicimarenco, solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei la consumul
energiei termice în mărime de 13 712, 76 de lei pentru perioada 01 noiembrie
2019 – 30 aprilie 2021 și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de
411,39 de lei (Vol.II, f.d.113-114).
Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 15 iunie
2022, a admis integral cererile de chemare în judecată depuse de S.A.
„TERMOELECTRICA”, în interesele A.C.C. „NR.51/69”. A încasat, în
mod solidar, de la Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena
Cicimarenco în beneficiul A.C.C. „NR.51/69” suma de 39 964,80 lei, cu titlu
de datorie la plata pentru consumul energiei termice pentru perioada
noiembrie 2011 - octombrie 2019. A încasat, în mod solidar, de la Serghei
Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și Elena Cicimarenco în beneficiul
ACC „NR.51/69” Chișinău suma de 13 712,76 de lei, cu titlu de datorie la
plata pentru consumul energiei termice pentru perioada 1 noiembrie 2019 –
30 aprilie 2021. A încasat, în mod solidar de la Serghei Cicimarenco,
Stepanida Cicimarenco și Elena Cicimarenco în beneficiul S.A.
„TERMOELECTRICA” cheltuielile de judecată în sumă de 1 610,33 de lei,
suportate pentru achitarea taxei de stat la înaintarea acțiunilor (Vol.II,
f.d.181-182,190-196).
Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei
instanțe, prin decizia din 28 septembrie 2023, a respins apelul declarat de
avocatul Lilian Timotin, în numele și interesele lui Serghei Cicimarenco,
Stepanidei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco și a menținut hotărârea din
15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.III, f.d.89-95). Or,
instanța de apel a indicat că prin prisma prevederilor legale, obligațiunea de
achitare a costului serviciilor prestate de energie termică urmează a fi pusă
în sarcina proprietarilor/locatarilor apartamentului nr. xxxxx din str. xxxxx,
nr. xxxxx, mun. Chișinău, Serghei Cicimarenco, Stepanida Cicimarenco și
Elena Cicimarenco, care au neglijat obligațiile de plată, în pofida faptului că
au fost înștiințați prin intermediul facturilor de plată despre riscul de a fi
acționat în judecată în cazul neachitării plăților restante.
Din criticile aduse de către recurenți prin prisma art. 432 alin.(1) lit.a),
e) din Codul de procedură civilă, rezultă că ultimii își exprimă dezacordul cu
actele judecătorești emise deoarece în opinia lor o parte a acțiunii este în mod
cert tardivă, având în vedere solicitarea sumelor pentru presupusul serviciu
pentru perioada anilor 2011-2016, iar acțiunea a fost înaintată la 26
noiembrie 2019, cu încălcarea termenului de prescripție. La fel, au menționat
că nu ar fi fost respectată procedura de înștiințare a pârâților/recurenți, fiind
lipsiți de posibilitatea de a-și apăra poziția în prima instanță, precum și că au
indicat acest aspect în instanța de apel, însă nici nu a fost examinat. La fel,
concluziile instanțelor sunt întemeiate pe probe inexistente.
13
Instanța de recurs reiterează că esența litigiului conform ambelor
cereri de chemare în judecată conexate pentru examinare într-un singur
proces, prin încheierea din 14 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru (Vol.II, f.d.108-109), vizează încasarea datoriei acumulate de către
pârâții/recurenți pentru perioadele noiembrie 2011-octombrie 2019 și 01
noiembrie 2019 și 30 aprilie 2021 (Vol.I, f.d.3-4, Vol. II, f.d.113-114) pentru
apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, nr.xxxxx, mun. Chișinău, care aparțin
cu drept de proprietate pârâților/recurenți conform extraselor din Registrul
bunurilor imobile (Vol.I, f.d.13,Vol.II, f.d.123).
În context, având în vedere că recurenții/pârâți au pretins caracterul
parțial tardiv al pretențiilor formulate față de aceștea, inclusiv în recurs, iar
termenul de prescripție este reperul inițial de la care se pornește la
examinarea unor pretenții în special pecuniare, instanța de recurs notează că
este de obligația instanțelor de judecată de a verifica acest aspect. În special,
prevederile art. 267 alin.(1) din Codul civil în redacția până la 01 martie
2019, cât și art. 391 alin.(1) din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019,
citate supra, stabilesc termenul general de 3 ani pentru apărarea dreptului
încălcat pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează
că prima cerere de chemare în judecată a fost înaintată la 26 noiembrie 2019,
fiind solicitată datoria la energia termică pentru perioada noiembrie 2011-
octombrie 2019 (Vol.I, f.d. 3-4), iar prin cererea de chemare în judecată
depusă la 10 septembrie 2021, a fost pretinsă datoria la energia termică
pentru perioada 01 noiembrie 2019-30 aprilie 2021, pentru același loc de
consum-apartamentul ce aparține pârâților/recurenți (Vol.II, 113-114).
Totodată, instanța de recurs notează că în cadrul procesului desfășurat
în prima instanță, pârâta Stepanida Cicimarenco, reprezentată de avocatul
Natalia Vladimirov, a depus la 08 februarie 2021 o cerere în temeiul art. 1861
din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat, cu referire la prevederile
art. 267, art.272 alin. (1), (2) din Codul civil, respingerea parțială a acțiunii
ca fiind tardivă, și anume în partea încasării datoriei până la data de 26
noiembrie 2016 (Vol. I, f.d.187-188).
Aici urmează a fi punctat faptul că pârâții au invocat inițial termenul
de prescripție în referința formulată la cererea de chemare în judecată,
înregistrată la 03 ianuarie 2020, în care au specificat că reclamantul a
solicitat achitarea sumei pentru energia termică pentru perioada noiembrie
2011-octombrie 2019, fiind omis termenul de prescripție. Iar în temeiul
art.391 alin.(1) din Codul civil, pretențiile reclamantului nu pot depăși
perioada octombrie 2016- octombrie 2019 (Vol.I, f.d.25-52).
Iar prin încheierea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-au admis cererile pârâților privind ridicarea excepției de tardivitate
și s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție cererea
de chemare în judecată înaintată de S.A. „TERMOELECTRICA”, în
14
interesele A.C.C. „NR.51/69” împotriva Stepanidei Cicimarenco, Serghei
Cicimarenco și Elenei Cicimarenco, în partea pretenției privind încasarea
datoriei la plata pentru consumul energiei termice la locul de consum
apartamentul nr. xxxxx, din str. xxxxx, nr. xxxxx, mun. Chișinău, pentru
perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2016, în mărime de 21 216,93 de lei
(Vol.II, f.d.53-58).
Însă prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis recursul înaintat de S.A. „TERMOELECTRICA” și s-a casat
încheierea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu
restituirea cauzei pentru judecare în fond. Or, instanța de recurs, în esență, a
reținut că excepția de tardivitate a fost invocată după faza de pregătire a
cauzei (Vol.II, f.d.90-94). Totodată, un membru al completului de judecată
a formulat opinie separată, optând pentru menținerea încheierii din 24 iunie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, motivând că excepția de
tardivitate a fost invocată la 03 ianuarie 2020 la depunerea referinței (Vol.II,
f.d.90-97).
Iar după trimiterea cauzei spre rejudecare, prima instanță nu a mai
revenit asupra termenului de prescripție invocat de pârâți în cererea lor. Prin
urmare, aceasta a rămas fără niciun răspuns.
În această ordine de idei, în circumstanțele reliefate supra, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că la rejudecarea cauzei
urmează a fi verificat dacă pârâții/recurenți și-au realizat acest drept la etapa
de pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare sau ulterior, în condițiile în
care prima mențiune a pârâților referitor la omiterea termenului de
prescripție s-a efectuat în referință depusă la 03 ianuarie 2020, anume la
pagina 5 a acesteia (Vol.I, f.d.25-52). Aici urmează a se nota termenul
acordat prin încheierea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, prin care cererea de chemare în judecată a fost acceptată spre
examinare în procedura cererilor cu valoare redusă (Vol.I, f.d.17), potrivit
pct.3 al acestei încheieri, pârâților li s-a acordat un termen de 30 de zile de
la data comunicării încheierii pentru prezentarea referinței, răspunsului la
pretențiile formulate, probele, alte revendicări, cereri și demersuri. Iar în pct.
7 s-a menționat că probele prezentate ulterior termenelor stabiliți pentru
efectuarea actelor de procedură, vor fi considerate inadmisibile (Vol.I,
f.d.17). Încheierea enunțată a fost comunicată pârâților la 12 decembrie
2019, conform avizelor de recepție (Vol.I, f.d19-21), iar referința a fost
depusă la 03 ianuarie 2020, în termenul acordat.
Prin încheierea din 13 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a dispus examinarea cauzei civile în procedură generală
(Vol.I,f.d.143), or, inițial aceasta a fost acceptată în procedura cererilor cu
valoare redusă. Conform încheierii din 13 februarie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, ședința de pregătire a cauzei pentru dezbaterile
15
judiciare a fost numită pentru data de 12 mai 2020, ora 10:30 (Vol.II, f.d.143-
144).
Prin încheierea din 17 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, având în vedere starea de urgență pe teritoriu țării și instituirea
regimului special, limitat de desfășurare a ședințelor, fiind examinate cauze
civile fără părți și cauzele urgente, expirarea împuternicirilor judecătorului
în procedura căruia se afla cauza urmată de numire acestuia până la atingerea
plafonului de vâsrtă, ședința de judecată a fost stabilită pentru 19 octombrie
2020, ora 11:45, or, ședința din 12 mai 2020 nu a avut loc (Vol.II, f.d.152).
Ulterior ședința din 19 octombrie 2020, la cererea pârâtei Stepanida
Cicimarenco, a fost amânată pentru 23 noiembrie 2020, fiind prima cerere
de amânare (Vol.II, f.d.161-162), iar apoi a fost amânată pentru 19 ianuarie
2021 (Vol.II, f.d.173-174) și urmată de amânarea pentru 08 februarie
2021(Vol.II, f.d.173-174). Aici urmează a fi remarcat că în partea
introductivă a proceselor-verbale ale ședințelor de judecată din 19 octombrie
2020, din 23 noiembrie 2020, din 19 ianuarie 2021 rezultă că acestea sunt
întocmite în ședința de pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare. De
altfel, aceeași mențiune este în partea introductivă a procesului-verbal al
ședinței de judecată din 08 februarie 2021, când a și fost înaintată nemijlocit
și expres cererea de aplicare a excepției de tardivitate (Vol.II, f.d.187-191).
În această ordine de idei, în situația în care la materialele cauzei există
referința pârâților din 03 ianuarie 2020 în care invocă omiterea termenului
de prescripție, precum și cererea formulată la 08 februarie 2021 în condițiile
detaliate supra, instanța de apel a eludat să verifice dacă pârâții/recurenți au
invocat prescripția în ședința de pregătire a cauzei pentru dezbaterile
judiciare în conformitate cu art. 1861 din Codul de procedură civilă sau au
omis realizarea acestui drept în termenul stabilit de legiuitor.
Mai mult, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în
temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea
persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, iar în virtutea art. 27 alin.(1)
din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în
posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune
liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,
precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și
mijloacele procedurale de apărare.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
recurenții/pârâți au insistat asupra omiterii termenului de prescripție pe tot
parcursul examinării cauzei în prima instanță, inclusiv după decizia din 28
octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, precum și în instanța de apel, însă
aceste cerințe au rămas fără niciun răspuns, atât în hotărârea din 15 iunie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, precum și în decizia din 28
septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
16
De asemenea, în primul rând, se atestă o inconsecvență în concluzia
referitor la momentul formulării excepției de tardivitate de către pârâta
Stepanida Cicimarenco raport cu prevederile art. 1861 din Codul de
procedură civilă. În concret, Curtea de Apel a reținut că excepția de
tardivitate a fost depusă la 08 februarie 2021, însă faza de pregătire a cauzei
pentru dezbaterile judiciare s-ar fi încheiat anterior, fără a fi reflectată o dată
concretă, redând în context încheierea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, prin care s-a acceptat cererea de chemare în judecată
în procedura cererilor cu valoare redusă cu expedierea copiei acțiunii
pârâților și acordarea unui termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia
pentru prezentarea înscrisurilor anexate la referință. La fel, a indicat că prin
încheierea din 13 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
fixat ședința de pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare pentru 12 mai
2020, ora 10:30, iar la 19 octombrie 2020, Stepanida Cicimarenco a depus
cerere de amânare prin intermediul cancelariei (Vol.II, f.d.93). Pornind de la
aceste circumstanțe constatate, instanța de recurs relevă că concluzia precum
că excepția de tardivitate a fost invocată de pârâți după consumarea fazei de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, este una eronată.
În al doilea rând, se impune a fi subliniat caracterul inechitabil al
raționamentul instanțelor inferioare, care au ales să nu să se mai expună
asupra cererii privind aplicarea excepției de tardivitate, după transmiterea
cauzei spre rejudecare de Curtea de Apel ca instanța de recurs. Chiar dacă ar
fi avut un temei formal, nu poate fi opusă pârâților/recurenții nesoluționarea
de către instanțele de judecată a excepției de tardivitate odată cu fondul
cauzei, întrucât nu reflectă o conduită procesuală a acestuia dar o conduită
exclusiv a instanței de fond. Așadar, pârâților/recurenți nu li se poate reproșa
faptul că instanțele au omis să se pronunțe asupra excepției de tardivitate
odată cu fondul, într-o etapă procesuală ulterioară momentului în care
aceasta a fost legal ridicată.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că sarcinile
de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare (art. 183 din Codul de
procedură civilă) și actele privind pregătirea cauzei pentru dezbateri
judiciare (art. 185 din Codul de procedură civilă) aparțin în principal
instanțelor de judecată (a se vedea decizia nr. 2ra-727/24, §53). Această
distorsiune a rolului instanței de fond, necorectată de către instanța de apel,
subminează echilibrul procesual și încalcă dreptul la o apărare efectivă.
Un astfel de comportament este contrar prevederilor art. 5 alin. (2) din
Codul de procedură civilă care statuează că niciunei persoane nu i se va
refuza apărarea judiciară din motiv de inexistența a legislației, de
imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. La fel, o
astfel de situație denotă că instanțele nu au întreprins măsurile necesare bunei
desfășurări a procesului în sensul art. 9 alin. (2) din Codul de procedură
civilă. De asemenea, a existat riscul afectării principiului nemijlocirii în
dezbaterile judiciare, care la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă
17
stipulează că instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să
asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor,
concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia
cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze
înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea
numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și
verificate în ședință de judecată.
Drept urmare, instanța urmează a crea condiții egale părților în vederea
apărării drepturilor și intereselor cu respectarea principiului
contradictorialității, care este înglobat în dreptul la un proces echitabil
garantat de art. 6 § 1 CEDO, care include și dreptul de acces la justiție.
De altfel, pentru a fi examinat fondul pretențiilor, inițial urmează a fi
verificată respectarea termenului de prescripție la înaintarea acestora.
Instanța are obligația de a soluționa litigiul conform regulilor de drept
aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă
a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzelor, instanțele
urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se
manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor
circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De
altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §
1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în
speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a
examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea
împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva
Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).
Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz
urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele
conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât
prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe
marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de
drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de
procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și
să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.
Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție admite recursurile declarate și casează integral decizia
instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în
alt complet de judecată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art.444, art. 445 alin.
(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
18
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursurile declarate de Serghei Cicimarenco, Elena Cicimarenco
și de Stepanida Cicimarenco, inclusiv prin intermediul avocatului Lilian
Timotin.
Casează integral decizia din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea pe Acțiuni „TERMOELECTRICA”, în interesele Asociației de
Coproprietari în Condominiu „NR.51/69”, împotriva Stepanidei
Cicimarenco, Serghei Cicimarenco și Elenei Cicimarenco cu privire la
încasarea datoriei pentru energia termică, cu trimiterea cauzei spre
rejudecarea în Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
19