2ra-124/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti, precum si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-124/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti, precum si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Dugari Leonid,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dugari

Leonid către Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-124/23

PIGD 2-21016200-01-2ra-25012023)

Admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, întrucât instanța de apel nu a examinat în mod complet și concludent temeiurile

juridice invocate de reclamant în susținerea cererii de reparare a prejudiciului în baza Legii

nr.1545/1998. Nulitatea ordonanței de reluare a urmăririi penale, constatată în temeiul art. 4 din

Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, are ca efect menținerea

valabilității ordonanței anterioare de scoatere de sub urmărire penală, care reprezintă un temei

de reabilitare a persoanei și conferă acesteia dreptul de a solicita despăgubiri în temeiul Legii

nr. 1545/1998.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. D. Sîrbu

Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton

31 octombrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Dugari Leonid,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală, solicitând repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

procurorului din cadrul Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău, Bacalîm

Lilian, din 6 august 2012, a fost dispusă scoaterea sa de sub urmărire penală.

Ulterior, prin ordonanța procurorului adjunct al aceluiași sector, Afanasii Oleg,

din 15 aprilie 2014, ordonanța din 6 august 2012 a fost anulată, cu dispunerea

reluării urmăririi penale împotriva sa.

procurorul din cadrul Procuraturii sectorului Centru, Dugari Leonid a fost pus sub

învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 258 Cod penal.

Ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior, Afanasii Oleg, prin care s-a

dispus anularea ordonanței din 6 august 2012 și reluarea urmăririi penale, a fost

adoptată în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, fără a exista o motivare

corespunzătoare referitoare la aplicarea alin. (4) al aceluiași articol, menționat în

act.

penală au fost declarate neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr.

12 din 14 mai 2015. În temeiul art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile

Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau declararea

neconstituționalității unor norme legale sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești și pentru participanții la procesul penal.

Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea în vigoare la momentul urmăririi penale sau al

judecării cauzei.

2019, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, pe motiv că anterior exista

1

o ordonanță a organului de urmărire penală prin care fusese dispusă scoaterea sa

de sub urmărire penală pentru aceeași faptă.

ordonanța de reluare a urmăririi penale și punerea sub învinuire contravin

dispozițiilor art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (2), art. 287 alin. (1) Cod de procedură

penală (în redacția aplicabilă la momentul judecării cauzei), art. 4 din Protocolul

nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 7 alin. (2) Cod penal.

Conform acestor norme, hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărirea penală ori de încetare a urmăririi penale, precum și

hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale sau

punerea sub o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru aceeași

faptă, cu excepția cazurilor în care există fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea

pronunțată. Totodată, principiul ne bis in idem consacră interdicția ca o persoană

să fie supusă urmăririi penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru una și

aceeași faptă.

necunoscute organului de urmărire penală la data emiterii ordonanței atacate și

care nu puteau fi cunoscute la acel moment.

fiind judecată de două ori în instanța de fond, cu desfășurarea a peste 30 de ședințe

de judecată în total. Perioada îndelungată a procesului, precum și caracterul ilegal

al unei judecăți repetate, i-au cauzat prejudicii grave atât lui personal, cât și

membrilor familiei sale.

− încasarea din contul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime de

100.000 lei;

− compensarea prejudiciului material reprezentat de cheltuielile de asistență

juridică în cadrul cauzei penale, în cuantum de 27.000 lei;

− compensarea cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

cererea de chemare în judecată înaintată de Dugari Leonid împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

hotărârii primei instanțe și adoptarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Dugari Leonid și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 08 aprilie 2022.

încetare emisă de instanța de judecată nu se circumscrie prevederilor art. 6 lit. b)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, care consacră dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de lege, numai în ipoteza existenței

unei hotărâri a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare.

instanța de judecată ar fi asimilată unei hotărâri a organului de urmărire penală

privind încetarea urmăririi penale, aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 275

Cod de procedură penală, referitoare la temeiurile de reabilitare a persoanei ilegal

supuse urmăririi penale, aplicabile în cazul încetării urmăririi penale.

temeiurile prevăzute de art. 3 și art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care ar putea

conferi lui Dugari Leonid dreptul la repararea prejudiciului conform acestei legi.

În consecință, s-a reținut că reclamantul nu se încadrează în sfera de aplicare a

Legii nr. 1545/1998.

cărora prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 ar urma să fie aplicate prin

analogie, în temeiul art. 6 din Codul civil. S-a reținut că reclamantul nu cade sub

incidența Legii nr. 1545/1998, întrucât aplicabilitatea acesteia nu poate fi extinsă

prin analogie. Legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ cazurile în care

este posibilă solicitarea reparării prejudiciului material sau moral, aceste situații

fiind reglementate în mod exhaustiv prin norma legală.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei și rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei

3

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. De

asemenea solicit acordarea despăgubirilor morale în sumă de 100.000 lei, precum

și compensarea cheltuielilor de asistență juridică achitate în cauza penală, în

cuantum de 27.000 lei.

ARGUMENTELE RECURSULUI

de fapt și de drept similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și

cererea de apel, suplimentar invocând că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

respins acțiunea pe motiv că nu există o hotărâre a organului de urmărire penală

de încetare pe temeiuri de reabilitare, arătând că sentința de încetare trebuie

asimilată unei asemenea hotărâri, iar Legea nr. 1545/1998 trebuie aplicată fie

direct, fie prin analogie, în baza art. 6 Cod civil. În plus, invocă aplicabilitatea

directă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 4 din

Constituție, precum și jurisprudența Plenului Curții Supreme de Justiție din 2014,

care consacră obligația instanțelor naționale de a aplica direct CEDO și Protocolul

nr. 7 privind interdicția dublei judecăți

trebuie să țină cont de caracterul și gravitatea suferințelor morale, arătând că pe

toată perioada procesului activitatea sa profesională a fost întreruptă. Totodată,

menționează art. 1998 Cod civil, care consacră temeiul general al răspunderii

delictuale, și art. 6 Cod civil privind analogia legii și a dreptului, pentru a

fundamenta acordarea despăgubirilor chiar și în lipsa unei reglementări exprese

în Legea nr. 1545/1998.

temeiului reluării urmăririi penale, aplicarea principiului ne bis in idem,

inexistența unor fapte noi, durata excesivă și impactul negativ al procedurilor,

aplicabilitatea Legii nr. 1545/1998 prin analogie, aplicabilitatea directă a CEDO

și a Protocolului nr. 7, precum și pe temeiurile delictuale generale din Codul civil

pentru repararea prejudiciului material și moral.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

din 1 septembrie 2023):

4

„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.”

din 30 martie 2023:

„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,

președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va

examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare

și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din

5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte

judecătorul raportor.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători

ai Curții Supreme de Justiție.

Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea

recursului în cauză.”

„Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

5

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților

în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești:

„Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul

și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești.”

„Acțiuni ilicite – acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze

cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței

de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție

de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).”

6

„În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau

aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de

răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.”

„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,

apare în cazul:

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din Codul

de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală,

a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire

penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.”

evenimentelor):

„Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile

expres prevăzute de lege.”

evenimentelor):

„Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în

calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de

7

răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată.”

„Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul

stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6.”

„Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța

de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se

determină luîndu-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată;

c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de

judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;

g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice

cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor

specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală.

În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile

și echitabile a prejudiciului moral.”

evenimentelor):

„În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în

alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.”

„Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate.”

data producerii evenimentelor):

8

„(1) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare

în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior

imputată.

(2) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc cînd aceasta este bănuit sau

învinuit și se constată că:

2) există vreuna din circumstanțele prevăzute la art.275 pct.1)–3), inclusiv dacă fapta

constituie o contravenție;

evenimentelor):

„Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală

și de finisare a acțiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea

împiedică continuarea acesteia.

Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute

la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele

prevăzute la art.53 din Codul penal sau dacă se constată că:

1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată, a fost încheiată o

tranzacție în cadrul procesului de mediere sau părțile s-au împăcat – în cazurile în

care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea

penală permite împăcarea;

2) persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală;

3) persoana a săvîrșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate și nu

este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.”

evenimentelor):

„Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată,

și va fi încetată în cazurile în care:

1) nu există faptul infracțiunii;

2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune;

3) fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor cînd infracțiunea

a fost săvîrșită de o persoană juridică;

4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia;

5) a intervenit decesul făptuitorului;

6) lipsește plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform

art.276, numai în baza plîngerii acesteia sau plîngerea prealabilă a fost retrasă;

7) în privința unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu

aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe

aceleași temeiuri;

8) în privința unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi

penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații;

9) există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după

caz, exclud urmărirea penală.”

„(1) Sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă:

9

5) există o hotărîre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru

aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală sau de clasare a procesului penal.”

omului:

„1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă, conform legii și procedurii penale ale acestui stat.”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată din 17 noiembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată în mod electronic reprezentanților părților

la proces, prin intermediul e-mailului, în data de 6 ianuarie 2023. Astfel,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea

de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece

cererea de recurs a fost depusă în data de 3 ianuarie 2023.

solicitat declararea inadmisibilității recursului depus de Dugari Leonid.

MOTIVAREA INSTANȚEI

și a circumstanțelor de fapt reținute, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție constată că recursul declarat de Dugari Leonid este întemeiat. În

consecință, se impune admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele ce urmează.

dispozițiile art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998, omițând să se pronunțe și asupra

incidenței art. 6 lit. d) din aceeași lege. Această omisiune constituie o aplicare

incompletă și eronată a legii, întrucât situația de fapt reclamă, în mod evident, o

examinare cumulativă a celor două ipoteze. Într-un litigiu privind repararea

prejudiciului cauzat prin acțiuni procesuale nelegale, instanța este ținută să

verifice toate ipotezele legale posibile care pot justifica dreptul la despăgubire, nu

să se limiteze la una singură.

începere a urmăririi penale din 16 decembrie 2011, s-a dispus începerea urmăririi

penale în conformitate cu elementele infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1)

Cod penal, pe faptul deteriorării intenționate a apartamentului nr. 2 din str. 31

10

August 1989, nr. 42 prin care soților Munteanu le-au fost cauzate daune în

proporții deosebit de mari (f.d. 60).

august 2012, în temeiul art. 284 alin. (2) pct. 2) din Cod de procedură penală s-a

dispus de a scoate de sub urmărire penală pe Dugari Leonid, din motiv că probele

acumulate nu sunt suficiente pentru a dovedi că în acțiunile bănuitului sunt

prezente elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 197 alin. (1) din

Cod penal (f.d. 68).

ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală din 6 august 2012 a lui Dugari

Leonid, cu reluarea urmăririi penale în privința acestuia pentru infracțiunea

prevăzută de art. 258 Cod penal. Ordonanța de reluare s-a întemeiat exclusiv pe

art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, dispoziție declarată ulterior

neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015.

punerea sub învinuire a lui Dugari Leonid, încriminându-i comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 258 Cod penal (f.d. 5, 6). La data de 10 octombrie 2014 cauza a

fost transmisă în instanța de judecată.

reluarea urmăririi penale și punerea sub învinuire au fost nelegale și a dispus

încetarea procesului penal. Motivarea sentinței reține expres că actele contestate

contravin art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (2) și art. 287 alin. (1) Cod de procedură

penală, în redactarea aplicabilă, precum și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 7 alin. (2) Cod penal. Aceste dispoziții

consacră principiul ne bis in idem și interzic urmărirea sau judecarea repetată a

aceleiași persoane pentru aceeași faptă, în lipsa unor „fapte noi” ori a unui „viciu

fundamental” în procedura precedentă. Instanța penală a subliniat inexistența unor

asemenea elemente, ceea ce înlătură orice justificare a reluării.

reluare echivalează juridic cu menținerea în vigoare a ordonanței din 6 august

2012 prin care reclamantul fusese scos de sub urmărire penală. Acea ordonanță s-

a bazat pe constatarea lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii, ceea ce

constituie un temei de reabilitare în sensul art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998.

Interpretarea instanțelor inferioare, care au negat aplicabilitatea acestei ipoteze pe

motiv că soluția de încetare a fost dispusă prin sentință și nu prin ordonanță, este

una excesiv formalistă și contrară finalității reparatorii a legii. Esențial nu este

organul sau forma actului, ci rațiunea juridică a soluției – și anume, excluderea

vinovăției și imposibilitatea continuării urmăririi.

11

nr.1545/1998. Prin sentința penală din 2019 s-au înlăturat efectele actului

organului de urmărire penală și s-a restabilit situația anterioară, ceea ce este

funcțional echivalent cu ipoteza prevăzută de art. 313 alin. (5) Cod de procedură

penală, unde judecătorul declară nulitatea actelor organului de urmărire penală.

Dacă s-ar admite că numai o „încheiere” a judecătorului de instrucție ar putea

atrage repararea prejudiciului, iar nu și o hotărâre penală de încetare care

desființează efectele actului ilegal, s-ar ajunge la o interpretare formalistă,

contrară scopului legii speciale și principiului protecției efective a drepturilor

persoanei.

s-a fundamentat pe art. 287 alin. (1) CPP – normă declarată neconstituțională – și

că nu a existat o motivare reală a aplicabilității alin. (4). Hotărârea Curții

Constituționale a eliminat orice aparență de legalitate a temeiului invocat. În

consecință, atât ordonanța de reluare, cât și actele subsecvente sunt viciate și

lipsite de efecte juridice, ceea ce întărește necesitatea aplicării cadrului reparator

prevăzut de Legea nr. 1545/1998.

fost supus unei proceduri penale pe o durată de aproximativ șapte ani, timp în care

cauza a fost judecată de două ori în primă instanță, cu desfășurarea a peste treizeci

de ședințe de judecată. Acest context procesual a generat suferințe psihice

evidente, o afectare a reputației și o întrerupere semnificativă a activității

profesionale. Mai mult, instanța penală a constatat expres încălcarea art. 4 din

Protocolul nr. 7 la CEDO, ceea ce amplifică gravitatea situației. Conform art.

1423 alin. (2) Cod civil, stabilirea despăgubirilor morale trebuie să țină cont de

natura și gravitatea suferințelor, circumstanțele producerii lor și statutul social al

victimei. În speță, aceste criterii reclamă acordarea unei compensații

proporționale și echitabile.

Art. 1998 Cod civil consacră răspunderea delictuală pentru fapta ilicită, iar art. 6

Cod civil permite recurgerea la analogia legii și a dreptului atunci când există

identitate de rațiune. Refuzul instanțelor inferioare de a acorda despăgubiri, pe

motivul caracterului „exhaustiv” al art. 6 din Legea nr. 1545/1998, fără a analiza

incidența lit. d) și fără a examina temeiurile civile generale, echivalează cu o

negare a dreptului la reparație și cu o încălcare a obligației statului de a asigura

efectivitatea drepturilor fundamentale garantate de Constituție și CEDO.

declarat de Dugari Leonid este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare.

12

specială:

1) calificării juridice corecte prin raportare la art. 6 lit. b) și lit. d) din Legea nr.

1545/1998,

2) efectului neconstituționalității art. 287 alin. (1) CPP asupra legalității actelor

subsecvente,

3) inexistenței unor „fapte noi” sau a unui „viciu fundamental” care să justifice

reluarea,

4) stabilirii prejudiciului material și moral prin raportare la constatarea încălcării art.

4 Protocolul nr. 7 la CEDO, la durata excesivă a procedurilor și la criteriile art.

1423 alin. (2) Cod civil și va motiva explicit rațiunea pentru care acordă prioritate

protecției efective a persoanei față de formalismul procedural.

civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat Dugari Leonid.

Casează integral decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dugari

Leonid către Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

13