3ra-753/25 — contestarea actului administrativ

3ra-753/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Andrei Năstase, inclusiv

prin intermediul avocatului Sorin Corceac,

în cauza de contencios administrativ electoral intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Andrei Năstase împotriva Comisiei Electorale

Centrale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 21 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3ra-753/25

NR. PIGD 2-25141217-01-3ra-24102025)

Contestație în materie electorală. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h)

Cod administrativ. Dezacordul recurentului cu hotărârea instanței ierarhic inferioare nu

constituie temei de casare a acesteia. Finanțarea grupurilor de inițiativă în campanie

electorală. Aplicarea sancțiunii pentru prezentarea raportului financiar tardiv. Depășirea

plafonului electoral al veniturilor și cheltuielilor.

Curtea de Apel Centru, jud. Gh. Mîra, N. Ghedrovici, A. Bostan,

27 octombrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Andrei

Năstase, inclusiv prin intermediul avocatului Sorin Corceac,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

(f.d.2), Andrei Năstase înaintat acțiunea în contencios administrativ electoral

împotriva Comisiei Electorale Centrale, solicitând anularea în tot a actului

administrativ individual defavorabil-hotărârea nr. 4142 din 03 octombrie

2025 „cu privire la reexaminarea parțială a hotărârii Comisei Electorale

Centrale nr. 3781 din 13 august 2025 dispusă prin hotărârea din 25

septembrie 2025 a Curții de Apel Centru”.

2025, grupul de inițiativă constituit pentru colectarea semnăturilor în

susținerea candidaturii independente a lui Andrei Năstase, a desfășurat

activitățile prevăzute de Codul electoral.

3781 „Cu privire la supravegherea activității grupurilor de inițiativă

constituite în vederea colectării semnăturilor în susținerea candidaților

independenți la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova în

cadrul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, desemnați de

adunarea cetățenilor, și a activității de colectare a semnăturilor desfășurate

personal de către candidații independenți care și-au înaintat singuri

candidatura și nu au constituit grupuri de inițiativă, la situația din 4 august

2025”, prin care, la pct. 5) și 6), s-a dispus: „5) a fost aplicată sancțiunea

avertismentului grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în

susținerea candidatului independent la funcția de deputat în Parlamentul

Republicii Moldova, domnul Năstase Andrei, desemnat de adunarea

cetățenilor, pentru nerespectarea art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral

nr. 325/2022 și a pct. 66 din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de

inițiativă și a campaniilor electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei

Electorale Centrale nr. 1185/2023, conform celor constatate în subpunctul

3.2 din partea motivată a prezentei hotărâri; 6) a fost somat domnul Năstase

Andrei, candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova, în calitate de succesor de drepturi și obligații al grupului de

inițiativă pe care l-a constituit, să verse în bugetul de stat suma de 115 576,65

de lei (contravaloarea declarată a veniturilor sub formă de proprietăți, bunuri,

mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori în condiții mai avantajoase decât

1

valoarea comercială), încasate sub formă de donații de la persoane fizice, cu

încălcarea art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral nr. 325/2022 și pct. 66

din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a campaniilor

electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.

1185/2023, fapt constatat în subpunctul 3.2 din partea motivată a prezentei

hotărâri, să informeze despre măsurile întreprinse până cel târziu la data de

16 august 2025 ora 17:00, și să prezinte documentele ce confirmă virarea în

bugetul de stat a sumei menționate”.

în instanța de contencios administrativ. Prin hotărârea din 25 septembrie

2025 a Curții de Apel Centru, acțiunea a fost admisă parțial și a fost anulat

actul administrativ emis în partea aplicării avertismentului și obligația de

virare a sumei de 115 576,65 de lei (pct. 5 și 6 din partea dispozitivă se referă

la Năstase Andrei), fiind dispusă reexaminarea chestiunii pentru înlăturarea

deficiențelor contestate.

nr. 4142 „cu privire la reexaminarea parțială a hotărârii Comisiei Electorale

Centrale nr. 3781 din 13 august 2025, dispusă prin hotărârea Curții de Apel

Centru din 25 septembrie 2025 (dosarul nr. 3-69125)”, prin care: „în temeiul

art. 26, art. 32 și art. 53–59 din Codul electoral nr. 325/2022, precum și în

conformitate cu Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a

campaniilor electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale

nr. 1185/2023, și cu Programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor de

organizare și desfășurare a alegerilor pentru funcția de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova din 28 septembrie 2025, aprobat prin

hotărârea Comisiei Electorale Centrale, a hotărât: „1. Punctele 5 și 6 din

hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3781 din 13 august 2025 vor avea

următorul cuprins: „5. Se aplică sancțiunea avertismentului grupului de

inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului

independent la funcția de deputat in Parlamentul Republicii Moldova,

domnul Năstase Andrei, desemnat de adunarea cetățenilor, pentru

nerespectarea art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral nr. 325/2022 și pct.

66 din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a

campaniilor electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale

nr. 1185/2023, conform celor constatate în subpunctul 3.2 din partea

motivată a prezentei hotărâri. 6. Se somează domnul Năstase Andrei,

candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova, în calitate de succesor de drepturi și obligații al grupului de

inițiativă pe care l-a constituit, să verse în bugetul de stat suma de 115 576,65

lei (contravaloarea declarată a veniturilor sub formă de proprietăți, bunuri,

mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori în condiții mai avantajoase decât

valoarea comercială), încasate sub formă de donații de la persoane fizice, cu

încălcarea art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral nr. 325/2022 și pct. 66

din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a campaniilor

2

electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.

1185/2023, fapt constatat în subpunctul 3.2 din partea motivată a prezentei

hotărâri, să informeze despre măsurile întreprinse în termen de 3 zile din

momentul când hotărârea devine incontestabilă și să prezinte documentele

ce confirmă virarea în bugetul de stat a sumei menționate”.

cauze este faptul că, la emiterea hotărârii repetate, pârâtul a admis aceeași

ilegalitate, ce a stat la baza emiterii hotărârii precedente nr. 3781 din 13

august 2025, expunând într-o nouă redacție dispozițiile de la pct. 5 și pct. 6

din hotărârea precedentă, anulate irevocabil de instanța de judecată. Nici

Codul administrativ, nici Codul electoral nu conțin vreo prevedere care să

permită redactarea cuprinsului actelor administrative anulate irevocabil de

instanța de judecată. Dispozițiile punctelor deja anulate de instanța de

judecată au fost reluate în aceeași redacție, întrucât pârâtul nu a înlăturat

inadvertența constatată de instanța de judecată la adoptarea hotărârii de

anulare a actului precedent. Subsecvent, hotărârea contestată este afectată

de aceleași vicii fundamentale ca și hotărârea anterioară, urmând soarta

acesteia. Or, la reexaminarea chestiunii dispuse de instanța de judecată,

pârâtul urma să soluționeze exclusiv aspectul privind recalcularea plafonului

cheltuielilor, în baza rapoartelor corectate.

reclamantului, a mimat executarea hotărârii judecătorești, întrucât, în

realitate, nu și-a schimbat poziția și a revenit la situația emiterii unui act

administrativ repetat, identic celui anulat de instanță, situație inadmisibilă în

contextul legislației pertinente, ca urmare a faptului că o astfel de atitudine

afectează securitatea raporturilor juridice ce rezultă dintr-o hotărâre

judecătorească și principiul autorității lucrului judecat.

electoral, a menționat că această normă nu prevede includerea în plafonul

corespunzător a acțiunilor/activităților de voluntariat, ce nu implică prestarea

voluntară a unor servicii. Astfel, cadrul normativ pertinent diferențiază

voluntariatul în acțiuni ce pot fi evaluate, întrucât acestea implică prestarea

voluntară a unor servicii gratuite (enumerate de către pârât ca fiind: transport,

cazare, alimentare, asigurare medicală facultativă, asigurare contra riscurilor

ce decurg din natura activității prestate, diurne etc.) de activitățile de

voluntariat care nu implică prestarea unor servicii evaluabile. Totodată,

includerea în plafon este impusă de legiuitor doar în privința serviciilor

gratuite sau a celor prestate în condiții mai avantajoase decât valoarea

comercială ori de piață, pe când activitățile de voluntariat care nu implică

prestarea unor servicii și nici plata unor recompense voluntarilor, excedă

lista exhaustivă a circumstanțelor ce urmează a fi incluse în plafonul vizat.

gratuit sau în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială ori de piață,

3

inclusiv cele puse la baza hotărârii contestate, motiv pentru care concluziile

pârâtului sunt axate pe fundamente eronate și neprobate de către acesta.

Pârâtul nu a probat contrariul în niciun mod, inadvertență care constituie un

viciu fundamental la emiterea hotărârii contestate, în condițiile în care, prin

aceasta, pârâtul a aplicat sancțiuni, inclusiv de natură pecuniară.

prestării de către voluntari a unor servicii gratuite sau în condiții mai

avantajoase decât valoarea comercială ori de piață, respectiv că activitățile

de voluntariat ar fi procurat subsemnatului un folos patrimonial, fără a se

urmări obținerea, în schimb, a unui alt folos patrimonial, este evident că

activitățile de voluntariat vizate în speță excedă lista circumstanțelor ce cad

sub incidența art. 53 alin. (11) din Codul electoral.

motivul pentru care pârâtul a constatat că activitățile de voluntariat ar fi fost

subevaluate, în condițiile în care această constatare se referă la o eventuală

comparare cu activități care nu au nicio atribuție în prezenta cauză, precum

„servicii de distribuire a pliantelor”. Subsecvent, în speță, activitatea de

voluntariat vizată nu poate fi inclusă în calculul plafonului general, la nivel

național, al mijloacelor financiare ce pot fi transferate în contul cu mențiunea

„Fond electoral”/„Destinat grupului de inițiativă”. Relevant a considerat

reclamantul că suma de 115 576,65 de lei a fost dispusă spre vărsare la

bugetul de stat, cu titlu de sume „încasate sub formă de donații de la persoane

fizice”, deși niciuna dintre aceste sume nu a fost, în fapt, încasată, iar

activitățile de voluntariat realizate în speță nu au implicat prestarea vreunor

servicii evaluabile patrimonial. Acest aspect este relevant în condițiile în care

art. 54 alin.(1) din Codul electoral, este posibilă adjudecarea la buget a

sumelor primite/utilizate în condițiilor alineatelor menționate, condiție

nerealizată în speță, deoarece nu a încasat nicio sumă și nu a utilizat vreo

sumă.

contestată nu combate niciunul dintre argumentele expuse anterior, invocate

la examinarea primară de către instanță a acțiunii împotriva hotărârii

precedente a pârâtului, nefiind clarificat nici motivul pentru care, după

acceptarea rapoartelor corectate, autoritatea pârâtă a revenit la situația

anterioară, fără a anula explicit rapoartele corectate. Lipsa acestei motivări

face ca actul administrativ să fie pasibil de anulare.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE-CURTEA DE APEL CENTRU

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ electoral

depusă de Andrei Năstase împotriva Comisiei Electorale Centrale privind

anularea actului administrativ individual defavorabil-hotărârea Comisiei

Electorale Centrale nr. 4142 din 03 octombrie 2025 „cu privire la

reexaminarea parțială a hotărârii Comisei Electorale Centrale nr. 3781 din

4

13 august 2025, dispusă prin hotărârea din 25 septembrie 2025 a Curții de

Apel Centru”.

circumstanțele cauzei, precum și soluțiile autorității pârâte dispuse prin

hotărârea nr. 3781 din 13 august 2025, precum și hotărârea nr. 4142 din 03

octombrie 2025 „cu privire la reexaminarea parțială a hotărârii Comisei

Electorale Centrale nr. 3781 din 13 august 2025 dispusă prin hotărârea din

25 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru”, în contextul pretențiilor deduse

judecății, a citat prevederile art. 53 alin. (1) - (2), art. 54 alin. (1), (3) și (6)

lit. d), (7), art. 58 alin. (1), (2) și (3), art. 59 alin. (1) - (8), art. 102 alin. (1) -

(3) și (5) din Codul electoral. De asemenea, în continuarea analizei cadrului

normativ incident, a considerat aplicabile și relevante pct. 64, pct. 66, pct.67,

pct.68 din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a

campaniilor electorale, aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale

nr. 1185 din 18 august 2023.

Curtea de Apel Centru a reținut că, la 28 iulie 2025, de către grupul de

inițiativă în susținerea candidatului independent la funcția de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova, Andrei Năstase, a fost prezentat raportul

privind finanțarea grupului de inițiativă pentru prima săptămână, care

conținea informații privind veniturile și cheltuielile obținute din donații de la

persoane fizice, sub formă de proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii

gratuite ori acordate în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială,

evaluate în sumă de 46 119,84 de lei. Registrul privind persoanele care

desfășoară activitate de voluntariat conține 58 de voluntari, a căror activitate

a fost evaluată la 58 000,00 de lei.

independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova,

Andrei Năstase, a prezentat raportul privind finanțarea grupului de inițiativă

pentru a doua săptămână, care conținea informații privind veniturile și

cheltuielile obținute din donații de la persoane fizice, sub formă de

proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori acordate în

condiții mai avantajoase decât valoarea comercială, evaluate în sumă de 15

349,94 de lei. Registrul privind persoanele care desfășoară activitate de

voluntariat conține 58 de voluntari, a căror activitate a fost evaluată la 58

000,00 de lei.

doua săptămână, prezentat la 9 august 2025, conține informațiile privind

veniturile și cheltuielile obținute din donații de la persoane fizice, sub formă

de proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori acordate în

condiții mai avantajoase decât valoarea comercială, evaluate în sumă de 21

752,93 lei. Registrul privind persoanele care desfășoară activitate de

5

voluntariat conține 58 de voluntari, a căror activitate a fost evaluată la 58

000,00 de lei.

independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova,

Andrei Năstase, a prezentat raportul final privind finanțarea grupului de

inițiativă, care conținea informații privind veniturile și cheltuielile obținute

din donații de la persoane fizice, sub formă de proprietăți, bunuri, mărfuri,

obiecte sau servicii gratuite ori acordate în condiții mai avantajoase decât

valoarea comercială, evaluate în sumă de 61 469,78 de lei. Registrul privind

persoanele care desfășoară activitate de voluntariat conține 59 de voluntari,

a căror activitate a fost evaluată la 116 000,00 de lei.

independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova,

Andrei Năstase, a prezentat raportul final corectat privind finanțarea grupului

de inițiativă, care conținea informații privind veniturile și cheltuielile

obținute din donații de la persoane fizice, sub formă de proprietăți, bunuri,

mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori acordate în condiții mai avantajoase

decât valoarea comercială, evaluate în sumă de 57 140,72 de lei.

în mod corect faptul că raportul final privind finanțarea activității grupului

de inițiativă a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

întreaga perioadă de activitate a grupului de inițiativă trebuie prezentat în

termen de cel mult trei zile de la data depunerii sau, după caz, de la data-

limită de prezentare a listelor de subscripție la Comisia Electorală Centrală.

la 31 iulie 2025, iar raportul financiar final a fost prezentat la 04 august 2025,

depășindu-se astfel termenul legal cu o zi. Această depunere tardivă, chiar

dacă aparent minoră sub aspect temporal, reprezintă o încălcare a termenului

imperativ stabilit de legiuitor, care are menirea de a asigura transparența și

controlul operativ al fluxurilor financiare utilizate în procesul electoral.

competenței sale legale atunci când a constatat depunerea cu întârziere a

raportului final, întrucât respectarea strictă a termenelor de raportare

constituie o condiție esențială pentru integritatea procesului electoral și

pentru exercitarea eficientă a atribuțiilor de supraveghere financiară

conferite acestei autorități. Corespunzător, autoritatea publică pârâtă, în mod

justificat, a atenționat grupul de inițiativă asupra necesității respectării

prevederilor art. 58 alin. (3) din Codul electoral, întrucât atenționarea dispusă

s-a încadrat în scopul legal al reglementării, respectiv prevenirea repetării

unor abateri similare.

6

grupul de inițiativă, instanța ierarhic inferioară a constatat că, în perioada

activității sale, grupul de inițiativă a depășit plafonul general al veniturilor și

cheltuielilor stabilit prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3666 din

19 iulie 2025 „cu privire la stabilirea plafonului mijloacelor financiare ce pot

fi transferate în contul „Destinat grupului de inițiativă” pentru susținerea

candidatului independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova în cadrul alegerilor parlamentare din data de 28 septembrie 2025”.

Astfel, valoarea totală a suportului financiar și material de care reclamantul

a beneficiat a fost evaluată de Comisia Electorală Centrală la suma de 173

140,72 de lei. În consecință, instanța a conchis că autoritatea publică pârâtă

justificat a constatat că grupul de inițiativă a depășit plafonul general al

mijloacelor financiare permise, stabilit la 57 564,07 lei, cu suma de 115

576,65 lei [(57 140,72 + 116 000,00) – 57 564,07]. Or, potrivit art. 54 alin.

(6) lit. d) din Codul electoral și pct. 66 din Regulamentul privind finanțarea

grupurilor de inițiativă și a campaniilor electorale, este strict interzis

grupurilor de inițiativă să depășească plafonul general al cheltuielilor stabilit

în conformitate cu art. 53 din Codul electoral.

Năstase, prin contestația sa, nu a contestat veridicitatea datelor prezentate în

rapoartele financiare corectate ale grupului de inițiativă, referitoare la

veniturile și cheltuielile provenite din donații de la persoane fizice, sub formă

de proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite ori acordate în

condiții mai avantajoase decât valoarea comercială, evaluate la 57 140,72 de

lei. De asemenea, reclamantul nu a contestat nici evaluarea activității

voluntarilor în sumă totală de 116 000 de lei, valoare menționată constant

atât în rapoartele inițiale, cât și în cele corectate, prezentate Comisiei

Electorale Centrale.

Năstase, fiind consemnate în rapoartele corectate transmise autorității

electorale și semnate digital de către acesta, în calitate de conducător al

grupului de inițiativă, precum și de către doamna Ina Gaidău, în calitate de

trezorier.

reclamantul a confirmat realitatea și exactitatea datelor financiare care au stat

la baza constatărilor Comisiei Electorale Centrale, nefiind prezentate probe

sau argumente apte să răstoarne concluziile autorității publice pârâte privind

cuantumul veniturilor și cheltuielilor declarate.

justificat, apreciind că, prin modul de gestionare a resurselor financiare și

prin depășirea plafonului general al cheltuielilor stabilit prin hotărârea

Comisiei Electorale Centrale, grupul de inițiativă a manifestat un

comportament neglijent.

7

incidente, respectiv art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral și pct. 66 din

Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și a campaniilor

electorale, îl constituie asigurarea transparenței și legalității utilizării

fondurilor electorale, precum și prevenirea oricăror forme de avantaj

financiar nejustificat care ar putea influența procesul electoral. Prin raportare

la aceste norme, instanța a conchis că măsura sancționatorie aplicată de

Comisia Electorală Centrală „avertismentul” reprezintă o reacție

proporțională, previzibilă și necesară în vederea menținerii ordinii și

disciplinei financiare în procesul electoral, conform art. 102 alin. (2) lit. a)

din Codul electoral.

are caracter preventiv și educativ, urmărind determinarea grupurilor de

inițiativă să respecte rigorile legale în materia finanțării activităților

electorale. De asemenea, măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă nu

afectează în mod disproporționat drepturile reclamantului, fiind adoptată în

limitele competenței legale și cu respectarea principiilor proporționalității și

bunei-credințe. Totodată, instanța subliniază că avertismentul reprezintă cea

mai blândă sancțiune prevăzută de art. 102 alin. (2) din Codul electoral.

interzice grupurilor de inițiativă să depășească plafonul general al

cheltuielilor stabilit la art. 53, precum și în conformitate cu alin. (7) al

aceluiași articol, în opinia instanței, Comisia Electorală Centrală a acționat

corect dispunând obligarea grupului de inițiativă să verse la bugetul de stat

și donațiile de la persoanele fizice, evaluate la prețul lor mediu pe piață în

sumă de 115 576,65 de lei.

privind utilizarea fondurilor financiare și materiale se constată de organul

electoral competent, iar sumele obținute sau folosite ilegal devin venit la

bugetul de stat printr-o hotărâre a Comisiei Electorale Centrale, act

administrativ care, odată rămas definitiv, poate fi comunicat organelor de

drept pentru aplicarea răspunderii contravenționale sau penale, după caz.

de Comisia Electorală Centrală se încadrează deplin în limitele competenței

sale legale, fiind o consecință directă a constatării depășirii plafonului de

cheltuieli stabilit la art. 53 din Codul electoral. Aplicarea acestei obligații

răspunde cerințelor de legalitate și proporționalitate, având ca scop

restabilirea echilibrului financiar și garantarea respectării disciplinei

economico-electorale.

Centrale nr. 3745/2025, reclamantul a fost înregistrat în calitate de candidat

independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova pentru

alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a

8

constatat că obligația de a vira la bugetul de stat suma de 115 576,65 de lei,

reprezentând contravaloarea declarată a veniturilor sub formă de proprietăți,

bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite, ori acordate în condiții mai

avantajoase decât valoarea comercială, revine în mod legal candidatului

independent Andrei Năstase.

legale, reclamantul este persoana care a constituit și a condus grupul de

inițiativă, fiind astfel răspunzător juridic pentru activitățile și operațiunile

financiare desfășurate în perioada de colectare a semnăturilor, inclusiv

pentru eventualele abateri constatate ulterior de autoritatea electorală, în

calitate de succesor în drepturi și obligații al grupului de inițiativă. Prin

urmare, măsura dispusă de Comisia Electorală Centrală este legală,

proporțională și pe deplin justificată.

diferențiere între activitățile de voluntariat evaluabile și cele neevaluabile,

instanța de judecată a reținut că, potrivit art. 53 alin. (11) din Codul electoral

nr. 325/2022 și pct. 66 din Regulamentul privind finanțarea grupurilor de

inițiativă și a campaniilor electorale, legiuitorul a prevăzut expres includerea

în plafonul general a oricăror forme de contribuții materiale, bunuri, servicii

gratuite ori oferite în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială,

indiferent de natura sau durata activității care le generează.

servicii concrete în favoarea grupului de inițiativă, cum ar fi transportul,

distribuirea materialelor informative, sprijin logistic, organizarea

evenimentelor de colectare a semnăturilor sau alte activități auxiliare

campaniei, reprezintă forme de contribuție cu valoare economică

măsurabilă, chiar dacă acestea sunt oferite cu titlu gratuit.

desfășurat în sprijinul activității de colectare a semnăturilor constituie un

aport material indirect, evaluabil potrivit normelor metodologice aprobate de

Comisia Electorală Centrală. Faptul că voluntarii nu au solicitat o

contraprestație nu exclude caracterul economic al activității acestora, ci doar

stabilește că valoarea ei trebuie reflectată ca donație în natură, în sensul art.

54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral.

potrivit cărora autoritatea publică pârâtă nu ar fi constatat existența unor

activități care ar putea fi încadrate ca servicii gratuite sau prestate în condiții

mai avantajoase decât valoarea comercială ori de piață. Or, examinând

materialele cauzei și constatările Comisiei Electorale Centrale, instanța

observă că evaluarea efectuată de autoritate s-a bazat pe date obiective,

raportate la nivelul pieței naționale, unde, spre exemplu, serviciile de

distribuire a materialelor informative (pliantelor) se prestează, în medie, la

un preț de circa 250 lei pentru distribuirea a 500 pliante. Prin urmare,

9

valoarea de 200 lei per persoană/zi, declarată de grupul de inițiativă în

rapoartele financiare drept echivalent al activității voluntarilor implicați în

colectarea semnăturilor, este vizibil inferioară nivelului real de piață, ceea ce

justifică concluzia Comisiei Electorale Centrale privind subevaluarea

contribuției materiale efective.

mai înalt de implicare, responsabilitate și interacțiune directă cu alegătorii,

comparativ cu o simplă distribuire de materiale electorale. Aceasta implică

abilități specifice, comunicare persuasivă și cunoașterea rigorilor legale

privind procesul electoral, elemente care justifică o evaluare superioară a

valorii economice a muncii prestate. În aceste condiții, instanța a reținut că

autoritatea publică pârâtă a procedat corect, efectuând o apreciere rezonabilă

și fundamentată a valorii activității voluntarilor.

încasarea efectivă a sumelor nu a fost reținut de către instanță, or, obligația

de virare la bugetul de stat a sumelor utilizate contrar legii nu presupune

existența unor tranzacții bănești directe, ci intervine și în cazul folosirii de

bunuri sau servicii cu valoare economică, atunci când acestea depășesc

plafonul stabilit prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3666 din 19

iulie 2025. Sub acest aspect, suma de 115 576,65 de lei reprezintă valoarea

cumulată a contribuțiilor materiale și a activităților de voluntariat care au

depășit plafonul admis de lege.

Năstase a declarat donații provenite de la persoane fizice, sub formă de

proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite, ori acordate în

condiții mai avantajoase decât valoarea comercială, evaluate în sumă totală

de 173 140,72 lei. Totodată, potrivit hotărârii Comisiei Electorale Centrale

nr. 3666 din 19 iulie 2025, plafonul general al mijloacelor financiare admise

pentru susținerea candidatului independent la funcția de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova, pentru alegerile din 28 septembrie 2025, a

fost stabilit în cuantum de 57 564,07 lei. Prin urmare, din coroborarea acestor

date rezultă că grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în

susținerea candidatului independent Andrei Năstase, desemnat de adunarea

cetățenilor, a depășit plafonul general al cheltuielilor permise cu suma de 115

576,65 de lei [(57 140,72 lei + 116 000,00 lei) - 57 564,07 lei].

clară și obiectivă a normelor privind disciplina financiară electorală,

prevăzute expres de art. 54 alin. (6) lit. d) din Codul electoral, care interzic

grupurilor de inițiativă să depășească plafonul general al cheltuielilor stabilit

la art. 53 din același cod. În consecință, având în vedere depășirea plafonului

stabilit prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3666 din 19 iulie

2025, autoritatea publică pârâtă a procedat legal, temeinic și proporțional,

constatând corect abaterea de la disciplina financiară și dispunând măsurile

10

prevăzute de lege - respectiv, obligarea reclamantului, să verse în bugetul de

stat suma de 115 576,65 lei, reprezentând contravaloarea donațiilor și

serviciilor primite cu încălcarea limitelor legale.

neexecutare a hotărârii judecătorești și reluarea actului anulat, instanța

examinând în mod comparativ hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.

3781 din 13 august 2025, hotărârea Curții de Apel Centru din 25 septembrie

2025 (dosarul nr. 3-69/25) și hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4142

din 03 octombrie 2025, a constatat că argumentele reclamantului nu pot fi

reținute, întrucât Comisia Electorală Centrală la emiterea hotărârii nr. 4142

din 03 octombrie 2025, a acționat în limitele conferite de instanță prin

hotărârea irevocabilă din 25 septembrie 2025 și a respectat cadrul normativ

aplicabil.

septembrie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dispus anularea integrală a

Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3781/2025, ci doar a punctelor 5

și 6 din partea dispozitivă, limitându-se la dispunerea reexaminării chestiunii

respective pentru înlăturarea deficiențelor procedurale constatate. De

asemenea, instanța de contencios administrativ nu a infirmat temeinicia

constatărilor de fond ale autorității publice electorale privind depășirea

plafonului de cheltuieli, ci a reținut exclusiv existența unor abateri

procedurale în desfășurarea ședinței și în procesul de vot care au condus la

adoptarea actului. Prin urmare, hotărârea Curții de Apel Centru nu a înlăturat

caracterul nelegal al cheltuielilor suplimentare.

era unul discreționar, dar nici exclusiv limitat la „recalcularea plafonului”,

cum eronat susține reclamantul, ci viza reluarea procedurii de adoptare a

actului cu respectarea exigențelor procedurale, în scopul corectei puneri în

executare a hotărârii instanței. Astfel, adoptarea hotărârii CEC nr. 4142/2025

nu constituie o reiterare formală a actului anulat, ci o nouă reexaminare

conform constatărilor instanței de judecată, în vederea înlăturării

deficienților. Actul contestat nu reia mecanic conținutul punctelor 5 și 6, ci

reformulează soluția în baza acelorași fapte obiectiv constatate și nerepudiate

de reclamant. Astfel, nu se poate reține existența unei „identități” între actul

anulat și cel reexaminat, ci o succesiune legală de acte, în care autoritatea

competentă a corectat deficiențele formale constatate de instanță, menținând

soluția pe fond - respectând constatările instanței de judecată.

de Apel a subliniat că efectul pozitiv al acestui principiu se limitează la ceea

ce a fost efectiv soluționat de instanță. Întrucât hotărârea din 25 septembrie

2025 nu a anulat integral actul administrativ, ci a dispus reexaminarea

parțială, autoritatea publică pârâtă nu a fost lipsită de competența de a emite

un nou act în aceeași materie, atâta timp cât nu s-a reluat procedura pentru

11

aceleași considerente anulate, ci pentru corectarea aspectelor formale și

motivarea suplimentară. Or, reclamantul interpretează extensiv efectul

hotărârii anterioare, confundând interdicția de reeditare a unui act ilegal cu

obligația autorității de a reemite un act conform dispozițiilor instanței. În

speță, Comisia Electorală Centrală nu a ignorat hotărârea Curții de Apel

Centru, ci a executat-o în substanța sa, reexaminând cauza, completând

motivarea și adoptând o soluție conformă cadrului legal. În consecință, s-au

respins ca neîntemeiate argumentele privind pretinsa nerespectare a hotărârii

instanței, reținând că hotărârea CEC nr. 4142/2025 a fost adoptată cu

respectarea principiilor legalității, proporționalității și autorității lucrului

judecat, constituind executarea corectă și completă a dispozițiilor Curții de

Apel Centru din 25 septembrie 2025.

motivării actului administrativ contestat, rezultând din prevederile art.31,

art.118 din Codul administrativ, analizate în corelație cu materialele cauzei,

instanța ierarhic inferioară a constatat că hotărârea Comisiei Electorale

Centrale nr. 4142 din 03 octombrie 2025 este motivată în conformitate cu

cerințele de legalitate impuse de Codul administrativ. Actul administrativ

contestat conține o motivare clară, coerentă și pertinentă, prin care

autoritatea publică a prezentat considerentele de fapt și de drept care au

fundamentat adoptarea deciziei, acestea fiind bazate pe o analiză completă și

obiectivă a materialelor cauzei. O asemenea motivare corespunde

exigențelor prevăzute la art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, întrucât

sunt prezentate temeiurile juridice relevante, respectiv textele legale

aplicabile raportului litigios, precum și temeiurile de fapt care justifică

aplicarea acestor dispoziții, reflectând logica raționamentului administrativ

și respectarea principiului proporționalității.

reclamantului, iar indicațiile instanței de judecată, formulate prin hotărârea

irevocabilă din 25 septembrie 2025, au fost respectate, fiind reflectate în

motivarea actului administrativ. Relevant a considerat necesar a menționa

că, în conformitate cu prevederile art. 92 din Codul administrativ, autoritatea

publică are plenitudinea competenței de a stabili existența și relevanța

faptelor în cadrul procedurii administrative, decizând potrivit propriei

convingeri libere, întemeiate pe analiza integrală a materialelor cauzei. În

exercitarea acestei prerogative, autoritatea este obligată să evalueze toate

circumstanțele pertinente, să examineze în mod obiectiv și imparțial probele

administrate și să țină cont de toate faptele esențiale care pot influența soluția

finală a cauzei. Prin urmare, hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4142

din 03 octombrie 2025 a fost adoptată cu respectarea principiilor consacrate

de art. 92 din Codul administrativ, întrucât autoritatea a procedat la o analiză

completă, logică și coerentă a probatoriului administrativ, a ponderat

circumstanțele esențiale ale cauzei și a fundamentat decizia pe o evaluare

rațională și documentată a faptelor, în limitele competenței sale legale.

12

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

(f.d.114) și la 24 octombrie 2025, ora 13:50, Andrei Năstase, inclusiv prin

intermediul avocatului Sorin Corceac, a depus recurs împotriva hotărârii din

21 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii contestate, cu adoptarea unei noi decizii de admitere a

acțiunii/contestației înaintate. Examinarea recursului cu participarea părților.

circumstanțele cauzei, a invocat că, pârâtul a emis la 03 octombrie 2025

aceeași hotărâre ca și la 13 august 2025, anulată irevocabil de către instanța

de judecată, în condițiile exact celor ce au stat la baza emiterii hotărârii

judecătorești, iar instanța de judecată a admis și a legiferat, de fapt, revizuirea

de către autoritatea pârâtă a unui act judecătoresc irevocabil, aplicarea unor

proceduri administrative neprevăzute de Lege.

interpretarea eronată a hotărârii din 25 septembrie 2025 Curții de Apel

Centru și, în final, a realizat o revizuire ascunsă a acesteia, contrar

principiului securității raporturilor juridice și autorității lucrului judecat. Or,

instanța a exclus, vădit intenționat, că în această hotărâre s-a indicat: „dat

fiind faptul că instanța nu are competența de a admite cererea exact în sensul

solicitat și de a obliga Comisia Electorală Centrală să recalculeze plafonul

cheltuielilor în baza rapoartelor corectate, or, nu se poate substitui

atribuțiilor organului electoral, Completul de judecată va dispune

reexaminarea chestiunii soluționate, ținând cont de raționamentele expuse în

prezenta hotărâre”, acesta fiind unica motivare a reexaminării, fiind cert că

această reexaminare nu s-a referit și la partea admisă a acțiunii privind

anularea pct. 5 și 6 ale hotărârii CEC nr. 3781 din 13 august 2025. În opinia

recurentului, instanța de judecată nu a oferit CEC și nu putea oferi prin

hotărârea din 25 septembrie 2025 posibilitatea de a reveni la aceeași soluție

ca și în actul administrativ contestat în acea cauză și pentru aceleași motive

(doar suplinite cu o comparație cu servicii care nu au nici o legătură cauzală

cu prezenta cauză) în condițiile în care expres a indicat că reexaminarea

dispusă de instanță se referă doar la recalcularea plafonul cheltuielilor în

baza rapoartelor corectate. Astfel, este evidentă arbitrară neglijarea de către

instanța ierarhic inferioară a acestei constatări din hotărârea precedentă din

25 septembrie 2025.

hotărârea irevocabilă are autoritatea lucrului judecat, astfel încât neglijarea

acesteia atât de către CEC, sub pretextul executării ei, cât și de către instanță

la emiterea hotărârii contestate, constituie o încălcare a securității

raporturilor juridice și a principiului autorității lucrului judecat. Or, nicio

normă legală nu permite nici autorității intimate, nici instanței de judecată să

ofere interpretări sau să reexamineze argumentele ce au stat la baza hotărârii

13

judecătorești irevocabile precedente, prin expunerea în vector contrar a

acelorași circumstanțe, cu tentă opusă. Contrariul înseamnă că instanța de

judecată, la examinarea hotărârii repetate a CEC, realizează o revizuire a

hotărârii judecătorești precedente, inadmisibilă în contextul Legii. În

jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele

Brumărescu c. României, 28.342/95, Riabykh împotriva Rusiei, nr.

52.854/99) se evidențiază că nicio hotărâre irevocabilă nu poate fi pusă în

discuție, contrariul însemnând o încălcare a principiului securității

raporturilor juridice. În cauza CtEDO Lungu și alții c. României din 21

octombrie 2014 s-a reținut că prin aceea că s-a revenit asupra unui punct al

litigiului, care a fost deja tranșat și care a făcut obiectul unei hotărâri

definitive, și în absența unui motiv întemeiat, Curtea de Apel a înfrânt

principiul securității raporturilor juridice. Din acest motiv, dreptul

reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenție a

fost încălcat (par. 46-47). Principiul securității juridice presupune că atunci

când instanța de judecată își întemeiat poziția pe aprecierea unei instanței

judecătorești într-un litigiu anterior, cu privire la o problemă care apare și în

cazul supus examinării, poate în mod legitim să decidă litigiul în același sens

ca și decizia anterioară (cauzele Siegle vs România, 16 aprilie 2013, parag.

38 -39, 16 aprilie 2013 și Rozalia Avram vs România, 16 septembrie 2014).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea

lucrului judecat semnifică, lato sensu, puterea de lucru judecat (res judicata),

ce presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabila ce exprimă

adevărul și ca nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea).

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat, cu alte

cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui

alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea

hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa,

fără ca în cei de-al doilea proces să fie aceleași părți. Excepția autorității de

lucru judecat urmărește în primul rând un scop legitim, deoarece vizează,

fără îndoială, să garanteze securitatea raporturilor juridice în materie civila

(cauza Caracas c. României, cererea nr. 78.037/01). CtEDO a stabilit că

instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile

judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin

alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 par. 1) al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Așadar,

dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă

este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța

legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o

procedură ulterioară (cauzele Tudor Tudor c. României, Stefall și Stef c.

României, Unedic c. Franței).

justificat, ce ar fi permis instanței de judecată să deroge de la hotărârea

judecătorească precedentă, în condițiile în care la emiterea hotărârii

14

judecătorești din 25 septembrie 2025, reiterând constatările acesteia. La

adoptarea de către CEC a prezentei hotărâri contestate, au fost admise exact

aceleași inadvertențe, adică hotărârea dată a fost adoptată în contextul în care

este validă hotărârea aferentă propunerii dnei Rita Lefter-Simașco, adică este

adoptată exact în aceleași circumstanțe, iar instanța de fond eludează acest

fapt și legiferează aceeași acțiune și aceeași procedură a autorității intimate,

care la etapa precedentă a fost apreciată de instanța de judecată ca fiind

ilegală. Or, autoritatea intimată și instanța de judecată au reținut că CEC și-

a „menținut poziția anterioară și a reconfirmat constatările expuse la pct. 3.2

din partea motivată a hotărârii nr. 3781 din 13 august 2025”, deși în primul

tur al examinării acestei chestiuni instanța deja constatase inadmisibilitatea,

pentru motivele expuse supra, a acestei poziții a autorității pârâte.

Subsecvent, actele cauzei denotă că la emiterea hotărârii repetate intimatul a

admis aceeași ilegalitate ce a stat la baza emiterii hotărârii sale precedente

nr. 3781 din 13 august 2025, anulate irevocabil de instanța de judecată, dar

expunând exact cu același conținut. Nici Codul administrativ, nici Codul

electoral nu conține nici o posibilitate de a redacta (cu desăvârșire de a

expune în aceeași redacție) cuprinsul actelor administrative anulate

irevocabil de instanța de judecată. Pârâtul nu a înlăturat inadvertența

constatată de instanța de judecată la adoptarea hotărârii de anulare a hotărârii

precedente. În opinia recurentului, aceasta acest aspect rezultă din procesul-

verbal al ședinței pârâtului din 03 octombrie 2025, potrivit căruia, din motiv

că instanța a constatat în hotărârea din 24 septembrie 2025 erori procedurale,

Comisia a revenit la etapa inițială a examinării, iar în prezent are loc

reexaminarea subiectului”. Hotărârea CEC este afectată de aceleași vicii

fundamentale ca și precedenta hotărâre, urmând soarta acesteia, deoarece

intimatul nu a înlăturat inadvertența constatată de instanța de judecată în

hotărârea din 25 septembrie 2025, ci a revenit la aceeași soluție, cu aceleași

încălcări de procedură în condițiile în care hotărârea CEC, pusă la baza

hotărârii judecătorești precedente, până în prezent este în vigoare nefiind

anulată, iar instanța de judecată a trecut doar cu vederea acest fapt.

hotărârii CEC nr. 4142 din 03 octombrie 2025 este adoptată exact în aceleași

circumstanțe, deși acest aspect este determinant în contextul invocat supra și

principiile nominalizate. Argumentul intimatului referitor la faptul că acesta

a reexaminat chestiunea vizată și, menținându-și poziția din precedenta sa

hotărâre, este ilegal, în condițiile în care nici Codul administrativ, nici Codul

electoral, nici un alt act normativ nu prevede operațiunea administrativă de

„reexaminare” a actului administrativ valid și nu oferă dreptul autorității

administrative de a reconfirma actul administrativ precedent anulat de

instanța de judecată, acest argument nu înlătură legalitatea invocată de

instanța de judecată în hotărârea sa precedentă, prin care CEC tot a

reexaminat o hotărâre validă.

15

dnei Rita Lefter-Simașco, adoptată cu majoritatea voturilor membrilor, prin

care a propus ca din suma respectivă să fie scăzută suma cu care a fost

evaluată activitatea voluntarilor, reexaminarea repetată, atât la adoptarea

hotărârii CEC nr. 3781, cât și nr. 4142 în mod identic, a acestei chestiuni, în

opinia recurentului, constituie o dublă impunere a răspunderii civile și o

încălcare a puterii lucrului decis al actelor administrative individuale,

consfințit de art. 140 din Codul administrativ. Astfel, odată ce comisia, cu

votul majorității, a hotărât deja să excludă evaluarea activității voluntarilor

din plafon, la fel ca și anularea de instanță a hotărârii CEC-ului emise în

circumstanțe identice, revenirea repetată de către CEC la același subiect

încalcă principiul non bis in idem, fiind supus repetat aceleași răspunderi în

același cuantum al sancțiunii electorale. Principiul indicat este aplicabil

cauzelor penale și contravenționale, însă, odată ce prin hotărârea CEC i se

impune o sancțiune electorală, ce vine din partea unei autorități de stat, prin

care se realizează încasarea la buget a unei sume, pe care Andrei Năstase

niciodată nu a încasat-o, aceasta urmează să ofere aceleași garanții și drepturi

justițiabilului. Circumstanțele prezentei cauze atestă că este urmărit repetat,

în conjunctura unei hotărâri valabile ce-1 exonerează, legal de altfel, de

această obligație, contrar garanțiilor oferite de Lege.

unui act administrativ valid, inclusiv în contextul în care acest act

administrativ, în vigoare până în prezent, a stat la baza hotărârii judecătorești.

Astfel, temei pentru anularea hotărârii precedente a CEC-ului a servit

existența unei hotărâri valabile aprobate a CEC la 13 august 2025, reținută și

de instanță în hotărârea din 25 septembrie 2025. În speță hotărârea indicată

nu a fost anulată și, iarăși a fost supusă votului deja la adoptarea hotărârii

CEC contestată în speță nr. 4142, deși instanța de judecată explicase deja

irevocabil că o astfel de procedură este inadmisibilă și că „aplicarea

mecanismului de transformare a abținerii în vot „împotrivă” nu poate

legitima o rundă de vot repetată, această regulă având sens doar în cadrul

unui vot unic, pentru a determina validitatea rezultatului, și nu poate fi

utilizată pentru a inversa rezultatul unui vot deja legal adoptat”, pe când la

emiterea hotărârii contestate nr. 4142 CEC a procedat exact în acest mod,

contrar soluției irevocabile judecătorești. Legea nu prevede posibilitatea

revenirii la același act administrativ ca și actul administrativ anulat de

instanța de judecată în aceleași condiții ca și cele precedente, existente la

data emiterii hotărârii judecătorești, în contextul în care o astfel de soluție

reprezintă o revizuire ascunsă a hotărârii irevocabile. Instanța de fond nu a

explicat în nici un mod care act normativ permite CEC- ului să expună într-

o nouă redacție textul hotărârii anulate de instanța de judecată și să-și

„mențină poziția anterioară, reconfirmând constatările expuse la pct. 3.2 din

partea motivată a hotărârii nr. 3781 din 13 august 2025”.

16

recurentul a susținut că instanța de fond și intimatul includ în lista donațiilor,

lucrărilor și serviciilor ce se includ în plafon, activități excluse de legiuitor.

Această normă instituie lista exhaustivă a ceea ce se include în plafon, fără

activitățile de voluntariat, care în alte texte ale Legii sunt expuse de legiuitor

distinct de servicii. Legiuitorul face o diferențiere certă în definițiile din

Codul electoral între: acțiuni/activități de voluntariat; și serviciile prestate în

mod gratuit sau în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială sau de

piață. CEC operează în Regulamentul său nr. 1185/2023 cu cheltuieli pentru

recompensele voluntarilor; activitatea de voluntariat. Prin urmare, cadrul

normativ pertinent diferențiază voluntariatul în acțiuni ce pot fi evaluate,

deoarece implică prestarea voluntară a unor servicii gratuite (enumerate de

către pârât ca fiind: transport, cazare, alimentare, asigurare medicală

facultativă contra riscurilor ce decurg din natura activității prestate, diurne

etc.), de activitățile de voluntariat, ce nu implică prestarea unor servicii

evaluabile, iar includerea în plafon este impusă de legiuitor doar în privința

serviciilor gratuite sau în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială

sau de piață, pe când activitățile de voluntariat, ce nu implică prestarea unor

servicii (colectarea semnăturilor) și nici plata unor recompense voluntarilor,

exced lista exhaustivă a condițiilor ce urmează a fi incluse în plafon. La caz,

voluntarii nu au prestat niciun serviciu cu titlu gratuit sau în condiții mai

avantajoase decât valoarea comercială sau de piață, inclusiv cele puse la baza

hotărârii contestate, contrariul nefiind probat nici în cadrul procedurii

administrative, nici în cadrul examinării cauzei.

53 alin.(1), (11), art.54 alin.(1), (6), art.58 alin.(1), (2), (4), art. 59 alin.(1)-

(10) din Codul electoral, pct.64 subpct 3), pct. 67-68 din Regulamentul

enunțat supra, art.310 alin.(1), art.453 alin.(1) din Codul civil, a precizat că

art. 53 alin. (11) din Codul electoral, instituind lista exhaustivă a sumelor ce

urmează a fi incluse în plafon, nu prevede includerea în plafonul

corespunzător acțiunile/activitățile de voluntariat ce nu implică prestarea

unor servicii. Or, din normele citate supra reiese că atât legiuitorul, cât și

pârâtul fac o diferențiere certă între aceste noțiuni. Totodată, la acest capitol

a reiterat motivarea din contestația formulată. Pârâtul nu a probat contrariul

în nici un mod, inadvertența ce constituie un viciu fundamental la emiterea

hotărârii contestate în condițiile aplicării de către pârât prin hotărârea

contestată a unor sancțiuni, inclusiv pecuniare. Această concluzie rezidă și

din decizia Curții Constituționale nr. 133 din 22 septembrie 2025, care la pct.

35 și pct. 36 a reținut că: „activitatea de voluntariat este considerat un

serviciu prestat în mod gratuit, care este evaluat și avut în vedere în sensul

normei contestate” și că grupul de inițiativă electoral să evalueze donațiile

sub formă de proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte, precum și lucrările ori

serviciile prestate în mod gratuit sau în condiții mai avantajoase decât

valoarea comercială sau de piață, iar valoarea acestora nu trebuie să

17

depășească plafonul general al mijloacelor financiare”. La caz, pârâtul nu a

constatat nicio activitate ce ar putea fi atribuită la prestarea de către voluntari

a serviciilor gratuite sau în condiții mai avantajoase decât valoarea

comercială sau de piață, respectiv că activitățile de voluntariat ar fi procurat

reclamantului un folos patrimonial, fără a se urmări obținerea în schimb a

unui alt folos patrimonial. Astfel, activitățile de voluntariat vizate în speță

exced lista circumstanțelor ce cad sub incidența art. 53 alin. (11) Cod

electoral. Iar instanța de fond a neglijat să-și motiveze hotărârea

judecătorească prin prisma cadrului legal, astfel încât aserțiunile referitoare

la existența unor evaluări nu au decât caracter declarativ, fără o axare

corespunzătoare pe textul Legii.

constatat că activitățile de voluntariat ar fi fost subevaluate, în condițiile în

care această constatare se referă la o eventuală comparare cu activități ce nu

au nici o atribuție la prezenta cauză - „servicii de distribuire a pliantelor”,

inadvertență ce nu a fost înlăturată nici în ședința de judecată. Activitatea de

voluntariat vizată în speță nu poate fi inclusă în calculul plafonului general

la nivel național al mijloacelor financiare ce pot fi transferate în contul cu

mențiunea „Fond electoral”/„Destinat grupului de inițiativă”. În

contradictoriu, prima instanță a constatat că colectarea voluntară a

semnăturilor ar implica un „caracter economic”, fapt ce contravine însăși

esenței acestei activități.

Năstase a declarat donații provenite de la persoane fizice, sub formă de

proprietăți, bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite, ori acordate în

condiții mai avantajoase decât valoarea comercială, evaluate în sumă totală

de 173 140,72 lei”, deoarece acest fapt nu corespunde realității. Suma

respectivă s-a determinat inclusiv din includerea în calculul ei la solicitarea

CEC a evaluării activității voluntarilor, relevanță în acest sens prezentând că

această evaluare, în lipsa prestării de către voluntari a unor servicii, nu se

încadrează în exigențele art. 53 alin. (11) Cod electoral. Subsecvent,

activitatea de voluntariat vizată la caz nu poate fi inclusă în calculul

plafonului general la nivel național al mijloacelor financiare ce pot fi

transferate în contul cu mențiunea „Fond electoral”/„Destinat grupului de

inițiativă”. Suma de 115 576,65 de lei s-a dispus a fi vărsată la bugetul de

stat cu titlu de „contravaloare declarată a veniturilor sub formă de proprietăți

bunuri, mărfuri, obiecte sau servicii gratuite sau în condiții mai avantajoase

decât valoarea comercială, încasate sub formă de donații de la persoane

fizice”, deși nici una dintre aceste sume nu a fost încasată, de fapt, iar

activitățile de voluntariat realizate în speță nu au implicat și prestarea

vreunor servicii evaluabile patrimonial. Acest aspect este relevant în

condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (7) din Codul electoral, se

prevede posibilitatea adjudecării la buget a sumelor primite/utilizate în

18

condițiile alineatelor menționate, condiție nerealizată în speță, deoarece nu a

încasat nicio sumă și nici nu a utilizat vreo sumă.

evaluarea activității voluntarilor, neglijând argumentele invocate referitoare

la faptul că această evaluare a fost solicitată de CEC, însă acestea nu se

încadrează în nici un mod în criteriile enumerate la art. 53 alin. (11) din Codul

electoral. Problema examinată implică nu dacă activitatea de voluntariat este

evaluabilă, ci dacă acestea, în contextul în care art. 53 alin. (11) din Codul

electoral nu determină includerea activităților de voluntariat în plafon, și

prestarea unor servicii, condiție inexistentă în cazul dat. Or, în iminența în

care legiuitorul ar fi intenționat să includă în plafon și valoarea evaluată a

activităților de voluntariat, indica acest fapt expres în textul art. 53 alin. (11),

iar în lipsa unei astfel de mențiuni, activitățile de voluntariat ce nu implică și

prestarea unor servicii (serviciile având un efect patrimonial lipsă în cazul

colectării semnăturilor) după cum sunt cele de colectare a semnăturilor

nefiind încadrabile în plafon. În opinia recurentului, prin soluția instanței

ierarhic inferioare se admite o practică judicioasă, contrară exigențelor Legii,

prin care autorităților publice li se oferă posibilitatea revenirii, în aceleași

condiții, la actul administrativ anulat ca fiind ilegal de către instanța de

judecată, fapt ce va genera, pe lângă încălcarea principiilor securității

raporturilor juridice și autorității lucrului judecat, și ineficiența hotărârilor

judecătorești, deoarece acestea nu vor fi executate. Acest fapt ar putea genera

pentru viitor consecințe extrem de nefaste pentru beneficiarii sau subiecții

actelor administrative individuale defavorabile, deoarece în acest context

aceștia nu vor putea beneficia niciodată de efectul unor hotărâri judecătorești

irevocabile de anulare a actelor administrative. Determinant este și faptul că

reprezentanții intimatei au invocat că în primul tur de adoptare a hotărârii

sale de impunere în sarcina recurentului la plata sumelor în buget în

contradictoriu cu existența unei alte hotărâri votate de CEC privind

excluderea sumelor respective din calculul plafonului, au declarat că

reexaminarea a fost determinată de faptul că membrii CEC care au adoptat

această hotărâre din 13 august 2025 nu ar fi cunoscut despre Legea nr. 100

din 13 iunie 2025. Prin prisma acestor circumstanțe, a relevat că CtEDO

impune prin jurisprudența sa statelor membre obligația de asigurare a

caracterului previzibil al Legii (cauzele Rotaru împotriva României,

soluționat prin hotărârea din 04 mai 2000, Amann împotriva Elveției),

subliniind că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai

înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (cauza Del

Rio Prada v. Spania [MC], 21 9 octombrie 2013). În cauza Milojevic și alții

c. Serbiei, hotărârea din 12 ianuarie 2016, cererile conexe 43519/07,

43524/07 și 45247/07, CtEDO a statuat că Legea trebuie să fie atât accesibilă

în mod adecvat, cât și previzibilă, adică formulată cu suficientă precizie

pentru a permite unui individ, dacă este nevoie cu consiliere adecvată, să își

adapteze comportamentul, iar în cauza Sunday Times c. Marii Britanii,

19

cererea nr. 6538/74 s-a indicat că Legea trebuie să determine cu un anumit

grad de precizie situațiile în care este aplicabilă și consecințele încălcării

sale. Contrar exigențelor art. 31 din Codul administrativ, hotărârea contestată

nu combate nici unul din argumentele expuse supra, invocate la examinarea

primară de către instanță a acțiunii împotriva hotărârii precedente a pârâtului,

nefiind clarificat nici de ce, după acceptarea rapoartelor corectate, CEC a

revenit la o situație anterioară, fără a anula explicit rapoartele corectate.

Lipsa acestei motivări face ca actul administrativ să fie pasibil de anulare,

iar soluția și motivarea oferită de instanța de fond, ce legitimează o ilegalitate

comisă repetat, după ce aceasta a fost recunoscută irevocabil de altă instanță

de judecată ca fiind ilegală, urmează a fi casată. În cazul menținerii abuzului

comis de intimata CEC și de prima instanță, riscă afectarea dreptului să de

proprietate prin ingerința nejustificată în patrimoniul său drept urmare a

instituirii obligației de plată a sumei de 115 576,65 de lei, fapt ce contravine

art. 1 al Primului Protocol la CEDO.

intimatului copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexată la materialele

dosarului (f.d.131).

(f.d.157), Comisia Electorală Centrală a depus referință la recurs, solicitând

declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„(1) În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată

competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: 4) Curtea

Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale

curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

„(3) Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios

administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și

acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor,

a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

20

„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și

cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

„(1) În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,

care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a

fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.

(8) Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de

atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin.(1).”

„(1) În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen

de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor

electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor

de exercitare a căilor de atac.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere

la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat”.

ASPECTE DE PROCEDURĂ

atestă că, hotărârea motivată a Curții de Apel Centru a fost notificată

recurentului Andrei Năstase și avocatului Sorin Corceac, la 23 octombrie

2025, ora 12:34, prin intermediul poștei electronice, iar recursul a fost depus

la 23 octombrie 2025, ora 18:29 și la 24 octombrie 2025, ora 13:50. Astfel,

21

calea de atac în ordine de recurs a fost demarată cu respectarea termenului

legal prevăzut la art. 245 din Codul administrativ coroborat cu art. 100 alin.

(1) din Codul electoral.

privind examinarea acestuia cu participarea părților, instanța de recurs

urmează a o respinge.

Or, în virtutea prevederilor art. 247 din Codul administrativ, recursul

considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat

art.2451 alin.(1) lit.b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea

participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul

considerat admisibil.

De altfel, luând în considerare și faptul că, la caz, recursul declarat

urmează a fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la această

etapă nu a identificat circumstanțe ce ar dicta necesitatea invitării

participanților în ședință pentru a se pronunța pe marginea recursului.

În altă ordine de idei, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa

participanților la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de

apărare și dreptului de acces la justiție, în condițiile când participanții la

proces beneficiază de un ansamblu de pârghii legale întru realizarea

drepturilor lor.

Totodată, Curtea Constituțională prin decizia nr. 95 din 19 decembrie

2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2016 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă

(judecarea recursului în lipsa părților), a accentuat că, în jurisprudența sa,

Curtea Europeană a reținut că audierea publică reprezintă un principiu

fundamental, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție. Totuși obligația de a

desfășura o ședință nu este absolută. Conform jurisprudenței Curții, în

procedurile în fața primei și singurei instanțe, dreptul la un „proces public”,

în sensul articolului 6 § 1, atrage dreptul la o „audiere”, cu excepția cazului

în care există circumstanțe excepționale care justifică lipsirea de o asemenea

audiere (a se vedea Petrenco v. Moldova, 30 martie 2010, § 39; Håkansson

și Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990, § 64; și Fredin v. Suedia nr.2, 23

februarie 1994, § 21-22). Totuși, modul de aplicare a articolului 6 § 1 în

procedurile în fața instanțelor de recurs depinde de caracteristicile specifice

procedurilor în cauză. Din acest punct de vedere, trebuie să se țină cont de

ansamblul procedurilor în ordinea juridică națională și de rolul instanței de

recurs în acest sens (a se vedea Helmers v. Suedia, 9 octombrie 1991, § 31).

Dat fiind faptul că o ședință publică s-a desfășurat în prima instanță, absența

unei astfel de ședințe în fața instanțelor de apel sau recurs poate fi justificată

prin caracterul specific al procedurii respective. Astfel, în cazul procedurilor

care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor

aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din

22

Convenție, chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului

posibilitatea să se exprime în fața sa, în persoană (Helmers, citat supra, § 36).

În contextul celor menționate, Curtea a subliniat că, ținând cont de natura

juridică a recursului, în cadrul căruia instanța se pronunță doar asupra

aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără participarea

părților, în esență nu poate să afecteze accesul liber la justiție.

De asemenea, în cauza CtEDO Covalenco vs. Moldova nr. 72164/14,

hotărârea definitivă din 16 septembrie 2020, Curtea a considerat ca fiind

necesară organizarea unei audieri, spre exemplu: (a) în cazul în care există

necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către

autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60,

12 iulie 2001); (b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze

propria impresie referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a

explica propria lor situație personală, în mod direct sau prin intermediul unui

reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine;

și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010); (c) în cazul

în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu privire la anumite

detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia

(nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia,

nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).

La caz, toate aspectele de drept pot fi cercetate și soluționate în mod

obiectiv pe baza înscrisurilor și documentelor prezente la dosar. În esență,

părțile au avut posibilitatea să prezinte poziția în scris și să răspundă la

argumentele părților adverse.

MOTIVAREA INSTANȚEI

admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

23

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

depus de Andrei Năstase, inclusiv prin intermediul avocatului Sorin Corceac,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea

de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârii recurate.

în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art.

245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.

Codul administrativ, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre

arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii

nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio

bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei,

legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de

drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în

această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special

în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere.

Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o

simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare

a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare

eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost

decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor

atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un

profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis

în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca

partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei

asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează

în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu

poate fi admis.

menționează că, recursul depus conține obiecții de fapt și de drept, care au

24

fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod

corespunzător.

niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art.

2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze

admisibilitatea acestuia. Deci, recursul depus de Andrei Năstase, inclusiv

prin intermediul avocatului Sorin Corceac, nu susține filtrul admisibilității.

argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără

o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de

art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și

analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea

cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al

Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției

legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în

asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de

contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie

25

motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a

se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c.

Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei,

2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c.

Franței, 1996, §45).

din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor

în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea

CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Andrei Năstase, inclusiv prin

intermediul avocatului Sorin Corceac.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

26