2rac-127/23 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare

La 31 decembrie 2021, Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” (în continuare – BNAA) s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „Fustîi Aliona” și a lui Popovici Cătălin, solicitând: încasarea în mod solidar a despăgubirii de asigurare în mărime de 116 280 lei; încasarea cheltuielilor de instrumentare a dosarului de daune în mărime de 400 lei; cheltuielile de judecată formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 3 608 lei; cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3 500 lei; dobânda de întârziere în mărime de 3 565 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 2 iunie 2019 a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autovehiculul de model Renault Master cu numărul de înmatriculare xxxxx, condus de Popovici Cătălin, și autovehiculul de model BMW X3 cu numărul de înmatriculare XMH 475.

În urma accidentului rutier, pe numele lui Popovici Cătălin a fost intentată o cauză penală în temeiul art. 264 alin. (1) Cod penal, iar prin sentința Judecătoriei Bălți nr. 1-618/2019 din 10 martie 2020 procesul penal a fost încetat pe motivul împăcării părților, fiind constatată vinovăția pârâtului în producerea accidentului.

În cadrul instrumentării cauzei penale, Popovici Cătălin a prezentat foaia de parcurs nr. BR 497708 din 1 iunie 2019, eliberată pe numele său de către ÎI „Fustîi Aliona”, iar posesia asupra autovehiculului Renault Master cu numărul de înmatriculare xxxxx este confirmată prin copia certificatului de înmatriculare depus la dosar.

De asemenea, Popovici Cătălin a prezentat polița de asigurare asupra aceluiași mijloc de transport, în care figură ca asigurat Fustîi Mihail, însă 1 compania de asigurări a refuzat achitarea despăgubirii pe motivul lipsei unei polițe RCA valabile pentru utilizatorul real al vehiculului, ÎI „Fustîi Aliona”.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că apelul declarat de BNAA este nefondat, întrucât prima instanță a stabilit corect raporturile juridice deduse judecății, reținând că pârâții ÎI „Fustîi Aliona” și Popovici Cătălin sunt persoane răspunzătoare de producerea prejudiciului, în sensul art. 33 alin. (8) din Legea nr. 414/2006, având obligația de a repara prejudiciul achitat de BNAA din Fondul de protecție a victimelor străzii.

Instanța de apel a constatat că despăgubirea de 45 213,54 lei a fost stabilită în mod legal în baza Raportului de evaluare cost-reparație nr. 260 din 21 octombrie 2019, întocmit de SRL „Total Expert”, care a respectat art. 23 alin. (11) din Legea nr. 414/2006, fiind fundamentat pe prețurile medii ale cel puțin trei unități de specialitate.

Instanța de apel a reținut că Acordul nr. FVS/19/179 privind stabilirea despăgubirilor de asigurare, semnat la 13 august 2020 între BNAA și persoana păgubită Vinitinschi Veaceslav, are caracter total, definitiv și 2 necondiționat, în conformitate cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 414/2006, și stinge toate pretențiile izvorâte din accidentul rutier din 02.06.2019.

Instanța de apel a apreciat că suma suplimentară de 71 066,46 lei, achitată ulterior de BNAA la 12 noiembrie 2020, nu poate fi imputată pârâților, întrucât a fost calculată în baza Raportului SRL „Eurotaxglass” nr. 0332/2020/BNAA, întocmit cu încălcarea art. 23 alin. (12) din Legea nr. 414/2006, deoarece nu are la bază prețurile medii ale trei unități de specialitate, ci doar costurile unei singure unități – SRL „Autocompact- Nord”; BNAA a achitat suma suplimentară contrar acordului inițial definitiv semnat cu păgubitul; o astfel de plată ar duce la îmbogățirea nejustificată a persoanei păgubite și la atribuirea către pârâți a unui prejudiciu care nu le poate fi imputat legal.

Instanța de apel a reținut și faptul că BNAA nu și-a respectat obligația de notificare a pârâților privind evaluarea daunelor și determinarea despăgubirilor suplimentare, încălcând dreptul acestora la apărare, circumstanță ce exclude obligația lor de a suporta sumele achitate ulterior unilateral.

Recurenta a susținut că instanța de apel a reținut greșit că despăgubirea suplimentară de 71 066,46 lei ar fi fost achitată ilegal, deoarece evaluarea daunelor stabilită prin Raportul SRL „Eurotaxglass” reprezintă o evaluare tehnică obiectivă, iar această sumă a fost achitată în scopul restabilirii situației patrimoniale a persoanei păgubite în limita prejudiciului material 3 efectiv, conform art. 14 din Codul civil și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 414/2006.

De asemenea, recurenta a susținut că Acordul FVS/19/179 din 13.08.2020 nu exclude posibilitatea achitării unei sume suplimentare cu titlu de despăgubire, deoarece acordul nu poate limita răspunderea persoanei vinovate în raport cu prejudiciul real suportat de persoana păgubită.

În continuare, recurenta a arătat că instanțele inferioare au apreciat arbitrar probele administrate, întrucât au ignorat înscrisurile financiare și corespondența bancară care confirmă că suma totală achitată persoanei păgubite a fost de 116 280 lei, fapt care dovedește întinderea reală a prejudiciului și justifică dreptul de regres integral.

În drept, s-au invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, privind casarea hotărârii pentru aplicarea eronată a normelor de drept material și pentru aprecierea arbitrară a probelor de către instanțele inferioare.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, prevede că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă: 4 „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului – 10 mai 2023.

Din analiza recursului declarat de Asociația Profesională „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” rezultă că, drept temei de admisibilitate au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Însă, prin prisma temeiurilor invocate în susținerea recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către Curtea de Apel Bălți la emiterea deciziei din 25 octombrie 2022.

Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul formulat conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost supuse controlului de temeinicie și legalitate de către instanța de apel, care a dat acestora o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției. 6

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, argumentele invocate de către Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, reprezentată de avocatul Dumitru Josanu, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, reprezentată de avocatul Dumitru Josanu împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,